Decizie de concediere

Decizie de concediere
( Tribunalul Mehedinti - s.c. 626/07.02.2013)

 
     Constata ca la data de 17.08.2012 reclamanta C.N. a chemat in judecata pe parata SC TAKATA ORSOVA SRL solicitand anularea deciziei de concediere nr. 1448/03.07.2012 emisa de parata, repunerea in situatia anterioara emiterii deciziei in sensul angajarii pe un post care sa corespunda starii medicale in care se afla in prezent, obligarea paratei la plata unor despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate precum si cu celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, obligarea la plata unor despagubiri intrucat din vina exclusiva a angajatorului a dobandit problemele medicale ce au condus la incapacitatea de a desfasura activitatea pe postul pe care fusese angajata.
      In situatia neincadrarii ca salariat a solicitat obligarea intimatei la plata de despagubiri intrucat din vina exclusiva a acestuia a dobandit problemele medicale ce au condus la incapacitatea de a-si desfasura activitatea pe postul pe care a fost angajata, fiind in imposibilitatea de a realiza venituri salariale.
      A motivat ca a fost angajata societatii parate din anul 2007 in functia de confectioner articole din piele si inlocuitori si desi in contractul individual de munca se specifica faptul ca activitatea se desfasoara in conditii normale, realitatea a fost cu totul alta desfasurand activitate intr-un mediu toxic si intr-un ritm epuizant si stresant.
      Din cauza conditiilor de munca in urma investigatiilor medicale a constatat ca suferea de anumite boli dobandite din vina locului de munca, pe toate actele medicale fiind facuta mentiunea " boala profesionala".
      Luand cunostinta de aceasta situatie angajatorul i-a desfacut nelegal contractul individual de munca, multumindu-se sa spuna ca nu au un post vacant, fapt nereal.
      La data de 29.11.2012 prin declaratia luata de instanta reclamanta a precizat ca intelege sa conteste decizia de desfacere a contractului individual de munca solicitand plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de munca pana la reintegrarea in munca, deoarece decizia este nelegala.
      A aratat ca solicita plata unor daune materiale de 10.000 lei constand in cheltuielile pe care le-a suportat cu ocazia consultatiilor medicale si contravaloarea medicamentelor.
      A solicitat si daune morale in cuantum de 10000 lei deoarece i s-a desfacut contractul individual de munca si a dobandit si o boala din cauza careia nu se mai poate angaja in munca.
      Parata prin intampinarea depusa a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei.
      S-a sustinut legalitatea masurii de desfacere a contractului individual de munca deoarece fisa de aptitudini emisa de medicul de medicina muncii salariata a fost declarata inapta pentru postul ocupat, devenind incidente dispozitiile art. 61, lit c Codul Muncii.
      La nivelul unitatii nu au existat alte locuri de munca vacante compatibile cu pregatirea profesionala a salariatei si capacitatea sa de munca, motiv pentru care a fost notificat AJOFM in temeiul art. 64 alin2 Codul muncii.
      Referitor la plata despagubirilor a aratat ca nu sunt indeplinite elementele raspunderii civile ale angajatorului, reclamanta neprecizand care este fapta ilicita savarsita de angajator, raportul de cauzalitate si intinderea prejudiciului.
      Faptul ca reclamanta a prestat activitate intr-un mediu cu noxe nu conduce automat la ideea ca angajatorul trebuie sa fie raspunzator de starea sanatatii atata vreme cat acesta s-a preocupat permanent de monitorizarea conditiilor de munca, detinand controlul asupra factorilor nocivi asa cum rezulta din buletinul de determinare de noxe  emisa de laboratorul de specialitate, nivelul noxelor fiind tot timpul sub limita admisa de lege.
      S-au depus la dosar inscrisuri.
      Examinand actele dosarului se constata urmatoarele:
      Prin decizia de concediere nr. 1448/03.07.2012 emisa de parata  SC TAKATA ORSOVA SRL a fost desfacut contractul individual de munca al reclamantei C.N., salariata a paratei, incepand cu data de 01.08.2012, data la care expira preavizul de 20 zile lucratoare, in temeiul art. 61, lit C Codul Muncii, constandu-se ca salariata este inapta medical pentru postul pe care il ocupa - confectioner imbracare volan in piele.
      Inaptitudinea medicala a salariatei pentru postul ocupat a fost adus la cunostinta angajatorului prin fisa de aptitudine medicala nr. 6412/03.07.2012 intocmita de medicul de medicina a muncii.
      Conform deciziei, la nivelul societatii nu exista posturi vacante compatibile cu capacitatea de munca a salariatei si cu pregatirea sa profesionala.
      Prin adresa nr. 1447/03.07.2012 a fost solicitat sprijinul AJOFM Mehedinti in vederea redistribuirii salariatei pe un post vacant aflat in evidenta AJOFM:
      Potrivit art. 61 lit c Codul Muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.
      Art. 64 Codul Muncii se refera la obligatia angajatorului de a oferi un loc de munca vacant in unitate in cazul desfacerii contractului individual de munca conform art. 61, lit c, compatibil cu pregatirea profesionala si cu capacitatea de munca a acestuia.
      In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante are obligatia de a solicita sprijinul AJOFM in vederea redistribuirii salariatului.
      In cazul de fata angajatorul a indeplinit toate cerintele prevazute de codul muncii si aratate mai sus, astfel ca sustinerile reclamantei sunt nefondate.
      Din statul de functii si situatia locurilor de munca vacante la data de 03.07.2012 rezulta cu certitudine ca la nivelul societatii nu au existat locuri de munca vacante compatibile cu starea de sanatate a reclamantei si cu pregatirea sa profesionala.
      Ca atare, masura concedierii reclamantei in temeiul art. 61, lit c Codul muncii este legala si temeinica astfel ca sub acest aspect contestatia reclamantei este nefondata.
      Referitor la plata despagubirilor materiale si morale solicitate instanta apreciaza ca nuci sub acest aspect actiunea reclamantei nu este intemeiata.
      Potrivit art. 253, alin.1 Codul Muncii angajatorul este obligat, in temeiul raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu.
      Pentru antrenarea raspunderii se impune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: fapta ilicita a angajatorului constand in nerespectarea unor obligatii contractuale, existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a savarsit fapta.
      Aceste conditii nu sunt indeplinite in cazul de fata.
      Este cert faptul ca starea sanatatii reclamantei s-a inrautatit, fiind diagnosticata cu astm bronsic profesional si rinita alergica, insa aceste afectiuni nu sunt datorate cuplei angajatorului.
       Chiar daca datorita specificului activitatii, activitatea reclamantei se desfasura in conditii de noxe, nivelul acestora nu a depasit nivelul maxim admis de normele de protectie a muncii motiv pentru care in contractul individual de munca conditiile de munca au fost prevazute ca fiind normale.
      Din inscrisurile existente la dosarul cauzei respectiv buletinele de determinare nr. 111, 112, 113, 114, 115, 116/04.09.2012 emis de Laboratorul de Chimie Sanitara si Toxicologie Drobeta Turnu Severin rezulta ca nivelul noxelor existente sunt sub limita admisa de lege (HG 1218/2006)
      Depasiri ale valorilor noxelor nu au fost confirmate nici in anii anteriori , conform buletinelor de determinari din 28.04.2010 si 22.03.2011.
      Directia de Sanatate Publica Mehedinti a constatat prin procesul verbal nr 529/19.11.2009 respectarea normelor de sanatate si securitate in munca.
      De altfel din toate inscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezulta depasirea noxelor peste nivelul maxim admis, motiv pentru care proba solicitata de reclamanta de efectuare  a unei expertize in domeniul protectiei muncii apare ca nefiind utila solutionarii cauzei.
      Legea 319/2006 a sanatatii si securitatii in munca defineste boala profesionala ca fiind afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, si  suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.
      Din inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei nu se poate retine ca urmare a conditiilor de munca a rezultat imbolnavirea reclamantei.
      Astfel din buletinul de externare si scrisoarea medicala din 22.06.2012 rezulta ca reclamanta a fost expusa afirmativ la diversi factori de-a lungul activitatii profesionale si inainte de angajare la societatea parata astfel ca nu se poate stabili o legatura de cauzalitate intre factorii existenti la locul de munca si categoria de afectiuni de care sufera reclamanta.
      Reclamanta, desi a avut asistenta juridica calificata, nu a solicitat efectuarea unei probe stiintifice pentru a determina acest raport de cauzalitate, rezumandu-se numai a solicita o expertiza in domeniul protectiei muncii care asa cum s-a aratat apare inutila atata timp cat din verificarea organelor abilitate nu a rezultat depasirea noxelor peste nivelul maxim admis. Astfel ca nici raportat la art. 44 din Legea 319/2006 nu poate fi antrenata raspunderea angajatorului
      De asemenea nu s-a facut nici dovada prejudiciului material sau moral pe care le-a suferit reclamanta.
      Mai mult din referatul intocmit de medicul de familie rezulta ca reclamanta a beneficiat de retete compensate de la cabinetul de alergologie dar si de la cabinetul medicului de familie. 
      Reclamanta a sustinut si incapacitatea de munca insa din decizia medicala asupra capacitatii de munca rezulta ca acesta a fost pastrata, reclamanta neincadrandu-se in grad de invaliditate.
      Asa fiind actiunea reclamantei va fi respinsa si in temeiul art. 274 Cod procedura civila va fi obligata la cheltuieli de judecata care insa in temeiul alin 3 vor fi diminuate, respectiv onorariul de avocat, avand in vedere termenele acordate in cauza de fata, probele administrate.