Desfacerea contractului de munca

- anulare decizie de sanctionare disciplinara cu desfacerea contractului de munca; repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere; despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii pana la data reintegrarii efective. Tribunalul Mehedinti - sentinta din 15.04.2014 La data de 11.12.2013 s-a inregistrat la aceasta instanta contestatia formulata de contestatoarea P. A. M. impotriva deciziei nr. 109/07.11.2013 emisa de intimata G. B. SA, prin care s-a aplicat sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se constate nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare, obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, respectiv 07.11.2013 pana la data punerii in executare a hotararii, precum si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea pe functia detinuta anterior, cu  cheltuieli de judecata.
In fapt, a aratat ca a fost salariata intimatei  pana la data de 07.11.2013 cand s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, retinandu-se ca a savarsit o abatere disciplinara constand in retragerea de numerar din contul unui client al bancii a sumei de 300 lei, fapta pe care recunoaste ca a savarsit-o, insa arata ca a procedat cu buna credinta avand in vedere ca o cunostea pe clienta bancii, iar aceasta nu a putut sa ajunga la agentie, motiv pentru care a rugat-o pe contestatoare sa ii ia banii.
A aratat ca decizia de sanctionare nu respecta conditiile de forma, prevazute de art. 252 alin. 2 Codul muncii, intrucat din cuprinsul deciziei nu rezulta data savarsirii faptei ce a fost calificata ca abatere disciplinara si nici intervalul de timp in care a fost savarsita; de asemenea decizia de sanctionare nu respecta dispozitiile art.77 si 78 din Codul muncii potrivit carora decizia de concediere isi produce efectele la data comunicarii acesteia, in sensul ca i-a fost comunicata la data de 08.11.2013, iar incetarea contractului a intervenit la data de 07.11.2013, nu au fost respectate nici dispozitiile art.62 alin.3 Codul muncii si 252 alin.2 lit.b Codul muncii intrucat decizia nu cuprinde temeiul de drept potrivit caruia fapta savarsita ar reprezenta abatere disciplinara. A mai sustinut ca din decizia contestata nu rezulta actul de autoritate si emitentul acestuia potrivit caruia s-a constituit Comisia de disciplina, respectiv persoana desemnata sa efectueze cercetarea prealabila, astfel ca nu se poate verifica legalitatea functionarii acestei comisii.
Pe fondul cauzei a aratat ca decizia de sanctionare este nelegala si netemeinica intrucat ea nu a savarsit faptele cu vinovatie ci a actionat cu buna credinta pentru satisfacerea nevoilor clientei bancii.
A mai aratat ca din cuprinsul deciziei de sanctionare nu rezulta ca sanctiunea a fost individualizata avandu-se in vedere criteriile prevazute de art.250 Codul muncii.
In sustinerea contestatiei s-au depus la dosar in copie: decizia nr. 109/07.11.2013 emisa de intimata, proces verbal al sedintei comisiei de disciplina nr.8/07.11.2013, obiectii-26.11.2013, raspuns la obiectii nr.1907/05.12.2013, declaratie a contestatoarei nr. 1798/07.11.2013 data catre intimata, convocare a contestatoarei de catre intimata nr. 17/05.11.2013, extrase P707/18.04.2012, R018/04.02.2013 emise de G. B. SA.
Intimata G. B. SA a formulat intampinare prin care pe cale de exceptie a invocat inadmisibilitatea contestatiei sustinand ca nu au fost respectate dispozitiile art.2 alin. (1) din Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator coroborate cu art.193 din Codul de procedura civila in sensul ca reclamanta nu a indeplinit aceasta procedura prealabila anterior sesizarii instantei de judecata, neanexand la cererea de chemare in judecata dovada indeplinirii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestatiei intrucat faptele imputate contestatoarei si care constituie abateri disciplinare grave au fost probate, atat sub aspectul existentei acestora, cat si al savarsirii lor de catre contestatoare, iar intimata a tinut seama la individualizarea sanctiunii de criteriile prevazute de art.250 Codul muncii.
Referitor la exceptiile invocate de contestatoare in actiune a solicitat respingerea acestora sustinand ca in ceea ce priveste indicarea datei savarsirii faptei, elementele obligatorii ale deciziei de sanctionare disciplinara sunt determinate in mod exhaustiv de art.252 alin.(2) din Codul muncii, iar data savarsirii faptei nu este enumerata in cadrul acestui text legal; faptele savarsite de contestatoare au fost consemnate in decizia de sanctionare disciplinara, cu aratarea modalitatii in care au fost savarsite, iar simpla neindicare a datei acestora nu atrage nulitatea absoluta a deciziei contestate.
A mai aratat ca decizia a fost comunicata a doua zi de la data emiterii, iar pretinsa incalcare a dispozitiilor art.77 din Codul muncii nu reprezinta o cauza de nulitate absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara.
Referitor la exceptia nulitatii absolute a deciziei de sanctionare pentru nerespectarea art.252 alin.(2) lit.b din Codul muncii, a aratat ca in cuprinsul deciziei de sanctionare au fost indicate si reproduse intocmai prevederile din fisa postului (parte integranta a contractului individual de munca) incalcate de reclamanta, precum si prevederile din reglementarile si procedurile existente la nivelul angajatorului la care se face trimitere in cuprinsul fisei postului.
In ceea ce priveste motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, acestea au constat in faptul ca reclamanta a recunoscut savarsirea faptelor, astfel ca inlaturarea recunoasterii salariatului nu poate fi decat un non sens logico-juridic.
In sustinerea apararilor formulate prin intampinare intimata a depus la dosar in anexa urmatoarele acte: nota de probatorii, inscrisuri doveditoare (contractul individual de munca nr.1065/30.12.2010, actul aditional/11.07.2011, fisa postului, anexa B la contractul individual de munca privind confidentialitatea si protejarea proprietatii intelectuale, angajamentul individual de respectare a Codului de conduita - 03.01.2011, act aditional din 04.02.2013, raport de audit din 21.10.2013, convocarea nr.17/05.11.2013 la cercetarea disciplinara, transmisa contestatoarei, declaratia de recunoastere a faptelor data de reclamanta in data de 07.11.2013, proces verbal al comisiei de cercetare disciplinara nr.8/07.11.2013 privind efectuarea cercetarii disciplinare, decizia nr.109/07.11.2013 de concediere disciplinara a contestatoarei, email de notificare a savarsirii faptelor de catre reclamanta transmis de Departamentul de Control Permanent catre Departamentul de Audit Intern, chitanta de retragere numerar de catre reclamanta, fotografii ale inregistrarilor video care atesta savarsirea faptelor de catre reclamanta din 08.07.2013, formular de retragere numerar de catre reclamanta, formular de semnatura, declaratii ale reclamantei cu privire la faptele imputate - email1/29.07.2013, email 2/29.07.2013, declaratia clientei B. G. 01.08.2013 cu privire la faptele imputate reclamantei, declaratiile reclamantei din datele de 09.09.2013, 27.09.2013 si respectiv 08.11.2013, extras din procedura de casierie - operatiunile cu numerar din 23.09.2013, extras din Instructiuni de lucru privind operatiuni cu numerar in Centrele de Procesare si Casierie din 04.07.2013, procedura de cercetare disciplinara din 10.08.2012, regulamentul comisiei de cercetare disciplinara din 04.02.2013, codul de conduita, regulamentul intern al G. B. SA si imputernicire avocatiala.
Contestatoarea a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat inlaturarea apararilor intimatei ca nefondate.
Prin incheierea de sedinta din data de 04.03.2014 s-a respins exceptia inadmisibilitatii contestatiei invocata de intimata constatandu-se ca potrivit dispozitiilor art.2 alin.1 indice 2 din Legea nr.192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare "instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art.60 indice 1 alin.1 lit. a) - f)", or, la dosarul cauzei s-a depus de catre contestatoare procesul verbal de informare cu privire la avantajele medierii, cu adresa inregistrata la data de 28.02.2014, deci anterior datei cand a fost fixat primul termen de judecata, astfel incat contestatoarea si-a indeplinit obligatia prevazuta de dispozitiile legale sus mentionate.
A fost incuviintata proba cu inscrisuri solicitata de ambele parti, proba cu interogatoriul contestatoarei propusa de intimata si a fost respinsa proba testimoniala propusa de intimata.
Analizand contestatia  in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in materie, Tribunalul  constata si retine urmatoarele:  
Contestatoarea P. A. M. a fost angajata intimatei G. B. SA incepand cu data de 03.01.2011 si a desfasurat activitate in functia de referent bancar, conform contractului individual de munca  nr. 1065/30.12.2010 (fila 67 dosar).
Prin decizia nr. 109/07.11.2013 emisa de G. B. SA s-a dispus sanctionarea contestatoarei cu desfacerea disciplinara  a contractului individual de munca in baza art. 61 lit. a, 248 alin 1 lit. e din Codul muncii retinandu-se  in sarcina acesteia ca, in data de 24.07.2013 Departamentul Control Permanent a fost informat cu privire la o operatiune de retragere de numerar in suma de 300 Ron efectuata de catre Ofiterul Bancar - P. A. M. din contul clientului bancii, B. G. fara ca aceasta sa fie prezenta in agentie. Solicitarea si respectiv avizul de retragere de numerar au fost semnate la rubrica "semnatura titularului de cont/client" de catre ofiterul bancar - P.A.M. si nu de catre titularul contului, asa cum prevad procedurile interne ale bancii. S-a constatat ca operatiunea de retragere de numerar susmentionata a fost efectuata in timp ce in  fata ghiseului se afla un alt client al bancii care a efectuat o operatiune de depunere numerar, suma de 300 Ron retrasa din contul clientului  B. G.  a fost plasata  sub tastatura calculatorului pana la terminarea programului de lucru, moment la care ofiterul bancar - P. A. M. a parasit  Agentia T. S. a G. B. SA avand in posesia sa suma de 300 RON.
Din cuprinsul deciziei de sanctionare reiese ca prin abaterile disciplinare savarsite contestatoarea a incalcat prevederile fisei postului, prevederile "Codului de conduita  - L020", ale "procedurii privind operatiunile cu numerar - P665", precum si prevederile "Regulamentului intern - R005".
Prin contestatia dedusa judecatii, contestatoarea solicita sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 109/07.11.2013 emisa de intimata, obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu  salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte  drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii, pana la data  punerii in executare  a hotararii pronuntata in cauza, precum si obligarea  angajatorului la repunerea partilor in situatia  anterioara  emiterii actului de concediere, respectiv  reincadrarea contestatoarei  pe functia detinuta anterior concedierii, sustinand ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta deoarece din continutul ei nu rezulta data savarsirii faptei retinuta ca abatere disciplinara, ca nu a fost respectata procedura prevazuta  de art. 77 si 78 din Codul muncii, ca decizia  nu cuprinde temeiul de drept, iar  din continutul ei nu reiese care este actul prin care a fost desemnata persoana insarcinata cu efectuarea  cercetarii prealabile si ca nu rezulta faptul ca sanctiunea a fost  individualizata  avandu-se in vedere criteriile prevazute de art. 250 Codul muncii.
Analizand legalitatea si temeinicia deciziei de sanctionare contestate, instanta retine urmatoarele:
 Din punct de vedere formal se constata ca decizia a fost emisa cu respectarea dispozitiilor  legale in sensul ca aceasta cuprinde toate  elementele obligatorii prevazute de art. 252 alin 2 Codul muncii, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara a fost aplicata, termenul si instanta la care sanctiunea poate fi contestata.
Prin urmare, sustinerea contestatoarei ca decizia de sanctionare disciplinara este lovita de nulitate absoluta deoarece din cuprinsul ei nu rezulta data savarsirii faptei ce a fost calificata drept abatere disciplinara, este neintemeiata.
De altfel, chiar contestatoarea in declaratia de la fila 139 dosar a aratat ca la data de 08.07.2013 a fost sunata de o persoana care impreuna  cu clienta bancii a rugat-o sa efectueze o ridicare de numerar din contul numitei B. G.
In acest sens, se retine ca in decizia contestata se mentioneaza data la care Departamentul Control Permanent a fost informat cu privire la abaterea disciplinara retinuta  in sarcina contestatoarei facandu-se totodata trimitere la aspecte care individualizeaza fapta, respectiv la operatiunea de retragere de numerar, cuantumul sumei, numele clientului bancii din al carui cont s-a efectuat operatiunea de retragere de numerar.
Astfel, se apreciaza ca este indeplinita conditia prevazuta de art. 252 alin. 2 lit. a Codul muncii referitoare la descrierea faptei, textul de lege impunand ca si conditie pentru ca decizia de sanctionare sa indeplineasca cerintele de forma obligatorii, aceea privind descrierea faptei si nu a mentionarii datei savarsirii acesteia, pentru ca decizia de sanctionare sa fie considerata legala din punct de vedere formal.
De asemenea este neintemeiata sustinerea contestatoarei referitoare la nerespectarea  prevederilor art. 77,78 din Codul muncii avand in vedere ca decizia de sanc?ionare a fost comunicata contestatoarei care a luat  cunostinta de aceasta de la data de 08.11.2013, neavand cum sa fie mentionata in decizie data comunicarii catre salariat a deciziei prin care a fost sanctionat disciplinar. 
In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei ca decizia de sanctionare nu respecta dispozitiile art. 62 alin 3 Codul muncii potrivit carora aceasta trebuie sa  fie motivata in fapt si in drept, instan?a constata ca decizia contestata contine motivarea in fapt si in drept a abaterii disciplinare retinuta in sarcina contestatoarei, fiind neintemeiata sustinerea acesteia potrivit careia decizia de sanctionare nu cuprinde temeiul de drept.
Referitor la temeinicia sanctiunii aplicate in raport de abaterea disciplinara retinuta, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 247 alin 2 din Codul muncii "abaterea disciplinara este o fapta  in legatura cu  munca si care consta intr-o actiune  sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat  normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici".
Din interpretarea dispozitiilor legale susmentionate reiese ca pentru a raspunde disciplinar este necesar ca salariatul sa savarseasca o abatere de la disciplina muncii, respectiv sa incalce cu vinovatie normele legale care reglementeaza raporturile de munca, ordinea si disciplina la locul de munca, iar fapta sa sa aiba legatura de cauzalitate cu rezultatul daunator  reflectat in paguba sau neajunsul produs angajatorului.
Or, in speta, din probele administrate in cauza coroborate cu recunoasterea faptelor de catre contestatoare rezulta ca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legale sus mentionate intrucat s-a facut dovada savarsirii cu vinovatie de catre contestatoare a unei fapte care are legatura cu munca sa si prin care aceasta a incalcat normele legale mentionate in decizia de sanctionare.
In acest sens se retine ca din raportul de cercetare nr. RIA/2013-11/INV intocmit de catre Directia de Audit Intern (fila 85 dosar) reiese ca la data de 24.07.2013 Departamentul de Control Intern a anuntat Auditul Intern in legatura cu o operatiune de retragere de numerar efectuata de catre A. P. - Ofiter de operatii la agentia D.T.S. din contul clientei B. G. in suma de 300 Ron, fara a elibera numerarul clientului. In conformitate cu imaginile video, suma de 300 Ron nu a fost predata clientului bancii fiind depusa sub tastatura  pana la sfarsitul programului cand contestatoarea a scos banii  in afara zonei casierie plasati intre niste documente.
Potrivit declaratiei contestatoarei (fila 100 dosar) aceasta a efectuat o retragere de numerar in valoare de 300 lei din contul numitei B. G. in urma unui telefon de la o alta persoana care era impreuna cu aceasta, bani care urmau sa fie ridicati de B. G. la venirea ei in agentie, insa pentru ca nu a sosit pana la terminarea programului, contestatoarea i-a dus personal. Contestatoarea a recunoscut ca nu a procedat conform procedurii si, mai mult, a semnat in locul clientei chitanta de ridicare pentru a scana documentele la sfarsitul  zilei.
Sustinerea contestatoarei ca a predat banii clientei bancii B. G., este confirmata chiar de aceasta in declaratia aflata la fila 134 dosar din care reiese ca in data de 08.07.2013 a solicitat telefonic contestatoarei sa retraga in numerar suma de 300 RON din contul sau prin cumnata sa C. I. care a sunat-o pe angajata bancii. A mai aratat ca din motive de sanatate nu s-a putut deplasa personal  la sediul bancii, dar dupa terminarea programului a intrat in posesia sumei respective.
Asa fiind, se retine ca in mod corect intimata a constatat ca prin faptele savarsite  contestatoarea a incalcat prevederile "Procedurii privind operatiunile cu numerar - P665", conform carora inainte de executarea unei tranzactii pentru un client indiferent daca acesta este inregistrat in baza de date a bancii sau nu, se face identificarea clientului conform Politicii de Cunoastere a Clientului, pe baza documentelor de identificare acceptate si a formularelor interne ale bancii, unde este cazul, prevederile Codului de conduita - L020 potrivit caruia  principiul integritatii  impune obligatia tuturor angajatilor bancii de a fi corecti si onesti in relatiile profesionale si de afaceri, integritatea implicand  de asemenea tranzactii corecte si juste, prevederile Regulamentului intern R005 potrivit caruia salariatii G. B. au obligatia sa respecte normele, procedurile, regulamentele interne si instructiunile  angajatorului, precum si prevederile  fisei postului potrivit carora angajata avea obligatia de a respecta prevederile legale in vigoare, Codul de conduita, precum si toate reglementarile si procedurile bancii si sa se conformeze  politicii interne a bancii.
Faptul ca, atunci cand a avut loc cercetarea disciplinara a contestatoarei, aceasta a mentionat ca a facut totul pentru a multumi clienta bancii, ea nebeneficiind de cei 300 RON si nici de alti bani din partea clientilor nu este de natura sa conduca la concluzia ca trebuie sa  fie absolvita de aplicarea unei sanctiuni disciplinare, ea insasi recunoscand faptele si aratand ca nu a procedat conform procedurii.
In ceea ce priveste insa individualizarea sanctiunii aplicata contestatoarei de catre  intimata, tribunalul  apreciaza ca sanctiunea este prea aspra si ca angajatorul nu a tinut seama  de criteriile prevazute  de art. 250 din Codul muncii.
Art. 248 alin. 1 lit. a-e Codul muncii enumera sanctiunile disciplinare  pe care le poate aplica angajatorul, cea mai grea sanctiune fiind cea de la lit. e - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, insa art. 250 Codul muncii reglementeaza criteriile de  stabilire a sanctiunii disciplinare dispunand ca "angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele: a)imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b)gradul de vinovatie a salariatului;  c)consecintele abaterii disciplinare; d)comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta."
Or, in speta, se retine ca intimata nu a avut in vedere imprejurarile in care faptele au fost savarsite, respectiv  imprejurarea ca retragerea de numerar in suma de 300 lei  din contul clientei B.G. a fost efectuata in urma unui apel telefonic din partea cumnatei acesteia, banii urmand a fi ridicati pana la terminarea programului, lucru care nu s-a intamplat datorita faptului ca din motive de sanatate clienta bancii nu s-a mai putut deplasa pentru a-i ridica, acest fapt fiind confirmat de catre aceasta in declaratia de la fila  134 dosar.
De asemenea, nu s-a avut in vedere la aplicarea sanctiunii de catre intimata nici faptul  ca banii respectivi au ajuns in posesia clientei bancii, fapt confirmat tot de aceasta potrivit declaratiei aflata la dosar, astfel ca prin abaterile savarsite de contestatoare nu s-au produs consecinte materiale unitatii bancare.
De altfel, nici intimata nu a sustinut acest lucru aratand doar in intampinare ca faptele savarsite de contestatoare sunt de natura a aduce angajatorului grave prejudicii materiale si de imagine, fara a dovedi insa in ce constau aceste prejudicii.
Totodata, la individualizarea sanctiunii disciplinare aplicate contestatoarei, angajatorul nu a tinut seama nici de faptul ca contestatoarea nu a mai fost sanctionata disciplinar anterior, asa cum reiese din notele de sedinta  depuse de intimata la dosar. Faptul ca potrivit acelorasi note de sedinta de-a lungul activitatii in cadrul societatii au mai fost situatii in care contestatoarea nu a respectat pe deplin obligatiile ce-i reveneau, nu are nici o relevanta atat timp cat pentru faptele respective nu s-a impus aplicarea vreunei sanctiuni disciplinare de catre angajator.
Fata de cele expuse, se apreciaza ca in raport de conduita culpabila a contestatoarei, sanctiunea aplicata de intimata este dispropor?ionata urmand sa se dispuna inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului  individual de munca  prev. de art. 248 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 61 lit. a Codul muncii cu sanctiunea disciplinara a reducerii salariului de baza cu 10% pe o durata de 3 luni prev. de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Avand in vedere considerentele in fapt si in drept  anterior expuse se constata ca este intemeiata contestatia formulata de contestatoarea P. A. M., urmand a fi admisa in parte si se va dispune anularea partiala a decizia nr. 109/07.11.2013 emisa de intimata G. B. SA in sensul ca se va inlocui sanctiunea desfacerii  disciplinare a contractului  individual de munca  prev. de art. 248 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 61 lit. a Codul muncii cu sanctiunea disciplinara a reducerii salariului  de baza cu 10% pe o durata de 3 luni prev. de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii.
In baza art. 80 Codul muncii, se va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si va fi obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire  egala cu salariile  indexate, majorate si reactualizate su cu celelalte  drepturi de care ar fi beneficiat  de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective
In conformitate cu dispozitiile art. 453 alin. 1 Codul de procedura civila urmeaza  sa fie obligata intimata sa plateasca  contestatoarei suma de 1.500 lei reprezentand  cheltuieli de judecata.

Aceasta sentinta a ramas definitiva prin decizia nr.3564/30.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoarea P.A.M si intimata SC GB SA.