Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare a instantei de judecata in baza art. 300 C.proc.pen.; limitele in care se analizeaza actul de sesizare a instantei de judecata in procedura reglementata de art. 300 C.proc.pen.; ...

 Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare a instantei de judecata in baza art. 300 C.proc.pen.; limitele in care se analizeaza actul de sesizare a instantei de judecata in procedura reglementata de art. 300 C.proc.pen.;
 Nerespectarea de catre organul de urmarire penala a obligatiei de prezentare a materialului de urmarire penala invinuitului; natura sanctiunii procesuale aplicabile.
 
 Prin sentinta penala nr.3281 din 27.10.2009, pronuntata de Judecatoria Iasi, s-au dispus urmatoarele:
 "In temeiul prevederilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, prin raportare la dispozitiile art. 257, 250 alin. 1 si 254 alin. 1 Cod procedura penala, constata ca actul de sesizare, respectiv rechizitoriul din data de 15.06.2009 intocmit in dosarul cu nr. 7611/P/2008, nu a fost regulat intocmit si dispune restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, in vederea refacerii actului de sesizare".
 Impotriva acestei sentinte, in termenul prevazut de art. 3853 alin. (1) Cod procedura penala, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi care a criticat-o sub aspectul nelegalitatii, in motivarea caii de atac invocandu-se urmatoarele:
 "Procedura prezentarii materialului de urmarire penala constituie o garantie procesuala pentru inculpat ca sa poata sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala si sa poata formula cereri in apararea sa. Insa apararile sale si probele pe care le putea solicita, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, puteau privi situatia de fapt, care a ramas neschimbata, fiind cunoscuta de inculpat, cu ocazia audierii sale (f. 47 dosar u.p.). Cu acel prilej inculpatul a precizat ca nu formuleaza alte cereri in aparare, ulterior acestei declaratii nemaiadministrandu-se alte probe.
In baza art. 300 Cod procedura penala, instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare, iar cand constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii si neregularitatea nu poate fi inlaturata, dosarul se restituie organului de urmarire penala in vederea refacerii actului de sesizare.
Din examinarea prevederilor mentionate rezulta ca numai nerespectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei constituie temei de restituire a cauzei la procuror.
Analizand rechizitoriul nr. 7611 din 15 iunie 2009 intocmit de parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, se constata ca acest act respecta, prin forma si continut, toate cerintele legii. Actul de sesizare a instantei cuprinde toate elementele prevazute in art. 263 Cod procedura penala si anume datele referitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina lui, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea si dispozitia de trimitere in judecata, precum si numele persoanelor ce trebuie citate in instanta. Totodata, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care sa impuna refacerea lui de catre procuror.
Nerespectarea de catre organul de urmarire penala a obligatiei prevazuta in art. 250 Cod procedura penala de a proceda la prezentarea materialului de urmarire penala, nu vizeaza neregularitatea actului de sesizare a instantei, ci poate atrage nulitatea urmaririi penale.
Pe de alta parte, nerespectarea prevederilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, nefiind prevazuta printre cazurile enumerate in art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, ci cu o nulitate relativa care opereaza numai in cazul in care s-a produs inculpatului o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata altfel decat prin anularea actului. De altfel, prin decizia de indrumare nr. 3/1972, plenul fostului Tribunal Suprem a facut urmatoarele precizari: Omisiunea organului de urmarire penala de a prezenta materialul de urmarire penala inculpatului major si aflat in stare de libertate nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, dar poate fi invocata nulitatea relativa, in conditiile art. 197 alin. 4 (deci si din oficiu), daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului. De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr. 989/2006 (www.scj.ro) a retinut faptul ca nerespectarea obligatiei de a prezenta materialul de urmarire penala nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute pentru ca nu este mentionata in art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, ci sub sanctiunea nulitatii relative care nu poate fi invocata decat in conditiile prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 4 Cod procedura penala, daca a adus inculpatului o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de trimitere in judecata.
Insa, in cazul de fata, nu s-a produs o astfel de vatamare, deoarece omisiunea organului de urmarire penala poate fi indreptata de catre instanta, care este in masura sa asigure inculpatului posibilitatea de a lua la cunostinta de actele si de lucrarile dosarului, inculpatul avand posibilitatea, atat la inceputul judecatii cat si in cursul cercetarii judecatoresti, de a formula cereri noi, sa propune probe noi si sa ridice exceptii in apararea sa."
 Tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului de fond si hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele si in limitele prevazute de art. 3856 alin. ultim Cod procedura penala, constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
 Prima instanta, investita cu solutionarea cauzei penale privind pe inculpatul L. P., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. (1) lit. c) Cod penal, in mod corect a constatat incalcarea, de catre organele de urmarire penala, a dispozitiilor art. 254 Cod procedura penala, cu consecinta nelegalei sesizari a instantei de judecata, solutia dispusa in cauza - constand in restituirea cauzei la procuror - fiind temeinic argumentata.
Prin raportare la actele dosarului de urmarire penala, instanta de fond a retinut in mod just ca in cauza - nefiind efectuata prezentarea materialului de urmarire penala - se impune refacerea actului de sesizare pentru a se da eficienta garantiilor procedurale menite sa asigure aflarea adevarului, respectarea dreptului la aparare al celui acuzat - garantat prin norme de rang constitutional - si, nu in cele din urma, a dreptului la un proces echitabil.
Garantarea dreptului la aparare este asigurata si prin dispozitiile art. (6) Cod procedura penala, care, in alin. (3), prevad ca organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.
Aceasta obligatie este inscrisa si in art. 6 alin. (3) lit. a) din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, potrivit careia orice acuzat trebuie sa fie informat in mod amanuntit asupra naturii cauzei si acuzatiei aduse impotriva sa.
In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a explicat ce se intelege prin "cauza" si "natura acuzatiei" aduse impotriva unei persoane (Hotararea din 24 octombrie 1996 in cauza De Salvador Torres c. Spaniei, Hotararea din 25.09.1999 in cauza Pélissier si Sassi contra Frantei, Hotararea din 24.05.2007 in cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei), aratand ca acestea se refera la faptele imputate, respectiv, la calificarea juridica a acestora precum si la circumstantele agravante existente dar informarea in mod amanuntit asupra faptelor imputate si calificarea juridica a acestora nu ar trebui, in nici un caz, sa fie ulterioara deciziei de trimitere in judecata. In alte cauze (de ex. Hotararea din 25.07.2000 in cauza Mattoccia c. Italia), instanta europeana a considerat ca o informare precisa si completa cu privire la faptele care se reproseaza acuzatului si a calificarilor juridice reprezinta o conditie esentiala a unui proces echitabil.
 In cauza de fata, prin incalcarea de catre organele de urmarire penala a disp. art. 250 - art. 254 Cod procedura penala, inculpatul L.P. se afla in imposibilitatea pregatirii si exercitarii apararii, prin necunoasterea intregului material de urmarire penala pe care se sprijina solutia de trimitere in judecata prin intocmirea rechizitoriului, iar pe de alta parte, este de neconceput ca insasi organele judiciare care au prerogativa legala de a desfasura urmarirea penala si de a aprecia asupra oportunitatii trimiterii in judecata a persoanelor banuite a fi comis infractiuni, cu respectarea in toate cazurile a principiului legalitatii, consacrat in art. 2 Cod procedura penala, sa nu faca aplicarea - in prima faza a procesului penal - a tuturor normelor procesual penale, inclusiv a celor cu impact asupra exercitarii depline a drepturilor procesuale de catre parti.
 Cat priveste sustinerile recurentului privind caracterul relativ al sanctiunii procesuale incidente in situatia neprezentarii materialului de urmarire penala, invocand in sprijinul lor jurisprudenta ICCJ, Tribunalul apreciaza ca sunt nefondate aspectele aratate, in conditiile in care, necitarea in cauza a inculpatului, pentru prezentarea materialului de urmarire penala, constituie o incalcare deosebit de grava a drepturilor si garantiilor procesuale recunoscute inculpatului, viciu de procedura care nu poate fi acoperit de instanta in nici un mod si care impune aplicarea sanctiunii nulitatii absolute a actului intocmit cu nesocotirea dispozitiilor legale, cu consecinta restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, in sensul aratat de prima instanta. Referitor la jurisprudenta instantei supreme ce a fost invocata, instanta de control judiciar mentioneaza ca este vorba despre solutii date in decizii de speta, care nu au un caracter obligatoriu pentru instantele de judecata in rezolvarea cauzelor penale ce le sunt deduse judecatii.
 Pentru toate aceste considerente, retinand ca este legala si temeinica sentinta penala nr. 3281/27.10.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 15513/245/2009 in raport de aspectele invocate de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi si ca nu exista alte motive de nelegalitate si netemeinicie ce pot fi constatate din oficiu, Tribunalul, in conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat impotriva ei, mentinand hotararea atacata.