Contestatie decizie de concediere

Contestatie decizie de concediere ( Tribunalul Mehedinti - s.c. 223/02.02.2012)      Constata ca la data de 04.10.2011 reclamantul M.M. a formulat contestatie impotriva deciziei de concediere fara numar de inregistrare din 06.09.2011 emisa de SC Euro Tyres Manufacturing SRL prin care in mod abuziv a fost concediat.
     A motivat ca masura luata de parata este nelegala deoarece in cuprinsul deciziei  nu se face vorbire de criterii de prioritate sau minimale avute in vedere la concediere.
     Desfiintarea locului de munca nu a fost efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa iar motivul real al concedierii este participarea sa la miscarea sindicala.
     A sustinut ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta deoarece nu contine motivele care au determinat concedierea si nici criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.
     De asemenea nu i s-a pus la dispozitie lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si nici nu i-a fost luat acordul pentru desfacerea contractului de munca.
     S-a invocat si faptul ca decizia nu este nu este inregistrata si nici nu poarta stampila fabricii.
     La data de 08.12.2011 reclamantul M.M.a precizat actiunea aratand ca intelege sa conteste si decizia nr. 211/05.10.2011 solicitand anularea acesteia, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii, reintegrarea pe postul detinut anterior, si obligarea la plata drepturilor salariale indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi cuvenite reclamantului de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva.
     A sustinut ca prin cererea de chemare in judecata a inteles sa formuleze contestatie si impotriva deciziei din 06.09.2011, apreciind-o ca fiind in acelasi timp si adresa de preaviz si decizie de concediere.
     Prin intampinarea depusa parata SC Euro Tyres Manufacturing SRL a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
     S-a sustinut ca numai in cazul concedierii colective decizia trebuie sa cuprinda criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, in situatia reclamantului acesta a fost concediat individual datorita desfiintarii efective a locului de munca, determinat de o cauza reala si serioasa.
     Astfel, unitatea trece printr-un proces de reorganizare inca din luna iunie 2011, ceea ce a determinat desfiintarea postului ocupat de reclamant, sef departament dispecerat, post ce nu se mai regaseste in organigrama si statul de functii ale societatii. Faptul ca anumite atributii ale reclamantului au fost repartizate mai multor lucratori nu atesta decat o judicioasa  utilizare a resursei umane.
     De asemenea a avut o cauza reala si serioasa fiind determinata de dificultatile economice si transformarile tehnologice.
     Referitor la faptul ca unitatea nu a pus la dispozitia salariatului un loc de munca, conform Recursului in Interesul Legii decizia de concediere trebuie sa cuprinda lista locurilor de munca disponibila numai in situatia concedierii pentru inaptitudine fizica si psihica sau pentru necorespundere profesionala, nu si in cazul concedierii salariatului ca urmare a reorganizarii intreprinderii.
     De altfel, la nivelul societatii nici nu exista locuri de munca vacante.
     De asemenea in situatia concedierii salariatului pentru motive ce nu tin de persoana sa nu se impune acordul acestuia pentru incetarea contractului de munca.
     S-a sustinut de asemenea ca la nivelul societatii nu s-a constituit sindicat.
     S-au depus la dosar deciziile contestate, documentatia care a stat la baza emiterii acesteia.
     Examinandu-se actele dosarului se constata urmatoarele:
     Reclamantul M.M. a fost angajat al societatii parate indeplinind functia de sef departament dispecerat.
     Prin decizia din 06.09.2011 angajatorul a notificat salariatul de faptul ca incepand cu data de 07.09.2011 beneficiaza de un preaviz de 20 zile lucratoare, aducandu-i la cunostinta drepturile ce ii revin pe perioada preavizului.
     La implinirea termenului de preaviz salariatului i s-a adus la cunostinta faptul ca va inceta contractul de munca in temeiul art. 65 -67 Codul Muncii si drepturile banesti cu caracter de compensatie ce i se acorda la data concedierii.
     Dreptul de preaviz a fost acordat in temeiul art. 75 Codul Muncii.
     Reclamantul a considerat ca prin decizia de mai sus s-a acordat atat dreptul de preaviz dar s-a dispus si incetarea contractului de munca in temeiul art. 65 -67 Codul Muncii.
     S-a invocat nulitatea acestei decizii in raport de dispozitiile art. 74 Codul Muncii care prevad elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda o decizie de concediere, sustinand ca nu sunt expuse motivele care au determinat concedierea, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
     S-a sustinut de asemenea ca desfiintarea locului de munca nu a fost efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa.
     Sustinerile reclamantului nu sunt fondate.
     Asa cum s-a aratat dreptul de preaviz a fost acordat acestuia in temeiul art. 75 Codul Muncii, facandu-se precizarea, conform art. 2 din decizie ca la expirarea acestuia va avea loc incetarea contractului de munca in temeiul art. 65-67 Codul Muncii. De asemenea a fost adus la cunostinta salariatului dreptul de a absenta 8 ore pe zi de la programul unitatii pentru a-si cauta un loc de munca  fara a-i fi afectat salariul.
     Este fara putinta de tagada ca aceasta decizie nu reprezinta o incetare a contractului de munca al reclamantului acesta ramanand in fiinta pe durata preavizului, urmand sa inceteze la expirarea termenului.
     Cum Codul Muncii nu prevede o reglementare a formei in care se aduce la cunostinta salariatului durata preavizului si drepturile pe care le are in aceasta perioada, in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 76 Codul Muncii referitoare la continutul deciziei de concediere.
     De altfel, desfacerea contractului de munca al reclamantului s-a materializat prin decizia nr. 211/05.10.2011 la expirarea termenului de preaviz.
     Conform acestei decizii, motivele de fapt ale concedierii au fost necesitatea adoptarii masurii concedierii individuale pentru motive care nu tin de persoana salariatului si desfiintarea postului ce se impune ca o masura efectiva cu cauze reale si serioase.
     Examinandu-se continutul acestei decizii de concediere in raport de dispozitiile art. 76 Codul Muncii se constata ca acesta nu cuprinde toate elementele prevazute in mod obligatoriu de lege.
     Astfel, potrivit lit.a din art. 76 Codul Muncii decizia trebuie sa contina motivele care determina concedierea si este vorba atat de motivele de fapt cat si de motivele de drept.
     Motivele care determina concedierea trebuie mentionate expres in cuprinsul deciziei de concediere, nefiind posibila completarea acesteia cu acte exterioare.
     Ori sintagma folosita in cuprinsul deciziei referitoare la motivele de fapt ale concedierii expuse mai sus nu poate sa suplineasca cerintele obligatorii ale motivarii in fapt a concedierii.
     Prin intampinarea depusa la dosar s-a sustinut ca prin nota interna nr. 4164 din 02.08.2011 a directorului general interimar s-a solicitat tuturor departamentelor un audit intern care s-a concretizat prin notele interne nr. 4352 din 11.08.2011 a Departamentului  Mentenanta, nr. 4378 din 12.08.2011 a Departamentului CTC laboratoare, nr. 4411/16.08.2011 a Departamentului Administrativ, nr. 4428 din 17.08.2011 a Departamentului Comercial, nr. 4450/18.08.2011 a Departamentului Juridic, nr. 4467/19.08.2011 a Departamentului Transport facandu-se propuneri pentru reducerea posturilor.
     Prin Hotararea asociatului unic nr. 4792/05.09.2011  s-a aprobat reorganizarea societatii, noua organigrama si noul stat de functii si s-a dispus inceperea procedurilor privind reorganizarea societatii.
     Ori acestea sunt motivele de fapt ale concedierii care nu se regasesc in cuprinsul deciziei si nici nu au fost aduse la cunostinta salariatului, eventual printr-un proces verbal de constatare.
     Nici in nota de preaviz, intitulata "decizie" nu sunt cuprinse motivele de fapt ale concedierii pentru a suplini absenta motivarii in fapt a deciziei de concediere.
     Asa fiind se va constata nula decizia de concediere nr. 211/05.10.2011 emisa de parata.
     Nu pot fi primite apararile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de concediere.
     Astfel, nu poate fi considerata intemeiata apararea reclamantului in sensul ca inca de la data de 07.09.2011 a incetat contractul de munca si ca atare nu se poate desface contractul de munca deoarece nu fusese reintegrat dupa aceasta data din motivele expuse mai sus.
     De asemenea s-a sustinut ca nu sunt cuprinse criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, asa cum sunt prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate  insa nici aceste sustineri nu sunt fondate deoarece acestea se impun a se regasi in cuprinsul deciziei si a fi analizate de instanta in situatia concedierii colective si nu individuale ca in cazul de fata.
     De asemenea nici mentionarea locurilor de munca vacante si a timpului in care salariatul poate sa opteze pentru ocuparea unuia din ele, nu este necesara in cazul de fata ci numai in situatia desfacerii contractului de munca in temeiul art. 61, lit. c si d si in temeiul art. 56, alin.1, lit. e Codul Muncii.
     In ceea ce priveste lipsa acordului salariatului nu se mai impune analizarea acestuia cate vreme contractul de munca a incetat la initiativa angajatorului si pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
     De asemenea nici apartenenta la miscarea sindicala nu se mai impune a fi analizata cata vreme nu a fost aprobata cererea de inscriere in Registrul Special al Sindicatelor pentru neindeplinirea conditiilor de forma.
     Avand in vedere ca instanta constata nulitatea deciziei de concediere nu se mai impune analiza conditiilor impuse de art. 65 Codul Muncii referitoare la desfiintarea efectiva a locului de munca bazata pe o cauza reala si serioasa.
     In temeiul art. 80 Codul Muncii se va dispune reintegrarea contestatorului si plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva.