Aplicabilitatea art. 1082 C.civ. in litigiile comerciale si a dispozitiilor HG nr. 80/2003 privind plata serviciilor medicale din Fondul national unic de asigurari de sanatate

Aplicabilitatea art. 1082 C.civ. in litigiile comerciale si a dispozitiilor HG nr. 80/2003 privind plata serviciilor medicale din Fondul national unic de asigurari de sanatate

Potrivit art. 1082 C.civ., debitorul este scutit de plata daunelor-interese daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei provine dintr-o cauza straina, ce nu-i poate fi imputata.
Obligatia spitalelor de plata a serviciilor catre furnizori subzista, aceasta  nefiind preluata de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate in temeiul HG nr. 80/2003

Sectia  comerciala  -  decizia  nr.  343/E/23.02.2005

Prin sentinta comerciala nr. 1401/C/29.11.2004 a Judecatoriei Iasi s-a respins actiunea formulata de reclamanta S.N.P. Petrom S.A. Bucuresti impotriva paratului Spitalul Universitar de Psihiatrie Iasi, prin care se solicitase obligarea acesteia la plata sumei de 291.396.171 lei cu titlu de penalitati de intarziere si la 15.860.847 lei cheltuieli de judecata. Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca parata-intimata a achitat cu intarziere c/val facturilor emise de reclamanta-recurenta, insa acest fapt nu s-a datorat relei credinte, ci faptului ca finantarea alocatiilor bugetare a fost inferioara, astfel ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 1082 C.civ.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, aratand ca in mod gresit prima instanta a retinut aplicabilitatea art. 1082 C.civ., intrucat parata nu a facut nici o proba pentru a dovedi cazul fortuit. De asemenea, se mai motiveaza ca incasarile de la C.A.S. nu reprezinta singura sursa de finantare a paratei.
Recursul a fost admis ca intemeiat.
Art. 1082 C.civ. prevede ca: “Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata". Din textul citat rezulta ca nu este suficient ca debitorul sa invoce “cauza straina", ci trebuie sa si justifice - adica sa dovedeasca - faptul ca executarea cu intarziere a obligatiei nu ii poate fi imputata. In speta, se constata ca paratul s-a limitat numai la a invoca finantarea insuficienta de la Casa de Asigurari de Sanatate, fara a produce vreo proba in sustinerea acestei afirmatii. Era necesar ca paratul sa depuna la dosar acte contabile si financiare din care sa rezulte ca sumele alocate de catre C.A.S. Iasi au fost mai mici decat cele solicitate in vederea achitarii debitelor datorate creditorilor sai. Cum parata nu a facut o asemenea, dovada, in mod nelegal prima instanta a retinut aplicabilitatea in cauza a disp. art. 1082 C.civ.
In fata instantei de fond parata s-a mai aparat invocand dispozitiile HG nr. 80/2003 si ale Normelor metodologice privind plata serviciilor medicale emise de Ministerul Sanatatii in anul 2003, acte normative potrivit carora obligatiile de plata prevazute de acestea au fost preluate de Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate, astfel ca paratul nu mai are nici o obligatie fata de reclamanta. Paratul-intimat a facut insa o gresita interpretare a dispozitiilor legale cuprinse in actele normative sus-mentionate. Astfel, in art. 1 alin. 1, 2 si 3 din HG nr. 80/2003 se stipuleaza ca “sumele reprezentand serviciile medicale acordate si ramase nedecontate pana la finele anului 2002, concretizate in obligatii ale spitalelor catre furnizorii de bunuri si servicii" vor fi evidentiate distinct “prin acte aditionale la contractele de furnizare incheiate de spitale cu casele de asigurari de sanatate in anul 2003", urmand ca sumele necesare sa fie alocate “in raport cu indicatorii realizati de fiecare spital, pana la limita prevazuta de actele normative aplicate in anul 2002". Totodata, art. 2 din acelasi act normativ prevede ca: “in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a normelor metodologice prevazute la art. 4 spitalele vor prezenta cereri fundamentate caselor de asigurari de sanatate". Prin urmare, nu s-a stipulat preluarea obligatiilor de plata de catre casele de asigurari si exonerarea spitalelor de plata sumelor la care s-au obligat prin contractele incheiate cu furnizorii de bunuri si servicii, ci s-a stipulat obligativitatea incheierii de acte aditionale intre casele de asigurari si spitale prin care sa se acorde sumele necesare acestora din urma pentru achitarea furnizorilor lor, pe baza unor cereri fundamentate si in limitele valorice stabilite de actele normative in vigoare.  Acest fapt rezulta cu si mai multa claritate din Normele metodologice publicate in M. Of. nr. 164/2003. Astfel, art. 2 alin. 2 din norme prevede ca “sumele datorate furnizorilor pentru bunuri si servicii (_) se aloca (deci nu se preiau, n.n.) prin incheierea de acte aditionale la contractele de furnizare de servicii medicale spitalicesti si se platesc esalonat conform graficului prevazut in anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice". De asemenea, alin. 8 alin. 2 mai prevede ca: “Pe baza situatiilor verificate, analizate si avizate de catre comisia mixta si a ordinelor de plata emise de spitale pe seama furnizorilor de bunuri si servicii, casele de asigurari de sanatate vireaza in contul spitalului suma de plata aferenta obligatiilor restante". Rezulta, deci, cu claritate ca obligatia de plata a furnizorilor nu a fost preluata de catre casele de asigurari, ci s-au reglementat strict conditiile in care casele de asigurari finanteaza spitalele pentru plata acestor furnizori.
Pentru considerentele expuse instanta a admis recursul si a modificat in tot sentinta de fond, in sensul admiterii in totalitate a actiunii.