Program vizitare minor; criterii de apreciere; interesul superior al copilului.

Prin sentinta civila nr. 4616 din 23.03.2010 pronuntata de Judecatoria Iasi, s-au dispus urmatoarele:
"Admite in parte actiunea civila formulata de reclamanta-parata C. N. - com. VICTORIA, SAT FRASULENI, Judet IASI in contradictoriu cu paratul - reclamant C. C. G. - com. VICTORIA, SAT FRASULENI, Judet IASI.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de catre paratul reclamant C. C. G. in contradictoriu cu reclamanta-parata C. N.
Desface prin divort din culpa comuna casatoria partilor incheiata la data de 28.03.2005 inregistrata la Primaria com. Victoria sub nr. 8/28.03.2005.
Dispune ca reclamanta-parata sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de "M".
Incredinteaza reclamantei parate spre crestere si educare minorii G. A., nascut la data de 3.05.2005 si E., nascuta la data de 20.05.2006, si obliga paratul-reclamant sa plateasca pensie de intretinere lunara in favoarea minorilor in cuantum de 200 lei (cate 100 lei pentru fiecare minor), incepand cu data de 27.04.2009 si pana la majoratul minorilor.
Incuviinteaza ca paratul reclamant sa aiba legaturi parintesti cu minora E. si stabileste urmatorul program de vizitare:
- lunar, in saptamana a doua si a patra, de sambata de la ora 16 pana duminica la ora 16;
- in vacantele scolare de iarna si primavara, cate 5 zile, la inceputul vacantei;
- in vacanta de vara, o luna de zile efectiv, in luna august.
Compenseaza cheltuielile de judecata facute de parti".
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
"Partile s-au casatorit la data de 28.03.2005 si din casatoria lor au rezultat minorii G. A., nascut la data de 3.05.2005 si E., nascuta la data de 20.05.2006.
Fata de depozitia martorilor audiati in cauza instanta retine ca relatiile dintre parti s-au degradat in principal datorita plecarii paratului-reclamant in Italia pentru o perioada indelungata de timp, interval in care reclamanta-parata a ramas in tara impreuna cu copiii. Aceasta imprejurare a exclus existenta raporturilor specifice vietii de familie, lipsa convietuierii ducand la instrainarea sotilor unul de celalalt si la imposibilitatea realizarii scopului casatoriei.
Aceasta situatie denota ca relatiile dintre parti sunt grav si iremediabil vatamate, ceea ce determina conform art. 38 al. 2 Codul familiei desfacerea casatoriei partilor prin divort din culpa comuna.
Fata de concluziile anchetei sociale si declaratiile martorilor C. E. si C. Gh., instanta retine ca minorii rezultati din casatoria partilor se afla in ingrijirea reclamantei - parate. Ambii copii frecventeaza cursurile gradinitei din satul Sculeni, comuna Victoria, jud. Iasi. Copiii sunt bine ingrijiti si au conditii bune de locuit.
Mai retine instanta ca paratul reclamant este plecat la munca in Italia si vine in tara o data sau de doua ori pe an. In aceste conditii paratul-reclamant nu este in masura sa se ingrijeasca in mod corespunzator de crestereasi educatia minorului G. A.
Pentru motivele aratate, instanta apreciaza ca este in interesul copiilor sa creasca impreuna si sa fie incredintati mamei, aceasta fiind cea care s-a preocupat permanent de situatia minorilor si ofera copiilor conditii optime pentru dezvoltarea armonioasa.
In temeiul art.42, 94, 101 si 107 C. fam., care prevad obligatia parintilor de a se ingriji de copii, de a le asigura conditiile necesare pentru crestere, educare, pregatire profesionala, instanta va obliga paratul la plata pensiei de intretinere in favoarea minorilor, pe care o va stabili raportat la venitul minim pe economie dat fiind ca nu s-a facut dovada veniturilor nete realizate de catre acesta, incepand de la data introducerii actiunii si pina la majoratul minorilor.
In temeiul art. 40 al. 3 Codul familiei se va dispune ca parata sa revina la numele avut anterior casatoriei, de "M" .
Potrivit dispozitiilor art 43 alin. 3 C. fam., parintele divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Modalitatile de exercitare a acestui drept sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.
In speta, instanta apreciaza ca dreptul paratului-reclamant de a avea legaturi personale cu minora E., de a veghea la cresterea, educarea acesteia nu poate fi contestat, fiind in interesul minorei ca aceasta sa pastreze legatura cu tatal sau.
In ce priveste programul de vizitare propus de catre paratul-reclamant, instanta apreciaza ca acesta corespunde dreptului paratului-reclamant de a avea legaturi personale cu minora, cat si interesului acesteia de a-si cunoaste tatal treptat pentru ca relatiile dintre ei sa consolideze in mod firesc, astfel incat instanta va incuviinta programul propus de paratul-reclamant.
In temeiul art. 276 Cod procedura civila cheltuielile de judecata efectuate de parti vor fi compensate, intrucat s-a retinut culpa comuna la desfacerea casatoriei".
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamanta-parata C. N. si paratul C. G. C..
Reclamanta-parata C. N. critica pentru nelegalitate si netemeinicie sentinta apelata numai in ceea ce priveste modalitatea in care prima instanta a stabilit programul de vizitare al minorilor si a stabilit pensia de intretinere. Arata aceasta ca prima instanta a stabilit un program de vizitare deosebit de impovarator, nu a tinut cont de faptul ca intimatul locuieste in Italia. Programul este imposibil de realizat, fara compromiterea timpului liber al minorilor si extenuarea lor fizica si psihica datorate unor deplasari bilunare in afara tarii. Prima instanta a omis a cerceta conditiile de locuit pe care le are intimatul. In ceea ce priveste cuantumul pensiei de intretinere, apelanta sustine ca acesta a fost stabilit raportat la venitul minim pe economie desi intimatul lucreaza in mod legal in Italia.
Paratul-reclamant C. G. C. critica sentinta apelata in ceea ce priveste incredintarea copiilor spre crestere si educare reclamantei. In acest sens, sustine apelantul ca prima instanta trebuia sa ii incredinteze spre crestere si educare pe minorul G. A., copilul fiind mult mai atasat de acesta. Mai sustine ca in ceea ce priveste conditiile de locuit , cele de la reclamanta sunt necorespunzatoare. Mai sustine apelantul ca prima instanta a omis sa stabileasca un program de vizitare si in ceea ce-l priveste pe minorul G. A.
In apel nu s-au administrat probe noi.
 Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelurile sunt intemeiate pentru urmatoarele motive:
 Principiul interesului superior al copilului trebuie luat in considerare in toate deciziile si procedurile privitoare la copii,deci si in cazul hotararilor prin care se stabileste programul de vizitare al acestora. Determinarea interesului superior al copilului se realizeaza pe baza unor criterii obiective:capacitatea fiecaruia dintre parinti de a satisface nevoile copilului,varsta,sexul, natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si fiecare dintre parinti,capacitatea fiecaruia dintre parinti de a asigura copilului protectie si bunastare ,opiniile si preferintele copilului potrivit varstei si capacitatii sale de intelegere s.a. In drept, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul Familiei, principiul egalitatii in drepturi a parintilor, in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori, este unul din principiile care guverneaza relatiile de familie, iar conform art. 98 alin. 1 din Codul Familiei "masurile privitoare la persoana copilului _ se iau de catre parinti de comun acord".
In ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul Familiei si art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, constituie dispozitii de principiu, potrivit carora parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
In consecinta, parintele, caruia i-a fost incredintat copilul, este obligat sa permita celuilalt parinte sa-si exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul.
Pe de alta parte, potrivit art. 15 alin.1 lit. a-c din legea nr. 272/2004, relatiile personale cu minorul se pot realiza si prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe perioada determinata de catre celalalt parinte etc.
Totodata, dreptul de a avea legaturi personale cu minorul urmeaza sa fie exercitat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii minorului, trebuind sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi, cu respectarea principiului respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din legea nr. 272/2004.
In ceea ce priveste incredintarea copiilor spre crestere si educare mamei, aceasta corespunde interesului superior al acestora. Mama indeplineste toate conditiile materiale si prezinta garantiile morale pentru a asigura cresterea , ingrijirea si dezvoltarea copiilor intr-un mediu de viata adecvat. In ceea ce priveste cererea apelantului -intimat de a i se incredinta spre crestere si educare pe minorul G.-A., nu poate fi primita. Astfel, potrivit art.60 din Legea nr.272/2004 se instituie principiul potrivit caruia la stabilirea plasamentului copiilor instanta trebuie sa urmareasca mentinerea fratilor impreuna. Pe cale de consecinta, cu atat mai mult , acest principiu trebuie respectat atunci cand se dispune incredintarea copiilor catre unul dintre parinti. Este in interesul copiilor ca acestia sa creasca impreuna tocmai pentru a se mentine o legatura stransa intre frati.
In ceea ce priveste legaturile personale ale tatalui cu minorii prima instanta a omis ca acestea sa il aiba in vedere si pe minorul G. A. in conditiile in care si acesta a fost incredintat spre crestere si educare tot mamei. Pentru a rectifica aceasta omisiune, tribunalul va completa dispozitivul sentintei in sensul aratat.
In ceea ce priveste modalitatea concreta de mentinere a legaturilor personale cu minorii astfel cum a fost stabilita de prima instanta, tribunalul retine ca nu corespunde interesului superior al copilului. Astfel prima instanta a decis ca aceste vizite sa se desfasoare la domiciliul paratului-intimat, insa instanta a avut in vedere domiciliul din Romania si nu pe cel din Italia. Mentinerea legaturii copilului cu parintele caruia nu i-a fost incredintat spre crestere si educare trebuie privita nu numai prin prisma parintelui ca fiind un drept al acestuia. In primul rand trebuie sa se inteleaga ca este de fapt un drept al copilului - dreptul de a pastra legatura cu unul din parint i- si apoi in subsidiar acesta trebuie privit ca si un drept al parintelui. In stabilirea unui program de vizitare printr-o hotarare judecatoreasca, instanta trebuie sa aiba in vedere ca acesta sa fie in detaliu stabilit astfel incat copilul sa nu fie bulversat, sa asigure un anume echilibru intre cei doi parinti.
Tribunalul apreciaza ca este in interesul superior al copiilor de a pastra legatura cu tatal lor, deziderat care se poate realiza si prin mentinerea legaturilor personale in maniera descrisa de prima instanta, insa in ceea ce priveste durata perioadei de timp pe care ar trebui sa o petreaca impreuna cu tatal acestora in perioada vacantelor de iarna, primavara si de vara apare ca fiind excesiva raportat mai ales la varsta lor, tribunalul urmand sa o reduca de la 5 zile la trei zile pentru vacanta de iarna, vacanta de primavara nu mai este prevazuta in calendarul scolar, si de la o luna la doua saptamani una in luna iulie si una in luna august in vacanta de vara.
In ceea ce priveste cuantumul pensiei de intretinere, acesta a fost fixat de prima instanta avand in venitul minim pe economie, acesta fiind singurul venit cert realizat de acesta. Tribunalul nu poate avea in vedere sustinerile apelantei din cererea de apel, veniturile indicate de aceasta neavand acest caracter si drept urmare nici nu pot fi avute in vedere de instanta la stabilirea pensiei de intretinere. Fata de aceste considerente, tribunalul in conformitate cu dispozitiile art.296 Cod procedura civila, a admis apelul, a schimbat in parte sentinta, a incuviintat ca paratul reclamant sa aiba legaturi parintesti cu minorii E. si G. - A. si stabileste urmatorul program de vizitare a acestora:
- lunar, in saptamana a doua si a patra, de sambata de la ora 16,oo pana duminica la ora 16,oo;
- in vacanta de iarna timp de 3 zile in cea de a doua saptamana:
- in vacanta de vara o saptamana in luna iulie si o saptamana in luna august.
 A pastrat restul dispozitiilor sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii.