Recurs. Despagubiri solicitate de societatea de asigurari de la persoana vinovata de producerea accidentului

Prin sentinta civila nr. __./28.10.2011, Judecatoria Raducaneni a respins exceptiile prescrierii dreptului la actiune si lipsei calitatii procesual pasive a paratului BI, admitand actiunea reclamantului S.C. A ASIGURARI S.A.si obligand paratul la plata sumei de 19.630 lei cu titlu de despagubiri si dobanda legala aferenta acestei sume calculata de la 27.10.2010 pana la achitarea integrala a debitului.
 In motivarea acestei hotarari, prima instanta a aratat ca referitor la exceptia prescrierii dreptului la actiune invocata de parat prin intampinare, se retine ca potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
 Din cuprinsul procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria PCA nr. _./14.08.2007 rezulta ca la data de 14.08.2007 a avut loc un accident pe raza localitatii Tomesti, in care au fost implicate autovehiculul marca Fiat Ducato, cu numar de inmatriculare _, condus de numitul LM si proprietatea V Leasing Romania si atelajul hipo condus de paratul BI, nesemnalizat corespunzator.
 Chiar daca societatea reclamanta a luat cunostinta de intinderea pagubei la data de 10.09.2007, instanta apreciaza ca dreptul la actiune a reclamantului s-a nascut in data de 26.10. 2007, cand a s-a efectuat plata sumei de 19.630 lei catre proprietara autovehiculului, V Leasing Romania.
 Fata de acestea prima instanta a apreciat ca reclamanta a introdus actiunea in termenul de prescriptie prevazut de dispozitiile art. 8, art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958.
 Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului, instanta de fond a apreciat ca aceasta e neintemeiata avand in vedere ca prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria PCA nr. _./14.08.2007, act valabil si necontestat de catre parat, a fost retinuta culpa acestuia in producerea accidentului de la data de 14.08.2007.
 Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca potrivit disp. art. 998, 999 cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
 Potrivit prevederilor art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.
In speta, reclamanta a facut dovada ca a achitat persoanei asigurate suma pretinsa prin prezenta actiune in data de 26.10.2007 si care reprezinta contravaloarea prejudiciului cauzat prin accidentul de circulatie din data de 14.08.2007, de care se face vinovat paratul.
 Instanta a inlaturat sustinerile paratului referitoare la faptul ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul verbal de contraventie, intrucat conform dispozitiilor art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia, iar din probatoriul administrat in cauza, instanta retine ca procesul verbal, desi semnat si comunicat paratului la data de 14.08.2008, nu a fost contestat de acesta in termenul prevazut de lege.
 Instanta a inlaturat depozitiile martorilor audiati la cererea paratului ca fiind nerelevante, retinand ca potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 183/2003, procesul verbal de contraventie se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie ce are o natura relativa, putand fi rasturnata prin proba contrara, insa, in conditiile in care legislatia in vigoare pune la dispozitia celui nemultumit de mentiunile din cuprinsul actului constatator, un termen in care poate contesta aceste mentiuni, iar paratul nu a inteles sa faca demersuri in acest sens, a analiza legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie la un interval de 3 ani de la comunicarea procesului verbal catre parat ar aduce prejudicii stabilitatii si securitatii raporturilor juridice ce trebuie sa guverneze in orice sistem de drept.
 In concluzie, fiind indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului, respectiv existenta unei fapte ilicite imputabile paratului, existenta unui prejudiciu a carei valoare stabilita de societatea reclamanta nu a fost contestata de parat si existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita a paratului si prejudiciul suferit de reclamanta prin plata contravalorii despagubirilor catre persoana asigurata, prima instanta a considerat dovedita actiunea reclamantului.
 De asemenea, fata de solicitarea reclamantului si avand in vedere dispozitiile legale, instanta considera intemeiata cererea de obligare a paratului la plata dobanzii legale calculata de la data introducerii actiunii - 27.10.2010 - si pana la achitarea integrala a debitului.
 Impotriva acestei hotarari judecatoresti, a declarat recurs BI, invocand nelegalitatea si netemeinicia sentintei mentionate anterior, precizand ca, desi a probat lipsa vinovatiei sale in producerea faptei ilicite, instanta de fond a retinut eronat in sarcina sa raspunderea delictuala, eronata considerand ca este si solutia cu privire la exceptiile procesuale pe care le-a invocat.
 Intimatul, prin reprezentant, a depus intampinare solicitand mentinerea hotararii recurate ca legala si temeinica.
 Examinand recursul de fata sub toate aspectele, potrivit prev. art. 3041 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza ca acesta este nefondat pentru motivele ce urmeaza a fi prezentate.
 In ceea ce priveste exceptia prescrierii dreptului la actiune al reclamantului, tribunalul considera ca, fata de faptul ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune, in cauza de fata dreptul reclamantului la despagubiri nascandu-se din momentul efectuarii platii sumei respective, si anume 26.10.2007, termenul de prescriptie nu a fost depasit, cererea de chemare in judecata fiind trimisa de reclamant prin Fan Courier Express la data de 25.10.2010. Rezulta astfel cu claritate ca solutia primei instante privind respingerea exceptiei prescrierii dreptului la actiune este legala.
 Referitor la fondul litigiului, tribunalul observa ca forta probanta a procesului - verbal de contraventie este superioara probei testimoniale, acestei din urma probe opunandu-i-se un act autentic, care ar fi putut fi desfiintat prin procedura inscrierii in fals, incat administrarea probei cu martori la cererea paratului - recurent nu poate conduce la rezultatul urmarit de dovedire a faptului contrariu constatat prin actul autentic.
 In cauza de fata insa actul autentic il reprezinta un proces - verbal de contraventie pentru care exista o procedura speciala de contestare prevazuta de O.G. nr. 2/2001, constand in parcurgerea unor cai de atac, respectiv plangere si recurs. Recurentul nu a urmat aceasta procedura situatie in care procesul - verbal de contraventie, prin care se constata vinovatia lui in producerea accidentului rutier, fapt ilicit producator de prejudicii, si-a pastrat valabilitatea.
 In conditiile in care recurentul nu a facut dovada contrarie celor constatate prin procesul - verbal printr-o proba cu o forta cel putin egala cu a actului autentic, tribunalul apreciaza ca prezumtia relativa de legalitate si temeinicie a procesului - verbal nu a fost rasturnata, prima instanta retinand corect ca dovedita vinovatia paratului in producerea faptului ilicit generator de daune si angajarea raspunderii delictuale a acestuia pentru fapta proprie potrivit art. 998, 999 Cod civil.
 Fata de cele aratate mai sus, tribunalul observand ca, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul se subroga in toate drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei, si vazand si prevederile art. 43 Cod comercial referitoare la dobanzi, apreciaza ca recursul de fata este neintemeiat, urmand a-l respinge, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila cu mentinerea hotararii recurate.