Functionari publici - destituirea din functia publica

Continut speta Functionari publici - destituirea din functia publica

Prin Decizia nr. 721/R din 31 ianuarie 2014, pronuntata in  Dosar nr. 4104/96/2012 Curtea de Apel Targu Mures Sectia a II-a civila, de Contencios administrativ si fiscal a fost admis recursul formulat de reclamanta impotriva Sentintei nr. 2968 din 12 iunie 2013 pronuntate de Tribunalul Harghita, in dosarul nr. 4104/96/2012.
A fost modificata in tot hotararea atacata, in sensul ca s-a admis actiunea reclamantei in contradictoriu cu parata Directia Regionala a Finantelor Publice Brasov - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Harghita.
Prin urmare a fost anulata Decizia nr. 225/1.6.2012 si Decizia nr. 283/9.7.2012 de incetare a raportului de serviciu, emise de Directorul executiv al Administratiei Judetene a Finantelor Publice Harghita.
S-a dispus reintegrarea reclamantei in functia publica detinuta.
Parata a fost obligata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale pentru perioada incepand cu 9.07.2012 si pana la integrarea in functie.
Examinand criticile recurentei Curtea a apreciat ca nu pot fi primite sustinerile acesteia cu privire la nesocotirea art. 7 din Legea nr. 571/2004, in conditiile in care nu s-a facut dovada calitatii de avertizor a reclamantei in sensul textului invocat de aceasta.
Pentru a fi aplicabila forma de protectie legala reglementata, trebuie ca cercetarea disciplinara sa fi fost pornita "ca urmare a unui act de avertizare" a functionarului. In speta, din actele dosarului nu rezulta conexitatea presupusa de art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2004 intre faptele sesizate de reclamanta-recurenta si faptele care au stat la baza cercetarii disciplinare. Scopul art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2004 este acela de a nu descuraja activitatea de avertizare facuta cu buna credinta si in interes public nici in situatiile in care prin avertizarea facuta functionarul public nesocoteste unele norme care disciplineaza activitatea sa si care atrag dupa sine aplicarea unor sanctiuni.
Curtea a mai retinut ca Comisia de disciplina nu a incalcat a dispozitiile art. 39 alin. 4 din HG nr. 1344/2007, pentru ca in fata Comisiei nu se administreaza numai probele propuse de persoana care a facut sesizarea, ci si probele care sunt apreciate necesare de Comisie pentru verificarea temeiniciei actului de sesizare.
Nu au fost retinute sustinerile recurentei-reclamante privitoare la incalcarea art. 19 alin. 2 din HG nr. 1344/2007.
Critica recurentei ca prima instanta a ignorat incalcarea prevederilor art. 30 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 care impun efectuarea procedurii cercetarii administrative pentru aplicarea sanctiunii destituirii din functia publica este contrazisa de actele de cercetare disciplinara inaintate de parata la dosarul cauzei, din care rezulta ca in cauza s-au respectat etapele procedurii cercetarii administrative mentionate de art. 30 alin. 2 lit. a-c din HG nr. 1344/2007
Nu au fost retinute argumentele recurentei cu privire la lipsa de impartialitate a membrilor Comisiei si incalcarea, in consecinta, a dispozitiilor art. 19 alin. 3 din HG nr. 1344/2007, cata vreme inlocuirea in perioada 26.4.2012-13.5.2012 a presedintelui Comisiei s-a realizat in conditiile suspendarii acestuia din calitatea de Presedinte al Comisiei prin Decizia nr. 166/27.4.2012, pentru ca s-a aflat in concediu medical. Inlocuirea presedintelui comisiei s-a realizat de catre membrul supleant ales, fiind astfel pe deplin respectate dispozitiile art. 4 alin. 2 din HG nr. 1344/2007.
Examinand  legalitatea Deciziei nr. 255/1.6.2012, Curtea a avut in vedere ca art. 50 alin. 1 lit. a din HG nr. 1344/2007 prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, actul de sanctionare va cuprinde, printre alte elemente si descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. In raportul comisiei de disciplina se regasesc o serie de fapte imputabile functionarului public, in timp ce in decizia de sanctionare, in primul rand, nu sunt aratate toate aceste fapte, iar, in al doilea rand, faptele mentionate nu sunt individualizate cu aratarea modalitatii concrete de comitere, a timpului si a locului savarsirii acestora.
In speta in Decizia contestata, se mentioneaza ca faptele sesizate si cercetate sunt cuprinse in "plangerea nr. 22/15.12.2011 formulata de sef serviciu inspectia fiscala PF 2, privind nerespectarea disciplinei la locul de munca si modul de indeplinire a sarcinilor de serviciu si conexarea plangerii nr. 191/10.10.2011, referitor la comportamentul necorespunzator si jignitor" al reclamantei. Fraza citata urmareste prezentarea faptelor sesizate, dar nu le descrie, ci le indica prin utilizare unor expresii generale - nerespectarea disciplinei la locul de munca, modul de indeplinire a sarcinilor de serviciu, comportament necorespunzator si jignitor. Or, este in afara oricarei indoieli ca cerinta descrierii faptei - necesara pentru stabilirea sensului si continutului vointei juridice a persoanei desemnate de lege a aplica sanctiunea disciplinara - implica aratarea actiunilor si inactiunilor concrete imputabile functionarului.
In continuare, Decizia precizeaza ca "Comisia de disciplina a constatat ca in urma exercitarii functiei publice de referent asistent in cadrul Activitatii de Inspectie Fiscala - Serviciul de Inspectie Fiscala Persoane Fizice 2, reclamanta a manifestat un comportament neadecvat fata de contribuabilii verificati, fata de colegii de echipa de inspectie fiscala, fata de sefii ierarhici superiori, fata de colegii din celelalte structuri ale DGFP Harghita, fata de Directorul Executiv al DGFP Harghita si fata de membrii Comisiei de Disciplina. Prin acest comportament a adus atingere prestigiului institutiei publice din care face".
Emitentul Deciziei nu realizeaza o descriere a faptelor retinute a fi comise de reclamanta. Descrierea comportamentului neadecvat al functionarului fata de o sfera larga de persoane ar fi impus aratarea fiecarei manifestari a reclamantei care a fost retinuta a reprezenta un comportament neadecvat si de natura a aduce atingere imaginii institutiei publice - elemente indispensabile pentru verificarea existentei faptei si a intrunirii tuturor conditiile legale pentru angajarea raspunderii disciplinare (cum ar fi, spre exemplu, respectarea termenului de prescriptie).
Temeiul legal mentionat in Decizie reprezinta prevederile art. 77 alin. (2) lit. a), lit. g) si lit. k) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Aceste mentiuni constituie temeiul legal al aplicarii sanctiunii, conditie distinct enumerata de art. 50 alin. 3 lit. b din HG nr. 1344/2007 si nu echivaleaza cu descrierea faptei - care implica evidentierea in concret a imprejurarilor care pot fi incadrate in norma tip de incriminare.
Instanta de control a conchis ca dispozitiile art. 3 din Decizie in care se arata ca faptele ce constituie abatere disciplinara sunt aratate in Raportul nr. 165/23.5.2012, anexat Deciziei nu acopera neajunsurile din actul sanctionator referitoare la descrierea faptei. Art. 50 alin. 3 din HG nr. 1344/31.10.2007 solicita expres ca descrierea faptei sa se regaseasca in decizie, iar potrivit art. 4 al art. 50 anexarea raportului comisiei de disciplina era oricum obligatorie.
S-a mai retinut ca, nulitatea Deciziei nr. 225/1.6.2012 intervine si pentru ca aceasta a fost emisa in perioada in care recurenta s-a aflat in concediu de boala, dovedit potrivit actelor de la dosarului cauzei si aduse la cunostinta autoritatii parate, deci cu nesocotirea prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 . Curtea constata ca art. 4 din Decizie prevede ca actul va produce efecte juridice incepand cu data reluarii activitatii.
Fata de dispozitiile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, in urma constatarii nelegalitatii actelor administrative de eliberare din functie, se impune repunerea functionarului in situatia profesionala si salariala anterioara emiterii actului nelegal. Avand in vedere nelegalitatea eliberarii recurentei-reclamante din functie, fata de dispozitiile art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, parata a fost obligata la reintegrarea reclamantei in functie si la plata catre aceasta a unor despagubiri egale cu drepturile salariale pentru perioada incepand cu 9.7.2012 si pana la integrarea in functie.
Cu privire la solicitarea recurentei de acordare a daunelor morale, Curtea observa ca aceasta reprezinta o cerere noua, formulata pentru prima data in cadrul concluziilor orale in prezenta calea de atac, astfel ca ea nu poate forma obiect de analiza in acest cadru.