Actiune in constatare nulitate dizolvare societate - comentariu

Actiune in constatare nulitate dizolvare societate - comentariu

Prin actiunea introdusa de SC A. SA au fost chemate in judecata SC S.T. SRL, SC T. SRL, SC F. SRL si SC AD SRL pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa se constate nulitatea divizarii SC A. SA.
S-a motivat ca in 23.02.2006 Adunarea Generala Extraordinara a SC A SA a aprobat divizarea societatii si transmiterea patrimoniului paratilor din prezenta actiune.
S-a sustinut ca a fost imputernicit sa comunice la registrul Comertului mentiunile cu privire la aprobarea divizarii numitul BT administratorul reclamantei dar ca aceasta comunicare s-a facut in baza unui extras al acestei hotarari care nu reproduce cu fidelitate hotararea.
S-a depus la dosar Hotararea nr.49/23.02.2006 prin care Adunarea Generala a SC A SA a hotarat aprobarea divizarii, transmitandu-se o parte din activul net la SC ST SRL, SC F SRL, SC T SRL si SC AD SRL, iar activul ramas la reclamanta, s-a diminuat corespunzator, ca urmare a transferurilor respective, reducandu-se capitalul social al reclamantei prin anularea unui numar de actiuni nominale.
Prin intampinare parata SC ST SRL a solicitat respingerea actiunii in constatare nulitate a divizarii SC A SA, aratand ca actiunea este tardiva si inadmisibila. Tardiva este pentru ca a trecut termenul in care putea fi invocata cererea iar inadmisibila este pentru ca dupa parcurgerea tuturor etapelor divizarii - societatile parate ce au preluat parti din activul reclamantei, au ajuns in situatia in care activele preluate efectiv si-au pierdut individualitatea in patrimoniul fiecarei societati, facand corp comun cu restul patrimoniului acestora.
Prin concluzii scrise si verbal in fata instantei, s-a aratat de reclamanta ca actiunea nu este tardiva deoarece divizarea nu a devenit efectiva. De asemenea a aratat ca nu este nici inadmisibila. Fata de faptul ca ultima Adunare Extraordinara a SC A. SA (reclamanta) a avut loc in data de 23.02.2006, cand s-a aprobat divizarea, pentru ca aceasta hotarare sa isi poata produce efectele in conformitate cu legea in vigoare la momentul aprobarii sale, se va avea in vedere Legea 31/1990 - a societatilor comerciale, asa cum era in vigoare la momentul din 23.02.2006.
Fiind pusa in discutie aceasta problema, reclamanta  a cerut sa fie avute in vedere dispozitiile actuale(de la momentul solutionarii litigiului) a art.249 si 251 asa cum au fost modificate prin Legea 441/2006 deoarece aceste dispozitii sunt de procedura si sunt de imediata aplicare.
Instanta a admis solicitarea reclamantei retinand ca potrivit art.251 din Legea 31/1990 asa cum a fost modificata prin Legea 441/2006 nulitatea unei fuziuni sau a unei divizari poate fi declarata numai prin hotarare judecatoreasca, dar ca procedurile de anulare a divizarii pot fi initiate numai in termenul de 6 luni de la data cand divizarea a devenit efectiva. Potrivit art.249 din aceeasi lege divizarea produce efecte de la data inregistrarii hotararii ultimei adunari generale a actionarilor care a aprobat operatiunea.
Cum Hotararea Adunarii generale aprobative, sub forma actului aditional la statutul societatilor in discutie s-a publicat in Monitorul oficial partea a IV-a nr.1849/14.06.2006, cand deci divizarea a devenit efectiva, actiunea se putea face in 6 luni de la momentul publicarii si nu dupa termenul de 6 luni. Prin urmare termenul de introducere a actiunii expira in 14.12.2006, iar actiunea a fost introdusa la instanta in 22.12.2006, deci in afara termenului legal.
Cu privire la nulitatea divizarii, fuziunii, aceasta institutie speciala a Legii 31/1990 a fost introdusa de legiuitor prin Legea 441/2006, inainte de aceasta modificare ea neexistand. In aceasta situatie, daca s-ar fi pus problema anularii divizarii - fuziunii, inainte de aceasta modificare ea ar fi putut fi rezolvata pe baza principiilor generale s-ar fi stabilit felul nulitatii, absoluta, relativa, s-ar fi stabilit daca e vorba de un act juridic in sens de negotium sau de un ansamblu de fapte si acte juridice, situatie in care, in lipsa unor dispozitii exprese, solutia ar fi fost mai mult lasata la latitudinea judecatorului. Astfel partea nemultumita ar fi putut sa faca o actiune in anulare a Hotararii Adunarii Generale, fie cea care a hotarat dizolvare, fie cea care a aprobat dizolvarea etc., si pe cale de consecinta daca s-ar fi anulat Hotararea, aceasta ar fi avut consecinte cu privire la operatiunea divizarii inteleasa ca un ansamblu de acte si fapte juridice comerciale. Se observa o perfectionare a legii, prin aceasta fericita modificare, reusindu-se a se transa mult mai usor litigiile ce privesc fuziunea sau divizarea societatilor comerciale si remedierea cu celeritate a eventualelor greseli aparute in derularea acestor proceduri.