Ordin de protectie

( Tribunalul Mehedinti - d.c.113/A/MF/18.11.2013)
 
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Dr.Tr.Severin, la data  de 12.07.2013, sub nr. 9665/225/2013, reclamanta D.N.F. a solicitat sa se dispuna emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului Y. M., cetatean iranian,  in baza caruia acesta sa  fie obligat  la pastrarea  unei  distante minime determinate atat fata  de reclamanta  cat si  fata  de minorii Y.M. si Y.M., proveniti din casatoria cu paratul; interzicerea paratului orice contact, inclusiv telefonic, corespondenta  cu reclamanta, de asemenea sa ii  fie interzisa  orice legatura  personala cu  cei doi minori.
      In fapt a aratat ca  la data  de 15.01.2008, s-a casatorit cu paratul, iar din relatia de casatorie cu acesta au rezultat minorii Y.M. si Y.M. Prin sentinta civila nr.650/18.09.2012, pronuntata de Judecatoria Dr. Tr. Severin in dosarul nr. 9420/225/2012 s-a dispus desfacerea casatoriei, exercitarea autoritatii parintesti sa  se faca  de catre ambii parinti, domiciliul minorilor fiind stabilit la reclamanta, paratul urmand sa  aiba legaturi  personale cu minorii odata  la doua luni, ultimele doua  saptamani din aceasta perioada, cand tatal acestora ii va lua si ii va aduce la domiciliul reclamantei; paratul  fiind obligat la plata unei  pensii de intretinere in suma  de 500 de lei, pana  la majoratul acestora.
      In motivarea actiunii  arata  ca  la data  de 27.06.2013, orele 19:00 paratul, dupa  ce s-au intors impreuna din localitatea Corlatel, jud. Mehedinti, unde acesta s-a deplasat  impreuna  cu Executorul judecatoresc G.G.C. pentru  a pune in executare sentinta civila  nr. 650/18.09.2012 pronuntata de Judecatoria Dr. Tr. Severin in dosarul  nr. 9420/225/2012, respectiv de a lua cei doi minori timp de 2 saptamani la domiciliul lui, paratul a venit la reclamanta si fara  nici un motiv a inceput sa  ii  adreseze injurii si sa  o  loveasca.
            De asemenea, a mai  aratat  reclamanta ca  a fost  injunghiata de catre parat  cu  un corp taietor  intepator, de fata fiind si minorul Y.M., in varsta de 5 ani, care a ramas puternic traumatizat, paratul vazand ca reclamanta sangera, a fugit  din locuinta. La foarte putin timp a venit mama reclamantei care vazand-o  in ce stare era a sunat la ambulanta.
      Reclamanta, pentru fapta paratului, a formulat plangere penala  la data  de 28.06.2013 inregistrata  pe rolul  Parchetului de pe langa  Judecatoria Dr. Tr. Severin, sub nr. 2842/P/2013. 
      A mai aratat ca  cei  doi  minori, din cauza comportamentului  agresiv al paratului nu  sunt de acord sa  locuiasca  2 saptamani cu tatal  lor. 
      In dovedirea celor aratate a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si proba testimoniala
      La dosar a depus, in copie, un set de inscrisuri:  sentinta nr. 650/18.09.2012 pronuntata  de Judecatoria Dr. Tr. Severin in dosarul  nr. 9420/225/2012, bilet de externare din spital, copie proces-verbal incheiat de BEJ G.G.C. din data de 27.06.2013, certificat medico-legal nr.425/2013, examinare psihologica, evaluare psihologica si proces verbal de contraventie seria MH nr.001897, referat cu propunere de a nu se incepe urmarirea penala, proces verbal din dosarul de executare 308/E/2013, certificat  medico-legal, referat cu  propunere de urmarire penala, examinare psihologica  pentru  minorul Y. M. si  pentru minora Y.M.
      In drept, cererea a fost motivata  pe  disp. art.1, 3, 4, 23-15 din legea 217/2013 si completata  prin Legea 25/13.03.2012.
      Paratul nu  a formulat intampinare in aparare. 
      In scop probator instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba testimoniala  cu martori.
      In considerarea probelor de la dosar si prin raportare la dispozitiile legale incidente in cauza, prin sentinta civila sentintei civile nr.505/10.09.2013 Judecatoria Dr.Tr.Severin, a admis cererea reclamantei, pentru urmatoarele considerente:
      Din continutul sentintei minori si familie nr.650 din 18.09.2012 a Judecatoriei Dr. Tr. Severin, pronuntata in dosarul nr. 9420/225/2012  rezulta ca partile s-au casatorit la  15.01.2008, din casatoria acestora rezultand minorii Y.M. nascut la 08.06.2008 si Y.M. nascuta la 03.09.2013, casatoria fiind desfacuta prin divort la 18.09.2012, cu stabilirea unui program de vizita a  minorilor pentru parat, domiciliul minorilor fiind stabilit la reclamanta.
      Prin certificatul medico legal nr. 425   din 15.07.2013 emis de SML Mehedinti (fila 31) s-a concluzionat ca reclamanta D.N.F. prezinta leziuni de violenta produse prin lovire cu corp dur si lovire cu corp taietor intepator, leziuni ce pot data din 27 iunie 2013  si necesita 8-9 zile de ingrijiri medicale de la data producerii daca nu survin complicatii. Din foaia de observatie  nr. 219966 a Spitalului Judetean de Urgenta Dr.Tr.Severin, act ce a stat si la baza emiterii certificatului medico legal, reiese ca reclamanta a fost internata in sectia chirurgie generala in perioada 27.06. - 04.07.2013 cu diagnosticul traumatism cranio cerebral acut inchis, plaga intepata taiata paraombilicala dreapta in etaj superior, traumatism toracic anterior, contuzie in zona inferioara a spatelui, contuzie echimoza cot stang  in urma unei agresiuni.
      In urma agresiunii suferite la 27.06.2013 reclamanta a depus o plangere la politie la 28.06.2013  inregistrata sub nr. 2842/P/2013- fila 8 .
      Din declaratiile martorilor audia?i in cauza, respectiv T.N. fila 38 si B.M. fila 48 si inscrisurile depuse de parti la dosar (procese verbale de executare, rezolu?ii ale procurorului) a rezultat ca dupa despartirea prin divor? a partilor intre acestea exista o stare tensionata pe fondul neintelegerilor cu privire la  legaturilor personale pe care reclamantul doreste sa le aiba cu minorii rezultati din casatorie.
      Din declaratiile martorei T.N. ce se coroboreaza cu concluziile certificatul medico legal medico legal nr. 425 din 15.07.2013, cu interogatoriul paratei existent la fila 83 din dosar, procesul verbal de audiere a minorului Y. M. procesul verbal  din 27.06.2013 incheiat de executorul judecatoresc G.G.C. in dosarul de executare nr. 308/E/2013 si examinarea psihologica nr. 463/15.05.2013  a minorului  Y. M., a rezultat ca in contextul relatiilor tensionate deja existente la data de 27.06.2013 intre parti, dupa o incercare de intrevedere a tatalui cu minorii cu ajutorul autorita?ilor, care a fost transata amiabil de par?i, reclamanta cu minorii si paratul s-au deplasat impreuna  in locuinta reclamantei din Dr.Tr.Severin,  unde paratul  a agresat-o pe parata lovind-o de peretii locuintei si intepand-o in abdomen cu un obiect taietor intepator, in timp ce cei doi minori se aflau in casa, aceste evenimente fiind percepute de minorul de sex masculin al partilor in varsta  de 5 ani, Y.M.
      Din analiza materialului probator de la dosar, s-a retinut ca paratul a avut un comportament agresiv in raport cu reclamanta in prezenta celor doi minori ai partilor, care este evident, periculos si de natura sa mentina o stare de fapt incordata, putand avea urmari grave asupra vietii reclamantei si minorilor, situatie in care instanta are posibilitatea si implicit sarcina de a interveni prompt in vederea emiterii unui ordin de protectie ca fiind o masura eficace in ocrotirea vietii si intereselor reclamantei si minorilor.
      Din  probele administrate rezulta ca prin comportamentul sau paratul a perturbat  viata minorilor, creand un stres acestora.
      Conform art. 23 din Legea 217/2003:
      1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
      a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
      b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
      c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
      d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
      e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;
      f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
      g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
      h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora
      Conform alin 3 al aceluiasi articol pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
       Conform  art. 24 din Legea 217/2003 durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste de judecator, fara a putea depasi 6 luni de la data emiterii ordinului.
       Conform art.27 alin 7 din Legea 217/2003 judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe a caror administrare necesita timp indelungat.
       Conform art. 29 din Legea 217/2003 ordinul de protectie este executoriu.
       Conform art. 30 din Legea 217/2003:
      (1) Hotararea prin care se dispune ordinul de protectie este supusa numai recursului, in termen de 3 zile de la pronuntare daca s-a dat cu citarea partilor si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.
      (2) Instanta de recurs poate suspenda executarea pana la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de catre aceasta.
      (3) Recursul se judeca cu citarea partilor.
      (4) Participarea procurorului este obligatorie.
      Conform art. 31 din Legea 217/2003:
      (1) Ordinul de protectie se comunica de indata structurilor Politiei Romane in a caror raza teritoriala se afla locuinta victimei si a agresorului.
      (2) Ordinul de protectie prin care se dispune oricare dintre masurile prevazute la art. 23 alin. (1) se pune in executare de indata, de catre sau, dupa caz, sub supravegherea politiei.
      (3) Pentru punerea in executare a ordinului de protectie, politistul poate intra in locuinta familiei si in orice anexa a acesteia, cu consimtamantul persoanei protejate sau, in lipsa, al altui membru al familiei.
      (4) Organele de politie au indatorirea sa supravegheze modul in care se respecta hotararea si sa sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executare.
      Conform art. 32 din Legea 217/2003:
       (1) Incalcarea oricareia dintre masurile prevazute la art. 23 alin. (1) si dispuse prin ordinul de protectie constituie infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
      (2) In caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
      Instanta a retinut ca reclamanta a facut dovada unei stari de pericol  actuale pentru ea si pentru copiii sai, stare creata de fostul sot, paratul in spe?a. In raport de considerentele de  mai sus instanta apreciaza ca cererea reclamantei este intemeiata, urmand a fi admisa si sa dispuna emiterea ordinului de protectie in conformitate cu art.26 alin.1 literele d, f, din Legea 217/22.05.2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, modificata si completata prin Legea 25/13.03.2012,  cu urmatoarele masuri provizorii: 
      - obligarea paratului pe o perioada de 6 luni de a  pastra o distanta minima  de 200 de metri  fata de reclamanta, de cei doi minori, precum si fata de  domiciliul si resedinta  acestora. 
      - interzicerea oricarui contact telefonic sau prin corespondenta  a paratului  cu reclamanta  pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protectie. Totodata, instanta, in conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.217/22.05.2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, modificata si completata prin Legea 25/13.03.2012 , a dispus si masura provizorie privind obligarea paratului de a urma consiliere psihologica pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protectie.
      Cu privire la cererea de a interzice orice legatura personala  a paratului cu cei doi minori, instanta a constatat ca o astfel de masura excede cadrului procesual dedus judecatii, prin Legea 217/2003 modificata si completata, masurile ce se pot  dispune fiind unele exprese si provizorii.
      De altfel prin dispunerea obligarii paratului  pe o perioada de 6 luni de a  pastra o distanta minima de 200 de metri  fata de reclamanta, de cei doi minori, precum si fata de  domiciliul si resedinta  acestora, punerea in executare a titlului executoriu ce se refera la legaturile personale dintre tata  si cei doi minori nu se va mai putea realiza pe perioada ordinului de protectie, dand eficacitate astfel interesului superior al minorilor, ce se refera la satisfacerea nevoilor copiilor intr-un anumit moment impus in raport cu persoana lor prin crearea unei stari de bine si de echilibru pentru acestia, acesta fiind sensul interesului superior al minorului, ocrotit in legislatia  romaneasca  prin dispozitiile Noului Cod Civil, a Legii nr.272/2004, Legii nr.18/90 (Conventia pentru apararea drepturilor copilului).
      In baza art. 453 C.proc civ. a obligat paratul la cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei reprezentand onorariu avocat conform chitantei  nr. 00108/din 08.08.2013- fila 82.
        Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
        In motivarea caii de atac exercitata, a aratat ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea disp.art.26 (1) din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, fata de imprejurarea ca din probele administrate in cauza rezulta ca nu a facut altceva decat sa se apere impotriva actiunilor de violenta exercitate asupra sa de catre fosta sotie.
       Recurentul a facut referire la probele administrate in cauza care sustin criticile formulate, aratand ca prin actiunea exercitata in acest litigiu, urmareste sa fie indepartat de copiii sai, iar instanta in lipsa unor probe suficiente a considerat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de lege pentru a pronunta solutia atacata.
       Intimata-reclamanta D.N.F. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului.
       La intampinare au fost depuse rezolutiile din data de 24.05.2013 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Dr. Tr. Severin in dosar nr.983/II/2/2013 si din data de 15.03.2013 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Dr. Tr. Severin in dosar nr.3743/P/2012.
       Tribunalul Mehedinti, prin decizia nr. 57/R/MF din 10.10.2013, in baza art. 457 cod procedura civila, a respins ca inadmisibil recursul civil - Minori si familie privind pe recurentul-parat Y.M. impotriva sentintei civile nr.505/10.09.2013 pronuntata de Judecatoria Dr.Tr.Severin in contradictoriu cu intimata-reclamanta D.N.F., avand ca obiect ordin de protectie.
      Paratul Y.M. a formulat apel, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti, sub nr.9970/101/2013.
      In motivele de apel sustine ca  hotararea atacata a fost data cu incalcarea disp. art. 22 alin.7  cod procedura civila si art.26 (1) din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, fata de imprejurarea ca din probele administrate in cauza rezulta ca nu a facut altceva decat sa se apere impotriva actiunilor de violenta exercitate asupra sa de catre fosta sotie.
      Apelantul a facut referire la probele administrate in cauza care sustin criticile formulate, aratand ca prin actiunea exercitata in acest litigiu, urmareste sa fie indepartat de copiii sai, iar instanta in lipsa unor probe suficiente a considerat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de lege pentru a pronunta solutia atacata.
      Intimata-reclamanta D.N.F. a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat, aratand ca in mod corect a fost admisa cererea sa, intrucat din intreg probatoriul administrat a rezultat faptul ca atat ea cat si minorii sunt in pericol din cauza comportamentului agresiv al paratului Y.M. Mai arata ca este adevarat ca pentru dezvoltarea normala si fireasca, minorii trebuie sa aiba legaturi personale cu parintele caruia nu  i-au fost incredintati, insa din momentul in care minorii au nevoie de consiliere psihologica pentru a putea avea legaturi personale cu tatal lor este evident ca a intervenit o problema grava, acuta in comportamentul copiilor.
      Aprecierea apelantului ca a  incercat in permanenta sa pastreze legatura cu minorii, insa ea este cea care s-a opus, este total eronata, intrucat copii au fost cei care au refuzat sa locuiasca cu tatal lor. Practic, atitudinea paratului fata de ea si minori, atitudine violenta  verbala si fizica, a determinat atitudinea rezervata a minorilor. Din referatele de evaluare efectuate cu ocazia examinarii minorilor de catre un specialist in psihologie, a rezultat ca minorii sunt dominati de un sentiment de spaima, determinat de tatal lor. De altfel, s-a recomandat de catre psiholog ca minorul Y. M. sa urmeze 10 sedinte de consilier psihologica.
     Se incearca de catre apelant sa se demonstreze ca in realitate ea este cea vinovata si provoaca scandaluri.
      Apelantul paratul Y.M. a formulat raspuns la intampinare prin care solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea actiunii reclamantei ca nelegala si netemeinica.
         Analizand apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 477-482 c.pr.civ., tribunalul constata ca este fondat si il va admite pentru urmatoarele considerente:
         Prin reglementarea ordinului de protectie in legislatia romaneasca s-a creat o cale de inlaturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusa si care poate genera situatii de comitere impotriva sa a unor infractiuni grave cu privire chiar la dreptul sau la viata.
         Pentru ca ingerinta asupra drepturilor fundamentale ale celui impotriva caruia se emite ordinul este foarte serioasa, legea a permis luarea acestei masuri doar in anumite conditii si pe o perioada limitata de timp.
          Astfel in conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicata un ordin de protectie se poate emite daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: se constata comiterea unui act de violenta in acceptiunea art. 4 din acelasi act normativ, actul de violenta este de natura sa puna in pericol viata, integritatea sau libertatea victimei si actul este unul de violenta in familie in acceptiunea oferita de art.5.
         Plecand de la aceste conditii impuse de lege raportat la cauza dedusa judecatii, tribunalul constata ca in privinta intimatei reclamante in mod corect instanta de fond a analizat indeplinirea acestora si a concluzionat ca se impune emiterea ordinului de protectie. Astfel desi judecatorul fondului doar enumera probele ce i-au format convingerea, tribunalul constata ca din analiza acestora rezulta ca intre apelant si intimata exista o situatie conflictuala ce a generat un comportament agresiv al apelantului fata de fosta sotie conform certificatului medico-legal nr. 425/15.07.2013 si declaratiei martorei T.N.
         In ceea ce priveste emiterea ordinului de protectie a minorilor rezultati din relatia de casatorie a partilor, tribunalul constata ca prin sentinta civila nr.650 din 18.09.2012 s-a dispus desfacerea casatoriei dintre parti si s-a incuviintat ca paratul Y. M. sa aiba legaturi personale cu minorii, o data la doua luni, respectiv ultimele doua saptamani din aceasta perioada, cand paratul ii va lua si ii va aduce, de la si la domiciliul reclamantei.
         Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca apelantul a avut dificultati in ceea ce priveste exercitarea dreptului recunoscut de lege astfel ca a procedat la executarea silita a sentintei incheindu-se in acest sens mai multe procese verbale de executare.
         Astfel, din aceste procese verbale rezulta cu certitudine pe de o parte intentia apelantului de a stabili si dezvolta relatii personale cu minorii in mod efectiv iar pe de alta parte atitudinea ostila a intimatei reclamante care a incercat sa ingradeasca exercitarea dreptului recunoscut de lege de catre apelantul parat. Asa fiind in procesul verbal incheiat de executorul judecatoresc in data de 27.06.2013 in prezenta psihologului a fost mentionat faptul ca nu s-a permis accesul apelantului in locuinta minorilor iar accesul s-a realizat cu forta si dupa aproximativ 30 minute a sosit si debitoarea, iar in procesul verbal incheiat in data de 29.04.2013 s-a consemnat ca initial copii au fost de acord sa mearga impreuna cu tatal lor insa intimata reclamanta a devenit agresiva,  a smuls copii din bratele tatalui si a declarat ca nu va respecta hotararea.
           Aceste aspecte coroborate cu faptul ca in cauza nu exista dovezi din care sa rezulte ca apelantul parat a comis un act de violenta impotriva minorilor in acceptiunea art. 4 din Legea nr. 217/2003, act de natura sa puna in pericol viata, integritatea sau libertatea acestora duc la concluzia ca in cauza nu se impune luarea masurii de protectie.
           Pe cale de consecinta nu poate fi primita motivarea instantei de fond in sensul ca, prin comportamentul sau paratul a perturbat viata minorilor creand un stres acestora, atata vreme cat din probatoriul administrat in cauza nu a reiesit cu certitudine acest aspect la crearea situatiilor conflictuale dintre parti contribuind si intimata reclamanta prin atitudinea agresiva si ostila fata de fostul sot.
      De altfel, copii au asistat la un singur astfel de episod consumat intre parti, iar din mentiunile cuprinse in procesul verbal de executare silita din 29.04.2013 rezulta ca acestia au inceput sa planga urmare a comportamentului mamei fata de tatal creditor.
      Este adevarat ca la dosarul cauzei exista fise de examinare psihologica pentru fiecare minor intocmite in data de 15 mai 2013 din care rezulta ca minorii au tulburari emotionale depresive anxioase cu simptome psihotice insa acestea trebuie privite in contextul situatiei conflictuale dintre soti si avand in vedere varsta frageda a acestora si faptul ca au ramas la reclamanta intimata si  nu au mai avut legaturi personale cu tatal lor .
Instanta are in vedere de asemenea ca in astfel de situatii interesul superior al minorilor trebuie considerat ca fiind primordial si ca doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca parintele sa fie privat de dreptul sau parintesc de a pastra legaturi personale cu proprii copii in interesul superior al acestora.
Si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 8 din Conventie a statuat, in cauza Monory contra Romaniei ca relatia dintre parinti si copii intra in sfera vietii de familie, in sensul art.8 iar posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, masurile carte stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art.8 si deci ar trebui sa indeplineasca conditiile prevazute de paragraful 2 respectiv amestecul sa fie prevazut de lege, sa fie necesar intr-o societate democratica pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Cum in cauza nu a rezultat indeplinirea cumulativa a conditiilor impuse de textul art. 23 si pentru ca ingerinta asupra drepturilor fundamentale ale celui impotriva caruia se emite ordinul este foarte serioasa, iar legea a permis luarea acestei masuri doar in anumite conditii si pe o perioada limitata de timp tribunalul constata ca apelul este fondat si va fi admis.
      Va fi schimbata sentinta civila  nr.505/10.09.2013 pronuntata de Judecatoria Dr. Tr. Severin, admisa in parte cererea si inlaturate dispozitiile sentintei referitoare la instituirea ordinului de protectie in favoarea minorilor, respectiv cele care dispun obligarea paratului la a pastra o distanta de 200 m fata de minori.
      Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.