Anulare act administrativ

Titlu: anulare act administrativ
Domeniu asociat: cereri

R O M A N I A

TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinta nr. 18/2015
Sedinta publica de la 16 ianuarie 2015

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul BV in contradictoriu cu parata ANAF, avand ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns reclamantul personal, fiind lipsa parata.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care a invederat instantei ca prin serviciul registratura - arhiva parata a depus la dosar note scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul a acordat cuvantul asupra exceptiei nulitatii absolute a deciziei nr. 1291 din 23.09.2013 invocata de catre reclamant.
Reclamantul a solicitat admiterea exceptiei nulitatii absolute a deciziei contestate.
A aratat ca decizia nr. 1291/2013 emisa de parata este lovita de nulitate absoluta intrucat aceasta decizie nu este motivata, nu cuprinde elementele si argumentele obligatorii prevazute de lege.
     
TRIBUNALUL

Asupra cauzei de fata;
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal la data de 06 mai 2014, sub nr. _.., reclamantul BV a chemat in judecata parata ANAF, solicitand instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr. 1291/23.09.2013 emisa de comisarul general GF - CG din cadrul ANAF, obligarea intimatei la reintegrarea in noua structura infiintata, respectiv ANAF - DRA 4 TJ, intr-o functie corespunzatoare celei avute anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data revocarii din functie si pana la data reintegrarii si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca reprezentatul ANAF - GF - CG a emis decizia nr. 1291/23.09.2013 prin care a fost eliberat din functia publica de comisar clasa 1, grad profesional superior in cadrul Garzii Financiare sectia Gorj, in temeiul art. 97 litera "c" si art. 99 alin. 1 litera "a", alin. 2,3,4,6 si art. 103 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, a art. 1 si 19 alin. 1 si 2 din OUG nr. 74/2013 si art. 32 din FIG nr. 520/2013.
Este adevarat ca dispozitiile art. 1 din OUG 74/2013 prevad ca: "ANAF, denumita in continuare A, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor si prin preluarea activitatii GF, institutie publica care se desfiinteaza", iar art. 19 alin. 1 si 2 din aceeasi lege, ca se abroga dispozitiile legale privind organizarea GF si ca aceasta se va desfiinta in 90 de zile de la data intrarii in vigoare a OUG 74/2013, insa aceste norme juridice trebuiau interpretate tinand cont de legaturile acestora cu alte dispozitii prevazute de legislatia in vigoare.
Astfel se observa ca atributiile inspectorilor antifrauda din noua structura infiintata prevazute la art. 6 din OUG nr. 74/2003 sunt aproape in totalitate identice cu atributiile comisarilor Garzii Financiare prevazute la art. 7 din OUG nr. 91/2003 republicata.
A considerat ca erau aplicabile dispozitiile art. 100 alin 1 lit. a, c si alin. 2 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, care prevede ca:
In caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice, functionarii publici vor fi numiti in noile functii publice sau, dupa caz, in noile compartimente in urmatoarele cazuri:
a) se modifica atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50%;
b) sunt reduse atributiile unui compartiment;
c) este schimbata denumirea fara modificarea in proportie de peste 50% a atributiilor aferente functiei publice;
d) este schimbata structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea urmatoarelor criterii:
a) categoria, clasa si, dupa caz, gradul profesional ale functionarului public; .b) indeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru functia publica;
c) pregatirea profesionala;
d) sa fi desfasurat activitati similare".
Concluzionand, a aratat ca trebuia sa fie numit in functia publica de executie de inspector antifrauda in cadrul DRAF 4 TJ, deoarece a fost schimbata doar denumirea institutiei, desfiintarea GF facand parte din reorganizarea ANAF si nu a fost desfiintata pur si simplu.
A mentionat ca a parcurs procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004, inaintand obiectiile sale la Decizia 1291/23.09.2013 atat catre ANAF cat si catre GF - CG la data de 21.10.2013, neprimind raspuns.
Tinand cont ca DAF din cadrul ANAF (de unde facea parte si GF) a preluat nu doar activitatea ci si patrimoniul respectiv arhiva Garzii Financiare reprezinta o data in plus ca GF s-a reorganizat prin desfiintare, deci, implicit personalul trebuia in mod cert preluat in baza art. 100 din LI 88/1999.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar, in copii, decizia 1291/23.09.2013, plangerea prealabila din 18.10.2013, confirmarile de primire ale plangerii prealabile (ANAF si Garda Financiara)
In conformitate cu prevederile Codului de procedura civila a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii, in principal, ca tardiv formulata, iar in subsidiar, ca neintemeiata.
A aratat ca prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.1291 emisa la data de 23.09.2013 de GF-CG, reintegrarea in cadrul DGAF - DRAF 4 TJ intr-o functie publica corespunzatoare celei detinute anterior, obligarea la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data eliberarii din functie si pana la reluarea efectiva a raporturilor de serviciu.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea paratei ANAF la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
A solicitat respingerea cererii formulate de reclamant pentru urmatoarele considerente:
Decizia solicitata a fi anulata a fost data in aplicarea dispozitiilor H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea ANAF si ale OUG nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii ANAF, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative.
 Sub acest aspect, a subliniat ca, atat OUG nr. 74/2013 cat si HG nr. 520/2013 sunt actele normative care se caracterizeaza prin faptul ca au aplicabilitate generala, au fost publicate in Monitorul Oficial si au fost respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr. 52/2003, proiectele au fost publicate pe site-ul ANAF si s-au aflat in dezbatere publica.
Din continutul notei de fundamentare la OUG nr. 74/2013 si la HG nr. 520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezulta faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandarile FMI referitoare la scaderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminarii disfunctionalitatilor, intaririi aparatului fiscal si utilizarii resurselor de care dispune la capacitate maxima si in conditii de eficienta.
Sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca, dispozitiile art. 100 din Legea nr.188/1999 trebuie sa-si produca pe deplin efectele, avand in vedere ca: ,, Garda Financiara s-a reorganizat prin modalitatea desfiintarii institutiei publice, ca urmare a preluarii activitatii acestia de catre o alta institutie publica,, nu pot fi retinute de instanta, pentru urmatoarele considerente:
A solicitat sa se observe ca, este o situatie diferita, avand in vedere atributiile ce sunt date in componenta structurii nou infiintate. in aceste sens va invederam prevederile art. 7 lit. D pct. b subpunctul 1 din HG nr. 520/2013, potrivit carora functionarii din cadrul DGAF acorda suport tehnic de specialitate procurorului in efectuarea urmaririi penale in cauzele avand ca obiect infractiuni economico-financiare, acestia urmand sa-si desfasoare activitatea sub coordonarea procurorului, prin detasare acestora in cadrul parchetelor. Modalitatea de numire se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, prin concurs, orice persoana fiind libera sa participe daca indeplineste conditiile prevazute de lege.
Reclamantul, urmare a desfiintarii GF a intrat in corpul de rezerva al functionarilor publici, pastrandu-si calitatea de functionar public, putand beneficia de redistribuire, in conditiile indeplinirii conditiilor specifice functiei publice (art.2 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare).
De asemenea, a putut participa la concursul organizat in conditiile legii la DAF, nefiindu-i ingradit in nici un fel dreptul la munca si la protectia sociala a muncii.
In ceea ce priveste critica reclamantei potrivit careia a fost incalcata modalitatea de incetare a raporturilor de serviciu prin eliberarea din functie a personalului GF, pe motiv ca activitatea institutiei nu ar fi incetat, nu poate fi primita.
Ca prim aspect, a precizat ca DGAF se organizeaza si functioneaza in cadrul ANAF, fiind o structura fara personalitate juridica.
Totodata a precizat ca numirea in functiile publice specifice de inspector antifrauda la Directia de combatere a fraudelor se realizeaza in mod diferit de modalitatea in care se proceda la numirea in functie a personalului GF.
In acest sens, a invocat art. 4 alin. (11) din OUG nr. 74/2013 care prevede ca numirea inspectorilor antifrauda in cadrul Directiei de combatere a fraudelor se face prin ordin al presedintelui Agentiei, cu avizul vicepresedintelui Agentiei care conduce DGAF si al procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ[...].
Alin. (12) a art. 4 din acelasi act normativ prevede o reglementare specifica privind detasarea inspectorilor antifrauda, in sensul in care aceasta se realizeaza prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si al presedintelui Agentiei.
De asemenea, potrivit alin. (14) al aceluiasi articol de lege, pe durata detasarii la parchet, inspectorii antifrauda din cadrul Directiei generale antifrauda fiscala nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agentiei nicio insarcinare.
In al doilea rand, a invederat ca activitatea DGAF este diferita de activitatea GF, intrucat pe langa activitatile si atributiile acestei institutii, DGAF are si alte atributii legate de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala.
In conditiile in care potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) si (2) din OUG nr. 74/2013, GF se desfiinteaza in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a HG nr. 520/2013, a apreciat ca in mod corect personalul GF este eliberat din functie. Pentru categoria de personal formata din functionari publici devin aplicabile prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicata (r2).
Prevederile art. 100 din actul normativ anterior mentionat sunt aplicabile in situatia reorganizarii autoritatilor si institutiilor publice si au in vedere numirea personalului in situatiile prevazute in cuprinsul alin. (1), cu respectarea criteriilor reglementate la alin. (2).
Eliberarea din functia publica reprezinta una dintre modalitatile de incetare a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici, (art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999.
Fata de cele de mai sus, avand in vedere ca Garda Financiara s-a desfiintat, iar personalul este eliberat din functie, in conditiile legii, rezulta ca prevederile art. 100 din legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare nu sunt aplicabile in aceasta situatie, entitatea publica nemaiexistand ulterior datei de 30.10.2013.
In acest sens este si punctul de vedere al ANFP exprimat prin adresa cu nr. 34688/20.09.2013, potrivit caruia:
"Prin urmare, nefiind prevazuta de legiuitor nicio norma cu privire la preluarea personalului, apreciem ca sunt incidente dispozitiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora persoana care are competenta legala de numire in functia publica, dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere in cazul in care autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea".
A invederat faptul ca, fata de masurile de personal dispuse urmare aplicarii O.U.G nr. 74/2013, pentru personalul ANV, al directiilor generale ale finantelor publice, directiilor regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale, legiuitorul a prevazut in mod expres ca acesta va fi preluat, in limita numarului de posturi aprobat in conditiile legii (art. 2 si art. 10 alin. (8), institutiile in cauza nefiind desfiintate, ci au suferit un proces de reorganizare.
GF s-a desfiintat, aceasta institutie nemaiexistand ca subiect de drept, conditii in care nu mai exista entitatea care sa duca la indeplinire aceasta obligatie. ANAF nu are temei legal pentru ducerea la indeplinire a acestei obligatii in ceea ce priveste Garda Financiara. De altfel, in acest sens sunt si dispozitiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare, care nu fac referire si la situatia reglementata la alin. (1) lit. a) al aceluiasi articol.
Referitor la capetele de cerere privind reintegrarea reclamantului in functia publica detinuta anterior si plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit a solicitat, in principal, respingerea actiunii ca nemotivata, iar in situatia in care acest lucru nu este admis, a solicitat respingerea ca neintemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Eliberarea din functie promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandarile FMI referitoare la scaderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminarii disfunctionalitatilor, intaririi aparatului fiscal si utilizarii resurselor de care dispune la capacitate maxima si in conditii de eficienta.
De asemenea, a precizat ca reclamantul se afla in eroare cu privire la sustinerile sale referitoare la faptul ca, patrimoniul, respectiv arhiva GF a fost preluat de DGAF.
Potrivit art. 19 alin (2) din OUG nr.74/2013, patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, executia bugetara pana la data desfiintarii si orice alte bunuri ale GF sunt preluate de Agentie, pe baza de protocol, incheiat in termenul prevazut la alin. (1).
Avand in vedere aceste considerente si faptul ca, acel post nu mai exista, solicitarea reintegrarii si a platii drepturilor salariate apare si este neintemeiata.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea institutiei la plata cheltuielilor de judecata, a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 451 - 453 Cod procedura civila.
In temeiul art.223 alin (3) Cod procedura civila, a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Prin notele de sedinta depuse la dosar in data de 02.12.2014 reclamantul a invocat exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate.
A aratat ca decizia nr. 1291/23.09.2013 este lovita de nulitate absoluta sub aspectul dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Codul muncii, aceasta decizie nefiind motivata, necuprinzand elementele si argumentele obligatorii prevazute de lege.
Tot in sensul celor de mai sus a precizat ca cuprinsul deciziei 1291/23.09.2013 pe care o contesta in prezenta actiune, nu s-a indicat nici un motiv de fapt pentru care s-a dispus incetarea raportului de serviciu, nu s-a indicat de ce atributiile anterior exercitate, pregatirea sa profesionala, si alte criterii prevazute expres de art. 100 alin.2 din Legea 188/1999 nu au permis numirea sa in noile functii rezultate ca urmare a reorganizarii ANAF in OUG 74/2013.
Prin emiterea deciziei 1291/23.09.2013, parata a incalcat dispozitiile art.99 alin. 6 din Legea 188/1999 ce prevad expres ca "in cazurile prevazute la alin. l lit. a-e, daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii institutiei publice, autoritatea sau institutia publica poate solicita ANFP, in perioada de preaviz, lista functiilor publice vacante. In cazul in care exista o functie publica vacanta corespunzatoare, functionarul public poate fi transferat in interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducatorului autoritatii sau institutiei publice unde se realizeaza transferul".
Ori, parata nu a dovedit fiindca nu a facut un astfel de demers ca i-ar fi comunicat personal lista functiilor vacante existente in cadrul ANAF si ca a luat act de optiunea sa cu privire la ocuparea unui post disponibil in cadrul acesteia, lucru ce l-a sustinut permanent in sensul ca doreste sa ocupe un post din cadrul structurilor paratei, stiindu-se ca mentiunile concrete referitoare absenta functiilor vacante si la optiunea functionarului trebuiesc cuprinse in decizia de eliberare din functie deoarece eliberarea din functie pentru a fi valabila este conditionata de inexistenta unor functii vacante sau dupa caz, de refuzul functionarului de a ocupa functiile care i s-au oferit, dispozitii legale incalcate in cazul sau, decizia fiind nemotivata total in aceasta privinta.
Un alt motiv ce impune anularea deciziei contestate este si acela ca in decizie nu este cuprinsa nici o mentiune referitoare la vreun motiv concret determinat eliberarea sa din functie ceea ce atrage nulitatea absoluta a deciziei.
In acest sens a aratat ca potrivit art. 15 din HG 520/2013 "in cadrul ANAF se organizeaza si functioneaza DGAF, institutie fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala", iar art. 18 din HG 520/2013 arata explicit competentele si atributiile ce revin inspectorilor antifrauda, iar art.6 alin 2 din OUG 74/2013 detaliaza activitatile pe care le pot efectua inspectorii antifrauda in indeplinirea atributiilor de serviciu.
Potrivit art. l din OUG 74/2013 (temei de drept ce a stat la baza deciziei contestate) ANAF denumita in continuare Agentie, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii ANV si prin preluarea activitatii GF, institutie publica care se desfiinteaza. Conform art. 19 alin.3 din aceeasi ordonanta, eliberarea din functie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevazute de lege pentru fiecare categorie de personal.
De asemenea, a criticat decizia contestata si pentru lipsa motivarii acesteia in privinta oricarei evaluari a competentelor sale profesionale si a lipsei oricarei comparatii intre competenta sa profesionala si cea a celorlalti functionari numiti in cadrul DGA, astfel incat a fost pus in imposibilitatea de a se apara cu privire la masura dispusa, fiind astfel imposibil de verificat si de catre instanta daca parata a respectat dispozitiile legale.
Prin notele scrise depuse la dosar in data de 14 ianuarie 2015 parata a solicitat respingerea exceptiei nulitatii absolute a deciziei nr. 1291/23.09.2013, ca neintemeiata.
Referitor la motivarea actului administrativ, a precizat ca actul normativ cadru in materia functiei publice si a functionarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare nu reglementeaza in mod expres conditiile de fond si de forma ale actului administrativ de eliberare din functie, legiuitorul stabilind situatiile care determina incetarea raporturilor de serviciu prin eliberare, precum si conditiile de emitere a actului (art. 99 alin. (1).
Ca atare, avand in vedere ca actul normativ cadru reglementeaza expres procedura eliberarii din functie, rezulta ca dispozitiile Codului Muncii nu sunt aplicabile in aceasta situatie, acestea stabilind cadrul legal in ceea ce priveste raporturile juridice de munca, izvorate din incheierea contractelor individuale de munca.
Astfel, a apreciat faptul ca lipsa nu trebuie inteleasa in sensul lipsei unei naratiuni a motivelor de fapt, ce stau la baza emiterii deciziei. Existenta motivarii se apreciaza in mod nuantat pe flecare situatie in parte. Ea transpare, doar atunci, cand din continutul deciziei nu se poate desprinde ratiunea pentru care emitentul a decis astfel si prin urmare, decizia ar avea aparenta discretionara.
A solicitat sa se observe, ca in prezenta cauza, din preambulul deciziei a carei nulitate absoluta se solicita, se retine ca motivul fundamental il constituie desfiintarea institutiei conform art.1 din OUG nr.74/2013, iar temeiul in drept il reprezinta art.99 alin (1) lit. a) din Legea nr.188/1999, in senul, evident, ca eliberarea din functie a intervenit ca urmare a desfiintarii institutiei si implicit a incetarii activitatii acesteia.
Pentru aceste considerente, a solicitat instantei de judecata, in principal, respingerea exceptiei nulitatii absolute a deciziei atacate, iar in subsidiar, respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
Luand in examinare exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 1291/23.09.2013, tribunalul urmeaza a o admite cu urmatoarea motivare:
Desi initial prin cererea de chemare in judecata s-a contestat doar fondul deciziei 1291/2013, ulterior reclamantul a inteles sa invoce exceptia de nulitate absoluta a deciziei contestate aratand ca aceasta trebuie sa fie motivata in fapt si in drept, iar motivarea deciziei contestate este doar in drept, fara a exista o motivare in fapt.
Cu privire la aceasta exceptie instanta urmeaza sa o admita pentru urmatoarele considerente:
Chiar daca in Legea nr. 188/1999 care reglementeaza activitatea functionarilor publici, in cadrarea si eliberarea lor din functie nu se face nicio mentiune cu privire la modul in care trebuie sa fie intocmita decizia de eliberare din functie, in sensul  ca aceasta trebuie sa fie motivata in fapt si in drept in practica judiciara si avand, spre exemplu, decizia nr. 1580/11.04.2008 a ICCJ, se arata ca o decizie de natura a produce efecte privind drepturile si libertatile fundamentale trebuie motivata din perspectiva posibilitatii persoanei si a societatii de a aprecia asupra legalitatii si temeiniciei masurii, respectiv asupra respectarii granitelor dintre puterea discretionara si arbitrara.
Se mai arata ca a fi acceptata teza potrivit careia angajatorul nu trebuie sa-si motiveze deciziile echivaleaza cu golirea de continut a esentei democratiei, a statului de drept baza pe principiul legalitatii.
In jurisprudenta comunitara se arata ca motivarea trebuie sa fie adecvata actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clara si univoca algoritmul urmat de institutia care a adoptat masura atacata, astfel incat sa li se permita persoanelor vizate sa stabileasca motivarea masurilor si de asemenea, sa permita curtilor comunitare competenta sa efectueze revizuirea actului.
In opinia ICCJ, motivarea reprezinta o obligatie generala a autoritatii publice indeplinind un dublu rol, acela de transparenta in profitul beneficiarului actului care va putea sa verifice daca actul este sau nu intemeiat, precum si acela de a conferi instantei un instrument eficient in vederea realizarii controlului judiciar, avand astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
Astfel, tribunalul analizand decizia contestata constata ca in preambulul acesteia se invoca doar acte normative, adica decizia este motivata in drept, iar in cuprinsul deciziei efective se mentioneaza doar faptul ca se elibereaza din functie, ca i s-a acordat un preaviz si ce urma sa faca in termen de sapte zile de la emiterea deciziei si modul in care aceasta poate fi contestata, fara a exista nici un inceput de motivare in fapt din care sa rezulte ce a determinat angajatorul sa ia masura eliberarii reclamantei din functie, care erau criteriile stabilite pentru eliberarea acesteia din functie, cum s-a ajuns la aceasta eliberare si alte motive in fapt care  au stat in atentia paratei atunci cand a luat hotararea sa o elibereze din functie.
Necuprinzand motivele in fapt  care au stat la baza emiterii acestei decizii, tribunalul apreciaza ca este admisibila exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate deoarece nu poate sa exercite un control obiectiv asupra acestei decizii necunoscand motivarea in fapt si argumentele care au stat la baza emiterii deciziei de eliberare din functie a reclamantei, iar simpla insiruire de acte normative a condus tribunalul la concluzia ca decizia este motivata in drept, ca pe baza verificarilor actelor normative invocate s-au stabilit dispozitii legale, dar neexistand motivarea in fapt instanta nu poate  sa aprecieze de ce in baza acelor acte normative reclamanta trebuia sa fie eliberata din functie, care au fost criteriile care au stat la baza acestei decizii.
Prin urmare, tribunalul urmeaza sa anuleze decizia nr. 1291/23.09.2013 si, pe cale de consecinta, nemaiexistand actul prin care a fost eliberata reclamanta din functia publica se impune reintegrarea reclamantei pe functia publica detinuta anterior sau pe o alta functie echivalenta, in situatia in care functia publica pe care a detinut-o nu mai exista in prezent.
Potrivit dispozitiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, dupa anularea deciziei contestate instanta trebuie sa oblige parata la despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data emiterii deciziei anulate si pana la reintegrarea efectiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 1291/23.09.2013 emisa de parata invocata de reclamantul BV in contradictoriu cu parata ANAF, cu sediul in Bucuresti,
Anuleaza decizia nr. 1291/23.09.2013 si dispune reintegrarea reclamantului pe functia publica detinuta anterior sau pe o alta functie echivalenta.
Obliga parata la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, precum si  celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei anulate si pana la reintegrarea efectiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 16 ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.