Tentativa de omor calificat - legitima aparare; conditii de retinere a cauzei care inlatura caracterul penal al faptei prev. de art. 44 C.pen. Consecinte asupra actiunii civile alaturate celei penale. Suplimentarea probatoriului administrat in cursu...

Tentativa de omor calificat - legitima aparare; conditii de retinere a cauzei care inlatura caracterul penal al faptei prev. de art. 44 C.pen. Consecinte asupra actiunii civile alaturate celei penale.
Suplimentarea probatoriului administrat in cursul urmaririi penale cu consecinta retinerii unei situatii de fapt diferite; retinerea cu prioritate a declaratiilor de martori audiati nemijlocit de instanta in raport cu declaratiile martorilor din cursul urmaririi penale.

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi nr. 385/P/2009 din data de 11.10.2010, inregistrat pe rolul Tribunalului Iasi la data de 19.10.2010, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului A.V., pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i C.pen.
In fapt, in actul de sesizare a instantei de judecata s-a retinut ca la data de 08.09.2008, in jurul orelor 18:00, in timp ce se deplasa pe un drum comunal din satul Proselnici, partea vatamata C.V. a fost observata de catre numitul A.I.V. care se afla in curtea unchiului sau, pe nume A.V.. In aceeasi curte, cel din urma avea amplasat un magazin satesc, un bar. Intre A.I.V. si C.V. a izbucnit o cearta legata de o datorie mai veche pe care partea vatamata ar fi avut-o la bar. Aflata in stare de ebrietate p.v. C.V. s-a inarmat cu o sabie si s-a indreptat spre A.I.V.. Acesta l-a chemat in ajutor pe unchiul sau, A.V.V., si inarmati amandoi cu cate un par, au iesit in intampinarea partii vatamate. In timpul acestui conflict C.V. a reusit sa-l loveasca cu acea sabie pe A.I.V. provocandu-i o plaga taiata a gambei drepte ce a necesitat pentru vindecare un nr. de 6-7 zile de ingrijiri medicale, insa cel vatamat nu a depus plangere prealabila pentru infractiunea de loviri sau alte violente. Zgomotele produse de conflictul ce avea loc in drum au fost auzite insa de invinuitul A.V. ( tatal lui A.V.V.) , a carui locuinta este amplasata vis-a-vis de cea a fiului sau. Invinuitul s-a inarmat de la domiciliu cu o furca, a iesit in drum, si venind din spatele partii vatamate C.V. i-a aplicat o singura lovitura peste cap cu partea metalica, la nivelul vertexului. Lovitura a fost extrem de puternica incat potrivit celor relatate de catre martori coada furcii s-a rupt. Urmarea loviturii primite, partea vatamata a cazut la pamant, ocazie cu care a fost deposedata de sabie. A intervenit sotia lui C.V., precum si martorul R.V., care l-a urcat pe acesta in caruta si l-au transportat la domiciliul sau, de unde apoi a fost dus cu o ambulanta si internat la Spitalul Clinic de Urgente Iasi, fiind supus unei interventii chirurgicale.
Pentru a se dispune astfel, pe parcursul urmaririi penale s-a intocmit proces verbal de sesizare din oficiu, a fost audiata partea vatamata C.V., au fost atasate certificate medico legale apartinand partii vatamate si martorului A.I.V., au fost audiati martorii C.I.C., R.V., L.C. si invinuitul A.V., s-a intocmit proces verbal de conducere in teren si plansa foto, precum si procese verbale de confruntare a invinuitului cu partea vatamata si cu martora C.I.C. si proces verbal de confruntare a partii vatamate cu martorul A.V. (acesta din urma nefiind audiat pe formular de declaratie de martor, fiind fiul inculpatului si putandu-se prevala de disp. art. 80 C.proc.pen.).
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a procedat la audierea inculpatului A.V. si a partii vatamate C.V., declaratiile acestora fiind consemnate in procese verbale separate si atasate la dosarul cauzei.
In aparare, inculpatul a solicitat instantei de judecata administrarea probei testimoniale cu audierea martorilor din lucrari, precum si a martorilor D.P., L.M.M., T.D.T., A.I. si L.I., acesta din urma in circumstantiere, precum si proba cu inscrisuri, solicitand emiterea unei adrese catre Politia Comunei Miroslava pentru a comunica date referitoare la persoana partii vatamate.
Instanta a incuviintat probele solicitate, dispunand emiterea adresei catre Politia Comunei Miroslava, raspunsul fiind atasat la dosarul cauzei. De asemenea, instanta a procedat la audierea martorilor A.I., T.D.T., L.I., D.P., C.I.C., R.V., L.C., A.V. (fiul inculpatului), L. M.M. si A.I.V., declaratiile acestora fiind consemnate in procese verbale separate si atasate la dosarul cauzei.
La termenul din data de 12.05.2011 inculpatul A.V., prin aparator, a solicitat instantei schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata din infractiunea prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i C.pen. in infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., cererea care va fi analizata odata cu fondul cauzei.
 Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala si probatoriile administrate pe parcursul cercetarii judecatoresti, cu privire la fondul cauzei penale de fata instanta retine urmatoarele:
 In fapt, partea vatamata C.V. si inculpatul A.V. sunt consateni, ambii locuind in satul Proselnici, comuna Miroslava, jud. Iasi, si nu au avut conflicte anterior faptei ce face obiectul prezentei cauze.
 La data de 08.09.2008, in ziua de Sf. Maria, partea vatamata s-a deplasat impreuna cu familia intr-un sat vecin, Cornesti, unde era hramul bisericii. Intrucat in acest context a avut loc si un targ, partea vatamata si-a achizitionat din acest loc, conform propriilor declaratii, o sabie ornamentala, cu lama metalica, cu teaca de culoare maro si maner de plastic. La intoarcere, partea vatamata si familia acestuia au poposit pentru scurt timp la locuinta socrilor acestuia, martorul R.V., dupa care s-au indreptat spre propria locuinta.
 De mentionat ca partea vatamata si familia sa se deplasau cu caruta iar partea vatamata era deja in stare de ebrietate.
 Pe drumul satesc, cand au ajuns cu caruta in dreptul casei martorului A.V., la un magazin tip bar pe care acesta il detine in acest loc, partea vatamata si familia acestuia s-au intalnit cu martorul A.I.V.. Intre cei doi a izbucnit un conflict spontan, injurandu-se reciproc, context in care, fiind sub influienta bauturilor alcoolice, partea vatamata a coborat din caruta in care se afla cu familia, s-a inarmat cu sabia cumparata din targ si s-a deplasat spre martor. Martorul A.I.V. a strigat pe nasul sau in ajutor, respectiv martorul A.V., insa, pana sa ajunga acesta din spatele magazinului, partea vatamata a aplicat martorului o lovitura cu sabia la gamba dreapta, cauzandu-i o plaga taiata cu lungimea de 2,5 cm.
 Speriat fiind, martorul A.I.V. a fugit printr-o gradina, partea vatamata luandu-se dupa el pe drumul ce merge paralel cu aceasta. Ajuns intr-o intersectie, martorul a parasit gradina si a iesit in drumul satesc, context in care s-a intalnit cu partea vatamata care era in continuare inarmat cu sabia.
 In acest timp, din locuinta sa situata cam la 100 m de cea a martorului A.V., a iesit inculpatul A.V. (tatal martorului), cu intentia de a merge la o gradina din apropriere unde avea cosita lucerna pentru a aduce mancare la animale, motiv pentru care si avea in mana o furca.
 Vazand altercatia dintre partea vatamata si martorul A.I.V., inculpatul a solicitat partii vatamate sa se potoleasca, acesta din urma raspunzandu-i ca-i va taia si lui gatul. Partea vatamata a incercat din nou sa loveasca pe martorul A.I.V. cu sabia, de aceasta data in zona abdominala, cu o miscare de jos in sus, moment in care inculpatul A.V. i-a aplicat o lovitura cu furca pe care o avea in mana (corp delict neidentificat de organele de urmarire penala) in zona capului. Dupa aplicarea loviturii partea vatamata a fost dezarmata de inculpat si de fiul acestuia, martorul A.V., sosit si el la fata locului in urma martorului A.I.V..
 In urma loviturii primite partea vatamata a suferit o fractura eschiloasa deschisa a calotei craniene ce a necesitat eschilectomie si 25-30 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare. In acelasi timp, potrivit certificatului medico legal nr. 8868/13.10.2008 lipsa de substanta osoasa reprezinta o infirmitate fizica permanenta cu reducerea capacitatii de munca in proportie de 20% pentru o perioada de 6 luni (f. 13, d.u.p.).
 Situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta de instanta de judecata, rezulta din coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti.
 Pentru clarificarea aspectelor avute in vedere de instanta de judecata, sunt necesare insa unele precizari prealabile:
 Astfel, potrivit procesului verbal intocmit de organele de politie (f. 5, d.u.p.) la data de 08.09.2008 acestea au fost sesizate cu privire la faptul ca in satul Proselnici din comuna Miroslava a avut loc un scandal in timpul caruia numitul A.I.V. a fost taiat la picior cu o sabie. Conform celor doua rezolutii scrise pe acest proces verbal au fost demarate cercetari fata de C.V. pentru comiterea infractiunilor de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. si pentru infractiunea prev. de art. 11 pct. 1 din legea 61/1991. Organele de politie au procedat la audierea numitului A.I.V., acesta declarand ca nu formuleaza plangere pentru infractiunea prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. impotriva partii vatamate C.V..
 Fara a dispune vreo solutie cu privire la cele doua infractiuni pentru care s-au sesizat initial din oficiu, infractiuni comise de partea vatamata C.V., Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi isi declina competenta de efectuare a cercetarilor in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, prin rezolutia din data de 16.02.2009.
 Dupa mai bine de un an de la momentul inregistrarii dosarului pe rolul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi (02.03.2009 - f. 1, d.u.p.), procurorul dispune inceperea urmaririi penale fata de inculpatul A.V. pentru comiterea infractiunii de tentativa de omor.
 De remarcat faptul ca prima declaratie a fost luata inculpatului A.V., in calitate de invinuit (f. 49, d.u.p.), fara ca anterior procurorul sa-i fi adus la cunostinta drepturile procesuale asa cum imperativ prevede art. 6 alin. 3 C.proc.pen. in acord cu art. 6 CEDO.
 Este adevarat ca din declaratiile celor trei martori audiati pe parcursul urmaririi penale, respectiv C.I.C., R.V. si L.C., nu rezulta ca inculpatul A.V. ar fi actionat in modalitatea retinuta de instanta de judecata la situatia de fapt, insa trebuie remarcat ca primii doi martori sunt afinii partii vatamate C.V. (sotia, respectiv socrul) iar cel de-al treilea nu este martor ocular, declaratia sa fiind nerelevanta pentru stabilirea desfasurarii evenimentelor.
 Ori, in ultima declaratie data in fata procurorului (f. 55 - 56) inculpatul A.V. a sustinut ca este adevarat ca a lovit pe partea vatamata cu furca in cap, dar a detaliat conditiile in care a avut loc evenimentul, invocand, desi nu in termeni juridici, legitima aparare. Fara a efectua cercetari si sub acest aspect, desi art. 6 C.proc.pen. obliga organele judiciare sa administreze si probatorii in aparare, procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului A.V. pentru comiterea infractiunii de tentativa de omor calificat, fara a da vreo solutie cu privire la infractiunile de care initial fusese acuzata si partea vatamata si, in general, fara a administra un minim de probe in aparare (nu au fost audiati nici macar A.I.V. si A.V., persoane direct implicate in incident).
 In aceste conditii, evident ca pe parcursul judecatii, fiind audiate mai multe persoane care au participat - activ sau pasiv - la conflictul cu privire la care instanta de judecata a fost sesizata, situatia de fapt a spetei a suferit modificari insemnate fata de cea retinuta in actul de sesizare.
 Chiar daca procurorul de sedinta si-a manifestat "rezerve" cu privire la declaratiile martorilor audiati nemijlocit de instanta de judecata, potrivit practicii CEDO nu exista motive pentru a considera ca declaratiile date in cursul urmaririi penale ar prevala fata de cele ale martorilor audiati nemijlocit de instanta de judecata, procedura desfasurata in fata instantei fiind cea care a recunoscut toate drepturile partilor implicate, spre deosebire de cea desfasurata in fata procurorului. Asa cum a statuat CEDO in cauzele Caka vs. Albania, Doorson vs. Olanda sau Constantin si Stoian vs. Romania, depozitiile unui martor in sedinta publica si sub juramant trebuie sa fie intotdeauna prioritare, chiar si atunci cand sunt contrare declaratiilor facute de acelasi martor in cursul urmaririi penale, intrucat regulile procesului echitabil presupun ca mijloacele de proba pe care se bazeaza condamnarea sa fie administrate intr-o audiere publica, in prezenta inculpatului si cu respectarea principiului contradictorialitatii.
 Ori, din analiza declaratiilor martorilor audiati nemijlocit de instanta de judecata rezulta dincolo de orice dubiu ca inculpatul A.V. a actionat in conditii de legitima aparare.
 Potrivit declaratiilor martorilor A.I., A.I.V. si A.V., coroborate cu declaratiile partii vatamate si ale martorei C.I.C., intre partea vatamata pe de o parte si martorul A.I.V. a izbucnit o cearta, cei doi injurandu-se reciproc. Pentru ca ambele parti au sustinut ca celalalt a inceput primul, instanta nu poate retine cine se face vinovat de debutul conflictului (desi mai aproape de adevar ar fi ca partea vatamata s-a manifestat recalcitrant primul, data fiind starea de surescitare specifica consumului de alcool) dintre cei doi, aspect care, de altfel, nici nu are relevanta deosebita in cauza intrucat nu a fost perceput de inculpatul A.V. pentru a influienta comportamentul acestuia.
 Desi partea vatamata C.V. si sotia acestuia, martora C.I.C., au sustinut in fata instantei de judecata ca partea vatamata nu a lovit cu sabia la picior pe martorul A.I.V., realitatea agresiunii suferite de acesta rezulta din certificatul medical nr. 8552/09.09.2008 (f. 8, d.u.p.) in care se consemneaza ca A.I.V. prezinta plaga taiata ce s-a putut produce prin lovire cu corp taietor intepator si poate data din 08.09.2008, necesitand 6-7 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare. In plus, faptul ca partea vatamata este agresorul in acest caz rezulta cu prisosinta din declaratiile martorilor A.I.V. si A.V., primul fiind victima si celalalt martor ocular. De altfel, cu privire la acest aspect au fost initial sesizare organele judiciare, asa cum am aratat anterior, iar pe parcursul urmaririi penale atat partea vatamata, cat si sotia acestuia, au aratat, contrar celor sustinute in instanta, ca martorul A.I.V. a fost ranit cu sabia folosita de partea vatamata, declarand initial ca s-a ranit singur pentru ca ulterior (f. 20, d.u.p.) sa recunoasca ca "este posibil sa fi reusit sa-l lovesc pe A.I.V. peste picior, dar nu-mi mai amintesc cu exactitate acest moment". In schimb, in fata instantei de judecata, partea vatamata, departe de a-si aminti acest aspect, a sustinut ca nu a aplicat nici o lovitura martorului, sustinerile sale fiind evident nereale in raport de celelalte declaratii ale martorilor.
 Din coroborarea declaratiilor martorilor A.I., A.I.V., A.V. si T.D.T. rezulta ca dupa ce a fost lovit cu sabia la picior martorul A.I.V. a fugit printr-o gradina, insa partea vatamata l-a urmarit paralel, pe drum. La momentul in care martorul a iesit din acea gradina in drumul satesc, intr-o intersectie (a se vedea si procesul verbal de conducere in teren cu plansa foto), cam la 80 de metri de barul unde a fost agresat, partea vatamata i-a iesit in cale, incercand sa-l loveasca din nou cu sabia.
 Potrivit martorilor audiati de instanta, la acel moment in intersectie a aparut si inculpatul A.V. care avea in mana o furca, venind de la locuinta sa situata la 20 de metri mai in spate de locul intalnirii dintre martor si partea vatamata.
 Contrar celor retinute de procuror, inculpatul nu s-a inarmat cu furca in scopul de a interveni in conflict. Asa cum a sustinut inculpatul in ultima declaratie data in fata procurorului si in declaratia data in fata instantei de judecata, acesta a luat furca intrucat se deplasa la o gradina din apropiere pentru a aduce mancare la animale, aspect sustinut de declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza, care au relatat ca inculpatul are o gradina in apropierea locului unde a avut loc conflictul si ca acolo tocmai cosise iarba. Ori, avand in vedere si ora la care a avut loc conflictul (18:00 - 19:00), ora la care in mediul rural, mai ales in zile de sarbatoare, se pregateste hrana animalelor, este plauzibila aceasta sustinere a inculpatului, situatia de fapt retinuta de procuror sub acest aspect neavand suport probator.
 Potrivit declaratiilor martorilor T.D.T. si D.P. (martori fara legatura de rudenie sau afinitate cu inculpatul), dar si martorilor A.I., A.I.V. si A.V., inculpatul a intervenit in conflictul dintre partea vatamata si A.I.V. solicitandu-i mai intai partii vatamate sa se potoleasca, solicitare la care partea vatamata i-a spus ca-i taie si lui gatul. Conform declaratiilor coroborate ale acestor martori, in momentul in care partea vatamata s-a aplecat putin spre inainte pentru a lovi pe A.I.V. cu sabia in zona abdominala, inculpatul a aplicat acestuia o lovitura cu furca pe care o avea in mana in zona capului.
 Sustinerile partii vatamate si ale martorei C.I.C., sotia acestuia, ca inculpatul ar fi lovit pe partea vatamata in momentul in care acesta se departa de la locul conflictului nu pot fi retinute ca veridice de instanta. Asa cum am aratat si anterior declaratiile celor doua persoane date in fata instantei de judecata sunt diferite de cele date in fata procurorului sub unele aspecte, si, mai mult, se contrazic unele cu altele in anumite privinte. Astfel, partea vatamata sustine ca a fost lovita de inculpat, pe la spate si cu o furca, in momentul in care incerca sa se urce in caruta, in timp ce martora Ciobanu Ileana arata ca sotul sau a fost lovit de inculpat cu furca in cap, pe la spate, in momentul in care se certa, in mijlocul drumului fiind, cu martorii A.V. si A.I.V.. O alta versiune vine de la martorul R.V. care arata ca, dimpotriva, la momentul loviturii partea vatamata abia coborase din caruta si ca se afla in dreptul portii inculpatului, in conditiile in care conform procesului verbal de conducere in teren locul agresiunii a fost indicat de partea vatamata la 20 de metri de locuinta inculpatului si la 80 de metri de barul apartinand martorului A.V.. O alta neconcordanta exista intre declaratiile celor doi martori ce stau la baza acuzarii cu privire la persoanele care au lovit pe partea vatamata. Daca ambii martori sustin ca lovitura de furca in cap a fost aplicata partii vatamate de inculpat, declaratiile lor se contrazic in ceea ce priveste lovirea partii vatamate de martorii A.V. si A.I.V., sotia inculpatului spunand ca acestia au lovit cu pari pe sotul sau, dupa ce acesta fusese lovit de inculpat, iar celalalt martor relatand ca, desi era de fata, nu a vazut ca martorii sa loveasca pe partea vatamata (aspect sustinut si de ceilalti martori audiati in cauza). In plus, desi si partea vatamata a sustinut ca cei doi martori erau inarmati cu pari a aratat ca nu a existat un contact intre ei.
 Fata de aceste contradictii intre declaratiile partii vatamate si ale celor doi martori pe care se bazeaza acuzarea formulata de procuror, instanta va retine ca veridica situatia de fapt ce rezulta din coroborarea declaratiilor martorilor audiati nemijlocit pe parcursul cercetarii judecatoresti.
 In drept, instanta retine ca obiectiv, fapta inculpatului A.V. care la data de 08.09.2008 a aplicat o lovitura cu furca in cap partii vatamate C.V., lovitura in urma careia partea vatamata a suferit o fractura eschiloasa deschisa a calotei craniene ce a necesitat eschilectomie iar pentru vindecare 25-30 de zile de ingrijiri medicale, lipsa de substanta osoasa reprezentand o infirmitate fizica permanenta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 20 C.pen. rap. la art.174-175 lit.i Cod penal.
 Sub aspectul vinovatiei, instanta retine ca prin actul de sesizare al instantei s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de "tentativa de omor calificat", prev. si ped. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 al. 1 -175 lit.i Cod penal, in dauna partii vatamate C.V., insa aceasta fapta a fost comisa de inculpat in legitima aparare, deci fara vinovatie.
 Apararea a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de vatamare corporala si retinerea, in favoarea inculpatului, a cauzei care inlatura caracterul penal al faptei, prevazute de art.44 Cod penal.
 Referitor la cererea de schimbare a incadrarii juridice instanta retine ca fata de zona corpului vizata si intensitatea loviturii aplicate, intensitate relevata de leziunile cauzate victimei, asa cum sunt acestea descrise in certificatul medico legal nr. 8868/13.10.2008, intentia inculpatului A.V. a fost cea specifica infractiunii de omor si nu de vatamare corporala. Chiar daca inculpatul A.V. nu a urmarit producerea rezultatului specific - uciderea partii vatamate - el a prevazut rezultatul faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii lui in momentul in care a aplicat o lovitura puternica cu un obiect contondent intr-o zona vitala partii vatamate.
 Sustinerea apararii in sensul ca lovitura inculpatului a vizat mainile si nu capul partii vatamate nu poate fi retinuta de instanta. Asa cum rezulta din materialul probator administrat, anterior analizat, inculpatul a lovit pe partea vatamata in momentul in care acesta s-a aplecat usor spre inainte pentru a aplica o lovitura, de jos in sus, martorului A.I. in zona abdominala. Ori, pentru a executa aceasta miscare partea vatamata avea mainile coborate, conditii in care o lovitura ce ar fi vizat mainile acestuia nu putea devia la nivelul capului asa cum a sustinut apararea.
 Avand in vedere si faptul ca, chiar daca intentia inculpatului ar fi fost cea sustinuta de aparare, prin raportare la leziunile consemnate in certificatul medico legal anterior amintit - infirmitate fizica permanenta, incadrarea juridica a faptei acestuia ar fi fost in art. 182 alin. 2 C.pen. si nu art. 181 C.pen. asa cum a sustinut apararea, fata de considerentele anterior expuse referitor la intentia cu care inculpatul A.V. a actionat, instanta va respinge cererea de schimbare a incadrarii juridice ca neintemeiata.
 Referitor la solicitarea apararii de constatare a intrunirii conditiilor legitimei aparari sau a starii de provocare, in subsidiar, instanta retine urmatoarele:
 In prealabil, instanta retine ca potrivit art.44 C. penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare.  Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.
 Legitima aparare propriu-zisa este reglementata in art. 44 alin. (2) C. pen. si are ca principala caracteristica ca apararea este proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.
 In art. 44 alin. (3) C. pen. este reglementat "excesul justificat de aparare", caz de depasire a limitelor legitimei aparari si asimilat legal cu legitima aparare perfecta, care are ca principala caracteristica depasirea limitei unei aparari proportionale, pe fondul tulburarii sau temerii de care a fost stapanit cel care a savarsit fapta pentru a inlatura atacul.
 Pe de alta parte, pentru a fi incidenta circumstanta atenuanta a provocarii, este necesar intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege: infractiunea sa fie savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii; aceasta stare de tulburare sufleteasca sa fie determinata de o provocare din partea victimei; provocarea sa se fi produs prin violenta ori printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
 De esenta insasi a provocarii este faptul ca actul infractional este un raspuns la comportamentul insusi al victimei, starea de puternica tulburare sau emotie caracteristica provocarii fiind intotdeauna consecinta unui atac care s-a consumat, care nu mai este actual ( in caz contrar fiind incidente ipotezele legitimei aparari varianta tip, varianta excesului justificat de aparare sau varianta excesului scuzabil de aparare).
 Diferenta esentiala care exista intre legitima aparare si starea de provocare tine de conditiile atacului; astfel, in timp ce la legitima aparare atacul este iminent sau actual, la provocare atacul este intotdeauna consumat in momentul in care cel agresat comite fapta penala, aceasta fapta constituind o riposta la agresiunea care i-a produs starea de puternica tulburare sau emotie, riposta avand caracter de razbunare, iar nu de aparare.
 Aceste distinctii juridice trebuie sa reprezinte baza analizei jurisdictionale a situatiei de fapt, care sa stea la baza solutiei pronuntate.
 Ori, in cauza este indubitabil ca inculpatul a actionat pe fondul atacului material, direct, imediat si injust al partii vatamate, indreptat impotriva altei persoane, respectiv martorul A.I.V., partea vatamata fiind cel care era inarmat cu o sabie - obiect vulnerant deosebit de periculos - si care urmarea sa loveasca din nou pe martor in conditiile in care deja lezase integritatea corporala a acestuia, taindu-l la piciorul drept.
 Din starea de fapt prezentata rezulta ca atacul a fost unul material, obiectivizat prin actiuni fizice menite sa pericliteze valorile sociale aparate, respectiv dreptul la integritate fizica al persoanei atacate. De asemenea, atacul exercitat de partea vatamata era si unul direct vizand persoana martorului A.I.V., precum si un atac imediat, in speta, pericolul social pentru valoarea ocrotita - integritatea fizica a persoanei si sanatatea - fiind unul concret si actual, partea vatamata trecand peste interventia verbala a inculpatului si pregatindu-se sa aplica o lovitura martorului, cu sabia, in zona abdominala. Atacul era si injust in conditiile in care nu avea vreun temei legal si era susceptibil obiectiv si subiectiv de a pune in pericol grav persoana celui atacat, avand in vedere obiectul folosit la atac - sabie - si zona vizata.
 Ori, in conditiile in care probele cauzei releva fara echivoc caracterul actual si continuu al atacului, in cauza nu poate fi incidenta legal circumstanta atenuanta a provocarii prevazuta de art.73 lit.b Cod penal. Atacul exercitat de partea vatamata este unul actual intrucat, asa cum am aratat la analiza situatiei de fapt, acesta a urmarit pe martor dupa lovitura initiala aplicata cu sabia, fiind in continuare inarmat si, in momentul in care a iesit in fata martorului, a incercat din nou sa-i aplice o lovitura.
 In ceea ce priveste apararea exercitata de inculpat se retine de catre instanta ca aceasta a fost indreptata impotriva agresorului - partea vatamata C.V., a urmarit indepartarea atacului si protectia persoanei martorului A.I.V. si a avut ca rezultat final savarsirea unei fapte prevazute de legea penala impotriva agresorului.
 Relativ la cerinta ca apararea sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul, in practica si in doctrina s-a aratat ca analiza nu poate fi una matematica, evaluarea proportionalitatii mijloacelor folosite in aparare in raport cu cele ale agresorului neputandu-se realiza aprioric ori prin simpla comparare abstracta a armelor folosite de cei in cauza, fara sa aiba in vedere persoana care le foloseste, imprejurarile in care s-a comis atacul, relatiile anterioare dintre agresor si victima.
 In cauza nu se poate sustine ca a existat un raport de forte disproportionat in conditiile in care partea vatamata era inarmata cu o sabie (f. 9, d.u.p.) si deja agresase pe martorul A.I.V. cauzandu-i o leziune la picior. Mai mult, potrivit declaratiilor martorilor partea vatamata era cunoscut drept o persoana violenta si era, la acel moment, sub influienta alcoolului, situatie in care insasi sotia acestuia recunoaste ca s-a angrenat in conflict (f. 10, d.u.p.). Pe de alta parte, asa cum am aratat anterior, nu se poate retine ca inculpatul s-a inarmat cu furca in vederea participarii la conflict, fiind participant ocazional, furca fiind luata de la domiciliu in alt scop, iar faptul ca partea vatamata era inarmata, ca deja lovise pe martorul A.I.V. (pe care l-a urmarit si l-a ajuns din urma) si ca nu se potolise la interventia sa verbala, sunt aspecte de natura a considera ca in mod real inculpatul A.V. a perceput lovirea partii vatamate ca unica modalitate de a-l opri pe acesta din actiunea de lovire a martorului cu sabia in zona abdominala.
 Nici un element nu permite instantei sa considere fata de contextul situational anterior expus ca inculpatul a actionat sub impulsul altor afecte psihologice - de revolta, indignare sau razbunare si nu pentru a salva pe martorul A.I.V..
 Constatand intrunirea in cauza a conditiilor legitimei aparari prev. de art. 44 C.pen., instanta retine ca fapta penala comisa de inculpatul A.V. nu este savarsita cu vinovatie, deoarece faptuitorul nu a actionat cu vointa libera, ci constrans de necesitatea apararii valorilor sociale amenintate grav prin atacul periculos exercitat de partea vatamata, acesta fiind si temeiul inlaturarii vinovatiei si al caracterului penal al faptei savarsite in legitima aparare.
 In consecinta, pentru motivele aratate, in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e cu referire la art. 44 Cod penal instanta va dispune achitarea inculpatului A.V. sub aspectul savarsirii infractiunii de "tentativa de omor calificat" prevazute de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i C.pen.
 Instanta va lua act ca partea vatamata C.V. si Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi nu s-au constituit parti civile in cauza.
 Fata de actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "Prof. dr. N. Oblu" Iasi instanta retine ca legitima aparare constatata in latura penala actioneaza in latura civila a cauzei ca o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei, motiv pentru care nu sunt intrunite cerintele prev. de art. 998-999 C.civ. pentru a fi angajata raspunderea civila a inculpatului. Avem in vedere si faptul ca dispozitiile art. 313 ale legii speciale, legea 95/2006, fac trimitere la raspunderea persoanei vinovate "in conditiile legii" si, cata vreme conditiile prevazute de legea civila nu sunt intrunite in cauza, nici legea speciala nu poate opera, actiunea civila astfel promovata fiind neintemeiata.