Divort

                                                  
 Divort
(Tribunalul Mehedinti - d.c.110/A/MF/19.10.2012)

    Prin cererea adresata Judecatoria Drobeta Turnu Severin si inregistrata sub nr. 1341/225/2011, la data de 04.10.2011, reclamantului B.V.C. a chemat in judecata pe parata B.D.M., prin care a solicitat desfacerea casatoriei  partilor incheiata la 11.08.1990 si ca parata sa revina  la numele purtat anterior casatoriei acela de A.
      In motivarea actiunii, a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 11.08.1990, relatie din care a rezultat B.S.D., nascut la 03.06.1993, in prezent major.   
      A aratat ca s-au despartit in fapt in anul 2005, despartirea fiind determinata de raceala reciproca. Cele mai multe discutii le-au avut in legatura cu locuirea in comun si cu faptul ca nu puteau lua o decizie impreuna fara ca parata sa ceara mai intai acordul parintilor sai.
      A mai aratat ca parata a refuzat sa vina in strainatate, sa-l  viziteze, el plecand din tara in anul 2001 pentru a lucra, si de cate ori s-a intors, parata a refuzat sa locuiasca in proprietatea comuna a partilor, preferand sa locuiasca la parintii sai, partile neputand sa ia o decizie fara ca parata sa ceara acordul parintilor. Reclamantul sustine ca a revenit in tara in anul 2005,  parata  a refuzat sa il ingrijeasca pe perioada convalescentei, iar in anul 2006 a mai introdus o actiune de divort ce i-a fost respinsa.
      In drept, si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 373 lit c  din codul familiei.
      In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar in copie urmatoarele inscrisuri: chitanta taxa timbru de 39 lei, timbru judiciar de 0,30 lei, procura speciala de reprezentare nr. 874/28.09.2011, Decizia nr.69/2010, extras din registrul de casatorii, adresa nr. 159/21.10.2011 eliberata  de Consiliul  Local  al  Municipiului  Dr. Tr. Severin, tichet  de recomandare.
      Instanta a dispus atasarea la dosarul de fata a dosarului cu nr. 5472/225/2007 al Judecatoriei Drobeta Turnu Severin, dosarul fiind casat cu rejudecare formandu-se dosarul nr. 9381/101/2008 al Tribunalului Mehedinti, in care s-a pronuntat  ultima hotarare in cauza, respectiv decizia nr.  69/20.10.2010 a Curtii  de Apel  Craiova.
      Parata a depus intampinare prin care a aratat ca nu este de acord cu desfacerea casatoriei pentru ca in realitate nu exista motivele la care reclamantul face referire in actiune,iar in subsidiar solicita ca instanta sa ii acorde despagubiri in echivalentul sumei de 150 000 euro, in raport de dispozitiile art. 388 c civ.
      La  data  de 16.01.2012,  prin serviciul  registratura, a depus o  cerere  de scutire  taxa  timbru, la  care  a anexat in copie, urmatoarele inscrisuri: fluturasii  de salariu  din lunile ianuarie 2011- ianuarie 2012 (1584 lei in luna ianuarie 2012), chitanta plata energie  electrica din data de 22.12.2011 in cuantum de 72,64 lei, chitanta  regie luna noiembrie 2011 in cuantum de 468,40 lei achitata la data de 12.01.2012. Pentru apartamentul situat in municipiul Craiova a anexat urmatoarele inscrisuri: somatie plata si  citatie  pentru  neplata  energiei  electrice, chitanta  impozit  nr. 27598975-109-0042/19.04.2011 in cuantum de 5000 lei  achitat  pana  la  data de 2009, rest  plata 5000 lei;  borderou  privind regia  restanta la  data  de 01.09.2010 in cuantum de 329,21 lei din care  arata  ca  s-a  achitat  o  parte  din suma,  prin chitantele  nr. 892/2010, nr.  1883/2010,  nr.  2321/2010, nr. 126/2011, in prezent  figurand cu  o  restanta de  aproximativ  3000 lei  regie, regia  fiind achitata  pana  la data  de 31.04.2010.  
      Instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de petenta B.D. si a dispus scutirea de  la plata taxei de timbru in cuantum de 10639 lei stabilita prin incheierea din 21.11.2011.
      Reclamantul, pentru  a dovedi  cele  expuse in actiune a propus administrarea  probei  cu  inscrisuri, proba testimoniala cu un martor, respectiv T.E. si  proba cu  interogatoriul paratei.
      Parata a solicitat in aparare administrarea  probei testimoniale  cu  un martor, respectiv A.E. si  administrarea  probei  cu  interogatoriul reclamantului.
      Probele au fost administrate in cauza.
      Instanta, avand in vedere raspunsurile reclamantului la intrebarile 3, 4 si 5 de la interogatoriu, in baza rolului activ reglementat de art. 129 alin. 5 CPC, a dispus suplimentarea probatoriului in cauza cu inscrisuri si martori sens in care a pus in vedere reprezentantei reclamantului sa depuna la dosar, in masura in care este posibil, acte medicale din care sa rezulte perioadele in care a fost internat in spital in Romania si in Kuweit, concediile medicale acordate in acest sens precum si sa documenteze de cand a devenit Kuweit tara turistica, aducandu-le la cunostinta partilor ca pot suplimenta si proba cu martori in cauza.
      Totodata, s-a dispus citarea paratei cu mentiunea de a depune originalul certificatului de casatorie sau o copie conforma cu originalul a acestuia, sub sanctiunea aplicarii amenzii judiciare.
      Reprezentanta reclamantului a depus la dosar extras de pe Internet, in legatura cu statutul de tara neturistica a statului Kuweit.
      Parata a depus certificatul de casatorie.
      La ultimul termen de judecata parata a invocat exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata.
      Analizand cu prioritate exceptia invocata instanta constata ca cererea de chemare in judecata a fost formulata de reclamant prin procurator, cu procura  ad. litem, iar din actele depuse la filele 79-80 rezulta ca reclamantul are resedinta in strainatate, astfel ca cererea a fost formulata si semnata in conditiile art.68 alin 1 C.proc civ. si 161 C.proc.civ, art.376 C.civ. la care se refera parata prin concluzii, fiind aplicabi  in cazul divortului prin acord in fata notarului public. In consecinta instanta va respinge exceptia ca neintemeiata.
         Judecatoria Drobeta Turnu Severin prin sentinta supusa apelului a respins exceptia  nulitatii cererii de chemare in judecata.
        A fost admisa in parte actiunea privind pe reclamantul B.V.C. si pe parata B.D. M.
        A fost respinsa cererea reconventionala.
        S-a dispus desfacerea casatoriei partilor incheiata 11.08.1990 in Dr.Tr.Severin, sub nr.508, prin divort din culpa comuna.
        S-a dispus ca parata B.D.M. sa revina la numele purtat anterior casatoriei acela de A.
        Ajutorul public judiciar de care a beneficiat parata  va ramane in sarcina statului.
        Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca, partile s-au casatorit la 11.08.1990 in Dr.Tr.Severin conform certificatului de casatorie seria C8 nr.330595 eliberat la 11.08.1990 de Primaria Dr.Tr.Severin, din casatorie rezultand un copil care in prezent este major.
Din depozitiile celor doi martori audiati in cauza (filele 68,85) rezulta ca partile nu mai convietuiesc impreuna din anul 2006, fiind despartite in fapt.
Despartirea acestora a intervenit pe fondul racirii relatiei dintre cei doi, manifestata atat de parata prin indiferenta manifestata fata de problemele medicale ale sotului in 2006, cat si de reclamant care din 2006 pana in prezent a manifestat dezinteres fata de sotie si fiul sau, refuzand orice contact cu acestia.
  Reclamantul a mai incercat sa divorteze motivand raceala si lipsa de afectiune reciproca. Cererea sa a fost respinsa prin sc nr.150/2006, solutie mentinuta prin d.c nr.149/A/2007 a Tribunalului Mehedinti.
             Din cuprinsul declaratiilor martorilor audiati rezulta ca intre parti nu  mai exista nici un fel de comunicare de aproximativ 6 ani, iar nici una din parti nu a facut eforturi pentru a relua relatia de casatorie.
              Fata de cele retinute si avand in vedere si disp. art.373 lit b si c C.civ. instanta apreciaza ca  partile sunt separate in fapt de mai bine de doi ani  si exista motive temeinice care au determinat vatamarea grava a relatiilor dintre soti din culpa comuna.
             Astfel instanta urmeaza sa admita actiunea si sa dispuna desfacerea casatoriei din vina ambilor soti.
             Potrivit art.383 alin 3 C.civ. se va dispune ca parata sa reia numele de A., acesta nedovedind interesul in pastrarea numelui dobandit prin casatorie. Simplul fapt ca de 20 de ani poarta acest nume, iar acest nume este purtat de fiul sau nu justifica un interes legitim, acesta putand fi dat doar de reputatia pe care sotul a dobandit-o sub acest nume, aspect ce nu a fost dovedit.
Conform art.388 C.CIV distinct de dreptul de prestatie compensatorie , sotul nevinovat care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotarare de divort, insa in situatia dedusa judecatii intrucat instanta a stabilit culpa comuna se va respinge cererea privind acordarea de despagubiri formulata reconventional de parata .
    Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat apel parata B.D., criticand sentinta pentru nelegalitate si  netemeinicie.
    In motivele de apel  parata  precizeaza ca  s-a mai judecat cu reclamantul inca de doua ori si de fiecare data actiunea  promovata de acesta s-a respins constatandu-se ca este vinovat de  despartirea noastra in fapt. Precizeaza  parata ca ultima data s-a judecat in anul 2010, cand prin decizia nr.69/2010 s-a respins recursul declarat de catre reclamant impotriva deciziei nr.266/A/2009 a Tribunalului Mehedinti prin care i s-a respins actiunea asa cum s-a intamplat prin actiunea respinsa irevocabil prin sentinta civila nr.150/2006 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin. Ori, prima instanta a ignorat  vechile hotarari si s-a pronuntat pentru aceleasi motive, insa dandu-le o alta interpretare prin aprecierea diferita a probelor administrate in cauza.
        Procedand astfel prima instanta a incalcat principiul autoritatii lucrului judecat prevazut de art. 1201 c.civ.
        Prima instanta a pronuntat o hotarare ilegala intrucat a fost investita de catre reclamant   cu pronuntarea  unei hotarari in baza art. 373 lit.c  din codul civil adica din culpa exclusiva a acestuia  avand in vedere disp. art.379 alin.2.
       Prima instanta  a respins nejustificat  si cererea bazata pe dis.art.388 si 390 c.civ. uitand practic  sa motiveze  in ce consta nelegalitatea sau eventual  netemeinicia  sa si a dispus fara temei revenirea la numele anterior .
      Analizand apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 295 si urmatoarele c.pr.civ tribunalul constata ca este fondat si il va admite pentru urmatoarele considerente :
      Instanta de fond a fost investita cu solutionarea actiunii de divort formulata de reclamant si intemeiata in drept pe disp. art. 373 lit c din noul c.civ care dispune ,,divortul poate avea loc la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin doi ani,,.
      Conform art. 379 alin 2 c.civ. in ipoteza prev. de art. 373 lit. c divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant , cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul , cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
      Raportat la aceste dispozitii legale si fata de faptul ca parata reclamanta reconventional nu a fost de acord cu desfacerea casatoriei apare gresita solutia instantei de fond care a dispus desfacerea casatoriei din vina ambilor soti , astfel ca acest motiv de apel este intemeiat , va fi admis si schimbata sentinta in sensul ca se va dispune desfacerea casatoriei din vina exclusiva a sotului reclamant .
       In cauza nu se poate pune in discutie autoritatea de lucru judecat fata de solutiile pronuntate anterior de instante avand in vedere ca aceasta actiune a fost inaintata pentru motivul prev. in mod expres de art. 373 lit. c c.pr.civ
      Celelalte motive de apel referitoare la incalcarea disp. art.388, 390 c.civ. si 383 c.civ sunt nefondate si vor fi respinse pentru considerentele ce urmeaza :
       In conformitate cu art. 383 alin 2 c.civ. ,, pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului , instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei , chiar in lipsa unei intelegeri intre ei,,.
      Sintagma ,,motive temeinice,, exista si in art. 40 alin 2 c.fam. iar jurisprudenta a identificat o serie de situatii de fapt care justificau ca instanta sa incuviinteze unui sot sa poarte si dupa divort numele avut in timpul casatoriei iar aceste situatii corespund celor doua conditii prev. de art. 383 alin 2 ( interesul sotului si interesul superior al copilului ) ceea ce face ca practica judiciara in materie sa isi pastreze pe deplin valabilitatea .
      Astfel, ca principiu, sotul care solicita sa i se incuviinteze pastrarea numelui trebuie sa faca dovada ca ar suferi un prejudiciu prin revenirea la numele avut anterior casatoriei, prejudiciu  care poate rezulta din faptul ca a fost cunoscut in lumea profesionala cu numele de casatorie cum este cazul artistilor, al celor care exercita profesii liberale ori in speta dedusa judecatii apelanta nu a facut dovada acestui prejudiciu, singurul motiv invocat fiind acela ca este cunoscuta de peste 20 de ani cu acest nume .Situatia in care copilul a fost incredintat unui parinte , care solicita sa pastreze numele avut in timpul casatoriei pentru a purta acelasi nume cu copilul este considerata motiv temeinic care, in contextul art. 383 alin 2, se subsumeaza interesului superior al minorului insa in speta dedusa judecatii copilul rezultat din relatia de casatorie a partilor este major astfel ca solutia adoptata de instanta de fond cu privire la nume este in concordanta cu dispozitiile legale susmentionate.
      Prin cererea reconventionala apelanta parata a solicitat acordarea de despagubiri in temeiul art. 388 c.civ. pentru prejudiciu suferit prin desfacerea casatoriei . In conformitate cu disp. art. 388 c.civ sotul nevinovat , care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei , poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca si fiind vorba de o raspundere civila delictuala sotul care solicita despagubirile trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor pentru antrenarea acestei forme de raspundere asa cum reies din art. 1357 c.civ.: prejudiciu, fapta ilicita, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, vinovatia autorului faptei ilicite si conditia particulara ca sotul care solicita despagubiri sa fie nevinovat.
      In cauza nu sunt indeplinite aceste conditii, partile fiind despartite in fapt din cursul anului 2006, cu atat mai mult cu cat motivul de divort invocat de reclamant nu s-a ivit dupa data de 1 octombrie 2011 pentru ca sotul inocent sa poata solicita despagubiri de la sotul vinovat potrivit art. 388 c.civ.
     Pentru aceste considerente se va admite apelul, schimba sentinta in sensul ca dispune desfacerea casatoriei partilor prin divort din vina exclusiva a sotului reclamant B.V.C. si se vor mentine restul dispozitiilor sentintei .