Stabilire program vizitare minor

    
    (Tribunalul Mehedinti - d.c.176/24.09.2011)

     Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Vanju Mare sub nr. 1796/332/2011, reclamantul V.I.B. a solicitat, in contradictoriu cu parata C.D.I., ca prin hotararea ce se va pronunta, parata sa fie obligata sa-i permita a avea legaturi personale cu minorul V.I.C.I., nascut la data de 04.08.2003, care in prezent se afla sub cresterea si ingrijirea paratei.
          In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in fapt, din casatoria cu parata a rezultat minorul  V.I.C.I., nascut la data de 04.08.2003, iar prin SC nr. 815/11.05.2010 pronuntata de Judecatoria Vinju Mare in dosarul nr. 162/332/2010 s-a dispus desfacerea casatoriei si minorul i-a fost incredintat paratei spre crestere si educare. Din momentul in care minorul a mers in noua locuinta a mamei, aceasta nu a facut decat sa-l indeparteze  de tata si sa nu-i permita a-l vedea.
          Astfel,  solicita ca prin hotarare judecatoreasca parata sa fie obligata a-i permite  sa ia minorul la domiciliul sau in urmatoarea modalitate: in primul si al treilea week-end din luna, de vineri orele 18,00 pana duminica orele 18,00; doua saptamani pe perioada verii in timpul vacantelor scolare si o zi la serbarile legale. Totodata, dat fiind relatiile tensionate dinte el, parata si familia acesteia solicita obligarea paratei de a aduce minorul la Postul de Politie Vinatori, la datele la care il poate lua la domiciliul sau.
         In urma analizarii  actelor si lucrarilor dosarului, Judecatoria Vinju Mare a pronuntat sentinta civila nr. 1582/29.06.2011 prin care a admis in parte actiunea, a obligat parata sa permita reclamantului sa-si exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul V.I.C.I. in cadrul urmatorului program de vizitare, cu ridicare de la domiciliu astfel : de doua ori pe luna de vineri de la ora 18,00 pana duminica la ora 12,00;  doua saptamani in vacanta de vara; cate o zi la sarbatorile legale de Pasti si de Craciun: S-a luat act ca  nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
          Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut urmatoarele :
          Dreptul de a avea legaturi personale cu minorul este consacrat de prevederile art.43 alin.3 din Codul Familiei, fiind reglementat dreptul parintelui caruia nu i s-a incredintat minorul sa aiba posibilitatea de a intretine legaturi permanente cu acesta pentru a-si indeplini indatorirea de crestere a minorului si a dreptului de indrumare, asemeni celuilalt parinte.
     Instanta a apreciat ca acest drept este unul personal si legal. Parintele caruia nu i s-a incredintat copilul  pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
     Parata a recunoscut acest drept, insa s-a opus ca acest program de vizitare sa se faca cu ridicarea minorului de la domiciliul sau, sau in caz de admitere, acest drept sa fie cat mai mult limitat.
     Instanta a apreciat ca minorului nu i se pot cauza traume sufletesti fiindca  in cadrul  programului solicitat de  tata, ar locui cu acesta, din probele administrate in cauza rezultand ca tatal  reclamant in cauza  s-a aratat interesat de cresterea si educarea copilului, pe care l-a si vizitat periodic de cand  locuieste cu mama .
     Neexistand nici o proba care sa convinga instanta ca paratul, prin comportamentul sau ar crea traume copilului, tinand cont ca este si in interesul minorului la crearea unei legaturi de afectivitate cu tatal sau, fiind in masura sa contribuie la echilibrul acestuia, legatura care nu se poate stabili in prezenta mamei si la domiciliul acesteia, tocmai datorita relatiei conflictuale existente intre parinti,  in  temeiul art. 43 al.3 Cod fam.,instanta,tinand seama si de varsta frageda a copilului care are mai multa nevoie de atentia mamei, a apreciat ca legaturile personale ale reclamantului cu minorul se pot  realiza  la domiciliul tatalui  prin luarea  minorului de doua ori pe luna de vineri de la ora 18,00 pana duminica la ora 12,00; doua saptamani in vacanta de vara si cate o zi la sarbatorile legale de Pasti si de Craciun.
       Impotriva solutiei  adoptat de Judecatorie prin sentinta  civila nr.1582/29.06.2011, in termen legal a  declarat  apel parata  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie din urmatoarele motive :
       Programul  in cadrul caruia instanta a stabilit  legaturile personale ale reclamantului cu minorul , cel putin in aceasta perioada  ii afecteaza normala  dezvoltate psiho-afectiva care urmare a traumelor prin care a trecut in perioada procesului de divort .
      Astfel, minorul a fost  martor la presiunea executata de reclamant in perioada procesului de divort cand a fost alungata din domiciliu , umilita fata de copil  pe motivul ca  nu are nivelul intelectual, profesional  si financiar al reclamantului si cand  i s-a interzis  sa-l viziteze pe copil.
       Dupa divort si incredintarea minorului spre crestere si educare apelantei, reclamantul  ameninta ca  de indata ce il va avea pe copil la domiciliul sau  va sti cum sa-l determine sa nu se mai intoarca la mama , apreciind  apelanta ca se teme ca minorul va fi traumatizat.
        Si dupa vizitele pe care  reclamantul le-a facut minorului la domiciliul apelantei, acesta a incercat sa o denigreze  pe apelanta in fata minorului.
        Intimatul reclamant a depus intampinare  prin care a solicitat  respingerea apelului ca neintemeiat  sustinand ca motivele de apel nu se bazeaza pe realitate . In ceea ce priveste programul stabilit de instanta, sustine intimatul ca  practica in materie a statuat ca  stabilirea programului de vizitare al copilului se face potrivit principiului ca dreptul parintelui trebuie exercitat in raport de interesele copilului  iar in exercitarea lui parintele nu trebuie sa fie stanjenit de prezenta celuilalt parinte .
     Fata de caracterul devolutiv al apelului  instanta a admis cererea de suplimentare a probatoriului, sens in care s-au audiat martorii P.D. propus de  intimatul reclamant si C. I.  propus de reclamanta . De asemenea, s-au depus urmatoarele  inscrisuri : referatul nr.30/08.09.2010 intocmit de Postul de Politie  Vrata, rezolutia nr.709/P/2011 din 3.10.2011 a Parchetului de pe langa Tribunalul Mehedinti , adresa nr.8126/18.04.2011 emisa de DGASPC Mehedinti , procesul verbal  intocmit la  8.04.2011 in dosarul de executare nr.26/E/2011 al BEJ Raicu Ion, caracterizarea data de  invatatorul minorului la data de 10.02.2012, fisa de transfer din  12.04.2011 si adresa nr.1296/6.05.2011 a Primariei Vinatori .
         Examinand  sentinta apelanta in limitele criticilor aduse  conform art. 295 C.pr.civ., tribunalul constata  ca apelul este neintemeiat  din considerentele ce urmeaza :
         Apelanta sustine ca prin programul stabilit de instanta de fond in exercitarea  legaturilor personale ale  reclamantului cu fiul sau minor ii este afectata  normala dezvoltate psiho-afectiva a copilului  deoarece  cu putin timp in urma  minorul a asistat la presiunea  exercitata de reclamant asupra  apelantei in perioada divortului cand a alungat-o din domiciliu, a umilit-o  si i-a interzis sa-l mai vada pe copil .  
          Aceasta sustinere a apelantei  nu este  intarita de nici o proba administrata in cauza. Starea emotionala, tensionata a copilului  poate fi  constata doar de specialist in domeniu , constatare care in cauza nu a fost facuta, astfel ca  simpla sustinere a apelantei nu este in masura a convinge instanta ca minorul  ar fi afectat  psihic  de prezenta sa  la domiciliul tatalui  si locuirea  impreuna cu acesta in perioada stabilita de instanta de fond .
          In orice decizie  pe care o ia instanta  de judecata cu privire la exercitarea legaturilor personale  intre parintele caruia nu i s-a incredintat minorul si acesta, trebuie sa existe un echilibru si o proportionalitate care sa corespunda interesului superior al minorului . 
           Asa cum a decis si  Curtea Europeana a Drepturilor Omului , referindu-se la relatia tata - copil atunci cand acesta a fost incredintat mamei ,inexistenta unei  relatii personale sau a unui contract neindestulator  este de natura sa aduca atingere protectiei stabilire prin art. 8  din  CEDO.
           Pentru un parinte si copilul sau, a fi impreuna este un element  esential al vietii de familie ( cauza Ticli si Mancuso c.Italiei- hotararea CEDO din 23.03.1999).
           In speta, dat fiind si faptul ca  minorul nu are o varsta care sa nu-i permita separarea de mama dar si  relatiile tensionate pe care parintii inteleg sa le intretina, se apreciaza ca programul stabilit de instanta de fond in vederea realizarii legaturilor personale cu minorul conform art. 43 al.3 C.Fam., respecta principiul superior al interesului copilului reglementat  atat de legislatia interna cat si de cea europeana.
         Constatand ca instanta de fond a dat o interpretare corecta probelor administrate si cum in apel  prin probele suplimentare nu s-a combatut starea de fapt retinuta de prima instanta, tribunalul constata ca solutia adoptata de prima instanta este temeinica si legala, motiv pentru care  apreciind  neintemeiate criticile aduse de apelanta, in temeiul art. 296 C.pr.civ. va pronunta o decizie  prin care va respinge apelul ca neintemeiat .
          In temeiul art. 274 C.pr.civ., apelanta va fi obligata sa plateasca intimatului cheltuielile de judecata din apel.