Exercitarea autoritatii parintesti; interesul superior al copilului. - Art.483 si art.487 cod civil

Conform art. 483 alin. 1 din Noul Cod civil, autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal parintilor.
In alin. 2 se mentioneaza ca parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
Potrivit art. 487 din Noul Cod civil, care reglementeaza continutul autoritatii parintesti, parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, care instituie ca principiu ca autoritatea parinteasca se exercita numai in interesul superior al copilului si ca aceasta autoritate presupune ca parintele care o exercita sa fie capabil sa decida in problemele majore legate de cresterea si ingrijirea copilului, din perspectiva nevoilor acestuia, fata de probele administrate in cauza, tribunalul considera ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca in speta, exista motive temeinice pentru a dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata asupra minorilor I.S. si I.T. doar de catre reclamant.
Prin sentinta civila nr.2338 din 09.05.2013 Judecatoria Fetesti a admis cererea precizata formulata de reclamantul I.G. in contradictoriu cu parata S.M. si a dispus ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor I.S. si I.T. sa fie exercitata de reclamant.
A stabilit locuinta minorilor I.S.si I.T. la domiciliul reclamantului, luand act ca in cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut, ca prin sentinta civila nr. 559/19.05.2005 pronuntata de Judecatoria Fetesti in dosarul nr. 488/2005 s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorilor I.T. si I.S. paratei din prezenta cauza.
Din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca la adresa paratei s-au realizat sesizari la Sectia 5 de Politie a Municipiului Constanta, avand in vedere faptul ca aceasta a provocat scandal, iar urmare unui asemenea scandal, a fost internata la Sectia de Psihiatrie Palazu Mare, minorul I.S. fiind dat in ingrijire tatalui sau, cu ocazia internarii paratei.
 In una dintre aceste sesizari se arata ca parata are un copil de 7 ani pe care il poarta in permanenta pe drumuri, fie iarna, ger, noapte, conditii vitrege, iar in procesul - verbal intocmit la data de 25.03.2013 de un agent din cadrul Sectiei 5 de Politie a Municipiului Constanta se mentioneaza faptul ca parata s-a prezentat la sectie insotita de un copil minor, avand comportament delirant, fiind incoerenta in vorbire si gandire.
Avand in vedere probatoriul administrat, instanta a apreciat ca parata nu are cum sa exercite autoritatea parinteasca asupra minorilor, avand in vedere atitudinea violenta a acesteia, in speta aflandu-ne intr-una din situatiile de exceptie de la exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti prevazuta de lege.
S-a considerat ca parata nu poate lua decizii cu privire la minori, nu poate sa coopereze cu acestia, sa-i informeze si sa-i lamureasca despre toate actele si faptele care i-ar putea afecta, fiind in imposibilitate sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor acestora.
Instanta a retinut ca atunci cand intre parinti sunt neintelegeri cu privire la exercitarea si indeplinirea responsabilitatilor fata de cresterea si educarea copiilor, care ii afecteaza in mod  direct pe acestia, instanta judecatoreasca  chemata sa se pronunte, trebuia sa ia in considerare, in primul rand, interesul superior al copilului, astfel incat masura dispusa sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, prin mentinerea copilului intr-un mediu cat mai apropiat de cel in care a fost crescut.
Prin urmare, instanta a stabilit ca exercitarea autoritatea parintesti asupra minorilor sa fie exercitata de catre reclamant.
In ceea ce priveste stabilirea locuintei minorilor, avand in vedere conditiile de locuit ale reclamantului, concluziile anchetei sociale, din care rezulta ca parata locuieste impreuna cu mama sa intr-un imobil pe care aceasta din urma il detine impreuna cu alte doua fiice, pe cand conditiile de locuit la reclamant sunt bune, faptul ca minorul I.T. locuieste la reclamant de aproximativ 2 ani, preocuparea reclamantului in cresterea si educarea minorilor, lipsa unei locuinte stabile a paratei, instanta a stabilit ca locuinta minorilor sa fie la domiciliul reclamantului, neexcluzandu-se posibilitatea ca in viitor, daca conditiile se vor schimba, aceasta masura sa fie modificata de instanta, la cererea persoanei interesate.
Impotriva acestei solutii, in termen legal, a declarat apel motivat parata Stanga Mioara, sustinand ca instanta de fond nu a luat in considerare declaratiile si cererile sale scrise depuse la dosar si nu a respins evaluarea psihologica a fiului sai I.T., care s-a dovedit a fi falsa, evaluare care nu se impunea a fi facuta, cata vreme copii nu au probleme psihologice si nici psihice.
 De asemenea apelanta sustine ca neintemeiat instanta de fond nu i-a admis cererea de refacere a anchetei sociale, ale carei concluzii le apreciaza ca fiind false si nu a luat in considerare solicitarea sa de a fi efectuata adresa la Serviciul de Evidenta a populatiei cu privire la dovada de casatorie dintre reclamant si V.L., dintre P.M. si S.E., necesara pentru a proba ca aceste persoane au interes in distrugerea sa si a familiei sale.
 Considera ca hotararea judecatoreasca pronuntata in data de 19.05.2005 prin care i-au fost incredintati de fapt si de drept cei doi copii este legala si temeinica, cu atat mai mult cu cat reclamantul nu este tatal biologic al minorilor, aspect recunoscut de acesta fata de rude, vecini si colegi de serviciu, fiind si motivul pentru care a alungat-o din domiciliu si nu si-a asumat la divort responsabilitatea cresterii si ingrijirii copiilor.
Tribunalul, analizand sentinta pronuntata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de dispozitiile legale aplicabile, constata apelul ca nefiind fondat pentru cele ce urmeaza:
Conform art. 483 alin. 1 din Noul Cod civil, autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal parintilor.
In alin. 2 se mentioneaza ca parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
Potrivit art. 487 din Noul Cod civil, care reglementeaza continutul autoritatii parintesti, parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, care instituie ca principiu ca autoritatea parinteasca se exercita numai in interesul superior al copilului si ca aceasta autoritate presupune ca parintele care o exercita sa fie capabil sa decida in problemele majore legate de cresterea si ingrijirea copilului, din perspectiva nevoilor acestuia, fata de probele administrate in cauza, tribunalul considera ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca in speta, exista motive temeinice pentru a dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata asupra minorilor doar de catre reclamant.
Afectiunile de care sufera apelanta - parata, care au impus internarea  intr-o clinica de psihiatrie, comportamentul agresiv al acesteia fata de cadrele didactice si conducerea scolii unde minorul I.S. este elev, precum si fata de parintii colegilor copilului, atitudinea toleranta pe care aceasta o are fata de greselile minorului, aspecte ce rezulta din inscrisurile aflate la dosar, sunt de natura a conduce la concluzia ca cel putin la acest moment, parata nu poate exercita autoritatea parinteasca intr-o maniera care sa raspunda interesului copiilor.
Toate sustinerile apelantei prin care aceasta contesta ca reclamantul ar fi tatal minorilor, declaratia facuta de numitului P.M. privind comportamentul paratei in ceea ce-l priveste, cat si aspectele consemnate de organele de politie in procesele - verbale incheiate si depuse la dosar, probeaza ca apelanta - parata nu are capacitatea de a exercita drepturile parintesti si de a indeplini obligatiile, astfel incat cresterea si dezvoltarea fizica si psihica a copiilor sa nu fie afectata.
Cum reclamantul ofera garantii morale si materiale pentru a exercita singur autoritatea parinteasca, retinand ca in interesul copiilor este ca acestia sa  locuiasca impreuna cu tatal sau, tribunalul considera ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, aceasta fiind rezultatul unei corecte aprecieri a probelor administrate in cauza si a unei aplicari si interpretari a dispozitiilor legale incidente, in spiritul in care acestea au fost adoptate, astfel ca in temeiul art. 296 Cod procedura civila, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S.M. impotriva sentintei civile nr. 2338 din 9 mai 2013 pronuntata de Judecatoria Fetesti, pe care o pastreaza in tot.