Desfacerea contractului de munca

- anulare decizie de desfacere a contractului de munca; repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere; despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii pana la data reintegrarii efective.
Tribunalul Mehedinti - sentinta din 23.09.2014
            La data de 23.01.2014 s-a inregistrat la aceasta instanta contestatia formulata de contestatoarea M. V. impotriva deciziei nr. 178/06.12.2013 de incetare a contractului individual de munca emisa de SC E. B. A. SRL  in temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, solicitandu-se ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna  anularea acestei decizii ca nelegala si netemeinica, reintegrarea contestatoarei in functia  detinuta anterior  desfacerii contractului  de munca, precum si obligarea intimatei la  plata unei despagubiri egale cu contravaloarea drepturilor salariale  indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat  de la data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva, cu cheltuieli de judecata.
            In fapt, a aratat ca a fost angajata intimatei in baza contractului individual de munca nr. 139/15.01.2013 indeplinind functia  de functionar administrativ, cu un salariu de baza brut de 804 lei, contractul de munca fiind completat de actul aditional nr. 1/15.01.2013 prin care i s-au adus la cunostinta prevederile interne privind normele pentru prevenirea spalarii banilor prin intermediul pietei asigurarilor.
           Conform fisei postului a indeplinit activitatile corespunzatoare unui functionar administrativ, fiind singurul angajat al Agentiei D. T. S. care se ocupa de aceste aspecte, agentia mai avand doar un singur alt colaborator, cu contract de mandat, in persoana directorului de agentie  care se ocupa de activitatea de teren, in vederea gasirii de noi clienti.
          A aratat ca in data de 7.11.2013 i s-a comunicat ca trebuie sa isi dea demisia pentru ca societatea nu mai are bani pentru plata salariilor, cerandu-i-se totodata sa faca predarea primirea in data de 11.11.2013 si sa o instruiasca pe persoana care urma sa fie angajata. A mai aratat ca la data de 13.11.2013 a fost chemata sa semneze notificarea nr.3322/08.11.2013 privind preavizul, instiintarea nr.3321/08.11.2013 si decizia nr. 175/08.11.2013, cerandu-i-se insistent, sa semneze toate documentele cu data de 8.11.2013, iar ulterior, la data de 17.12.2013 a fost chemata la sediul firmei sa semneze de primirea deciziei de concediere nr. 178/06.12.2013.
Contestatoarea sustine ca decizia de concediere a fost emisa de catre intimata fara a avea la baza o cauza reala si serioasa, asa cum prevede art. 65 alin. 2 din Codul muncii, motivul evident fiind acela al indepartarii sale din societate si inlocuirii cu o alta persoana,  pe care directorul a dorit sa o angajeze in locul ei, persoana care a venit a doua zi dupa ce contestatoarei i s-a  comunicat preavizul  si careia i-a predat intreaga gestiune.
         A mai aratat ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, intrucat nu respecta dispozitiile art. 76 din Codul muncii in sensul ca nu cuprinde mentiunile obligatorii, respectiv motivele care determina concedierea prevazute de art. 76 lit. a din Codul muncii. Imprejurarea ca intimata face o mentiune in preambulul deciziei de concediere cu privire la Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor din data de 8.11.2013 privind desfiintarea postului de functionar administrativ ca urmare a reorganizarii activitatii departamentului nu este de natura a acoperi viciul constand in neindeplinirea de catre intimata a obligatiei de a insera in decizia de concediere motivul concedierii,  mentionarea in cuprinsul deciziei de concediere a situatiei de fapt, in mod explicit, precis si clar, fiind necesara pentru verificarea indeplinirii cerintelor art.65 alin. 2 Codul muncii, respectiv ca desfiintarea locului de munca sa fi fost efectiva si serioasa, fara a disimula realitatea  precum si pentru verificarea seriozitatii cauzei raportat la situatia angajatorului si a angajatului.
              Mai mult, motivele care determina concedierea trebuie mentionate expres in cuprinsul deciziei de concediere, nefiind posibila completarea deciziei, sub acest aspect, cu acte exterioare cum ar fi: note, adrese, constatari, etc . Masura concedierii  dispusa cu nerespectarea conditiilor de forma prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
Contestatoarea sustine ca nulitatea deciziei de concediere este cauzata si de faptul ca in cuprinsul deciziei nu a fost indicat in mod corect termenul de contestare si instanta competenta.
Astfel, la art. 2 din decizia de concediere se prevede ca aceasta poate fi contestata in termenul de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul S. insa  prin intrarea in vigoare a art. 211 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011 legiuitorul a creat o situatie mai favorabila salariatilor introducand un termen mai  indelungat de 45 de zile calendaristice, astfel ca  doar acest termen trebuie avut in vedere.
       De asemenea, decizia de concediere nu indica instanta competenta, anume Tribunalul Mehedinti, ci Tribunalul Sibiu, adica instanta de la locul sediului social al intimatei in ciuda prevederilor art. 269 alin.2 din Codul muncii, care stabileste competenta exclusiva a instantei, sub sanctiunea nulitatii deciziei de concediere.
        Totodata,  contestatoarea a aratat ca in cauza nu  a avut loc o desfiintare efectiva a locului
de munca detinut de aceasta, concedierea  neavand o cauza reala si serioasa, motiv pentru care considera ca decizia este nelegala.
         A mai aratat ca decizia de concediere nu prevede in mod clar si explicit care este motivul concedierii, din cuprinsul documentelor ce i-au fost comunicate contestatoarei nereiesind  in ce constau activitatile de reorganizare a activitatii, fiind doar o exprimare vaga in preambul si fara nici o apreciere obiectiva in cifre, situatii, date si fapte ce au condus  intimata la adoptarea acestei masuri.
       Sustine ca motivul real al concedierii sale este  indepartarea din cadrul societatii, intrucat  directorul agentiei dorea  sa angajeze o alta persoana  in locul sau,  persoana pe care a si adus-o  in data de 12.11.2013 cerandu-i contestatoarei sa-i  arate cum functioneaza programul informatic pentru procesarea  asigurarilor, cum sa pregateasca borderourile, registrul de casa, adica sa o invete tot ce trebuie sa faca pentru a prelua cu usurinta sarcinile contestatoarei.
        In sustinerea afirmatiilor sale potrivit carora concedierea sa nu a avut o cauza reala si serioasa ci  a fost  menita doar sa mascheze inlocuirea sa cu o alta persoana, contestatoarea a aratat ca  la data de 14.11.2013 cand i-a predat numitei M. A. M. toate documentele interne ale firmei pe baza  de proces verbal de predare primire, societatea a semnat o delegatie catre BCR prin care se acorda acestei persoane  dreptul de a efectua  depuneri in numerar in numele firmei, drept pe care contestatoarea il avusese in baza contractului de munca, astfel ca intentia reala a intimatei a fost  doar inlocuirea  acesteia din postul detinut.
        A mai aratat ca numita M. A. M.  a lucrat in cadrul firmei de la aceeasi data la care ea a primit preavizul, ca a efectuat aceleasi sarcini de serviciu cu cele pe care le avea contestatoarea  conform fisei postului, astfel ca este evidenta inlocuirea sa din functie incepand cu data de 14.11.2013.
         In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile  art. 65, 66, 75-80, 268 si urmatoarele din Codul muncii si pe art. 211 din Legea 62/2011.
            In dovedirea contestatiei a depus la dosar in copie, contract individual de munca  nr. 139/15.01.2013, act aditional nr. 1 la contractul individual de munca, fisa postului, notificare nr. 3322/08.11.2013, instiintare nr. 3321/ 08.11.2013, decizia nr. 175/08.11.2013, decizia nr. 178/06.12.2013, practica judiciara si jurisprudenta, corespondenta email, proces verbal din 14.11.2013,  carte de identitate,  delegatie pentru M. A. M., nota de inventar.
            Intimata SC E. B. A. SRL a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
            A  aratat ca motivul care a stat la baza concedierii contestatoarei a fost eficientizarea economica a activitatii punctului de lucru de la Agentia D.T.S.  si ca mentinerea  in functie a unui salariat nu este o cerinta legala imperativa intrucat legea lasa la latitudinea angajatorului posibilitatea de a desfiinta compartimente si posturi neproductive.
            A mai aratat ca in perioada august 2013-decembrie 2013 Agentia D.T.S. "mergea pe minus", astfel ca avand in vedere incasarile care scadeau, nu mai era sustenabila angajarea persoanei la agentia D.T.S. La decizia desfiintarii postului contestatoarei a contribuit si   automatizarea electronica a incasarilor si a platilor de la agenti si catre societati, fapt ce  a redus considerabil volumul de munca al postului desfiintat.
           Intimata a subliniat ca problemele legate de eficienta locului de munca din punct de vedere economic si interelational nu dateaza din 04.11.2013, ci se circumscriu  situatiei generale   mondiale.
           Contestatoarea a solicitat incetarea contractului individual de munca fara preaviz deoarece dorea sa se angajeze de urgenta in cadrul altui angajator cu care se afla in discutii la data  desfiintarii postului  ei si care i-ar fi oferit o situatie  considerata de ea mai  stabila si mai buna, iar neconcretizarea intentiilor ei a dus-o la cererea adeverintei fara somaj.
           Referitor la  sustinerea contestatoarei ca nu a avut loc  o desfiintare efectiva  a postului ocupat de aceasta, intimata a aratat ca persoana careia i s-au predat documentele si celelalte  bunuri a desfasurat activitate  cu societatea in baza  contractului de curtaj din data de 14.11.2013 incheiat intre M. A. M. si SC E. B. A. SRL, ulterior fiind incheiat si contractul  individual de munca nr. 180/15.01.2014 cu o durata a muncii de 4 ore/ zi, 20 de ore/saptamana, aceasta fiind angajata pe postul  de operator  calculator  electronic si retele.
           In ceea ce priveste termenul de contestatie a aratat ca atat Codul muncii cat si Legea  dialogului social nr.62/2011 se refera la jurisdictia muncii, insa ceea ce trebuie avut in vedere  este faptul ca acest din urma act normativ nu modifica  sau nu abroga tacit prevederile asa zis contrare  din Codul muncii, astfel incat considera ca in aceasta situatie  are aplicabilitate termenul de 30 de zile prevazut de Codul muncii.
          Referitor la mentionarea in cuprinsul deciziei de concediere a Tribunalului Sibiu ca instanta competenta in loc de Tribunalul Mehedinti, a aratat ca este vorba doar de o simpla eroare materiala.
          In dovedirea sustinerilor a depus la dosarul cauzei Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor SC E. B. A. SRL din 08.11.2013, instiintare nr. 3321/08.11.2013, notificare 3322/08.11.2013, decizia nr. 175/08.11.2013, decizia nr. 178/06.12.2013, nota inventar, cerere adresata de M. V. catre SC E. B. A. SRL si inregistrata sub nr. 7/14.02.2014, adeverinta  nr. 220/18.02.2014, adresa nr. 2608/18.02.2013 emisa de BCR, contract individual de munca nr. 180/15.01.2014, fisa postului operator calculator electronic si retele, act aditional nr. 1 la contractul individual de munca nr. 180/15.01.2014, declaratie apartinand numitei M. A. M.  din 15.01.2014, contract de curtaj din 14.11.2013
         Contestatoarea a depus raspuns la intampinare prin care a aratat ca intimata incearca sa induca in eroare instanta si sa denatureze realitatea avand in vedere ca ea a fost fortata sa demisioneze, iar in urma refuzului sau i s-au transmis documentele privind concedierea pe motive economice.
          A subliniat ca intr-adevar organizarea si reorganizarea activitatii este prerogativa intimatei, insa aceasta trebuie realizata in cazul in care este reala si bazata pe o cauza serioasa, cu respectarea legii si a drepturilor sale de salariat. Daca ar fi acceptat sa isi dea demisia ar fi pierdut dreptul de somaj, drept pe care il are orice persoana concediata pe motive economice.
        A mai aratat ca motivul invocat de intimata, anume acela ca societatea  si-a automatizat activitatea, depunand in acest sens o adresa a BCR din 18.02.2013 nu poate fi primit deoarece acea adresa a fost emisa la o luna de la data angajarii sale si nu face vreo mentiune referitoare la automatizarea platilor si incasarilor, ci doar informeaza intimata ca s-a deschis un cont nou  la BCR, cont in care, conform fisei postului, avea obligatia sa depuna numerarul pe care  il inregistra  in registrele  societatii si il primea de la clienti.
        Daca motivul real al concedierii sale l-a reprezentat automatizarea electronica a  incasarilor si platilor efectuata exact la o luna de la angajarea sa, intimata ar fi trebuit sa procedeze la concedierea sa imediat, adica in luna februarie cat inca se mai afla in perioada de proba si nu sa mentina angajarea sa pana in luna decembrie 2013 si sa functioneze in pierdere. Totodata, comparand fisa postului de functionar administrativ pe care s-a aflat contestatoarea cu fisa postului de operator calculator electronic si retele, rezulta ca cele doua se suprapun chiar daca intimata  a folosit o alta  terminologie, in fapt  acestea vizand aceleasi atributii.
         Din oficiu, s-a solicitat ca intimata sa depuna la dosarul cauzei  statul de functii si organigrama anterioara si ulterioara concedierii, raspunsul la relatiile solicitate  fiind inaintat  cu adresele nr. 630/19.05.2014 si 717/10.06.2014.
    Analizand contestatia in raport de actele si lucrarile dosarului Tribunalul  constata si retine urmatoarele:
        Contestatoarea M. V. a fost angajata intimatei SC E. B. A. SRL in calitate de functionar administrativ, incepand cu data de 16.01.2013, conform contractului individual de munca inregistrat sub nr. 139/15.01.2013 si a actului aditional nr. 1 la contractul individual de munca (filele 8-12 dosar).
   Potrivit deciziei nr. 175/08.11.2013 emisa de intimata, incepand cu data de 06.12.2013 s-a desfiintat postul de functionar administrativ de la punctul de lucru D.T.S. al carei titular era contestatoarea, iar acesteia i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare incepand cu data de 08.11.2013, la expirarea termenului de preaviz urmand sa i se desfaca contractul  individual de munca.
Prin decizia nr. 178/06.12.2013 intimata SC E. B. A. SRL a dispus  in temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, incetarea contractului individual de munca al contestatoarei M. V. din functia de functionar administrativ, incepand cu data de 06.12.2013.
Prin contestatia dedusa judecatii se solicita anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior desfacerii contractului de munca, precum si obligarea  intimatei la plata unei despagubiri egale cu contravaloarea drepturilor salariale  indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva, sustinandu-se pe de o parte ca decizia de incetare a contractului individual de munca  nr. 178/06.12.2013 este nula absolut, intrucat nu respecta prevederile art. 76 Codul muncii, iar pe de alta parte ca decizia este nelegala, intrucat  in cauza nu a avut loc o desfiintare efectiva a locului de munca detinut de contestatoare, concedierea neavand o cauza reala si serioasa, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 65 alin. 2 Codul muncii. 
  In ceea ce priveste  sustinerea contestatoarei ca decizia de concediere este nula absolut, intrucat nu cuprinde motivele care determina concedierea, fiind incalcate astfel prevederile  art. 76 lit. a  Codul muncii, instanta constata ca este neintemeiata.
In acest sens, se retine ca potrivit dispozitiilor art. 76 lit. a Codul muncii decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina  in mod obligatoriu  motivele care  determina concedierea.
Raportand dispozitiile legale sus mentionate la speta dedusa judecatii, se constata ca din preambulul deciziei de concediere nr. 178/06.12.2013, reiese ca aceasta masura a fost luata in baza Hotararii Adunarii Generale a Asociatilor din data de 08.11.2013 privind desfiintarea postului de functionar administrativ ocupat de contestatoare ca urmare a reorganizarii activitatii departamentului.
Asa fiind,  instanta apreciaza ca motivele de fapt ale concedierii au fost mentionate in cuprinsul deciziei contestate, fiind determinate de desfiintarea postului ocupat  de contestatoare, urmare a reorganizarii activitatii departamentului.
       In acest sens, se retine ca intimata a facut referire in cuprinsul deciziei de concediere la reorganizarea activitatii departamentului  din care facea parte contestatoarea, aratand  totodata  ca motivul concedierii ce o vizeaza pe aceasta  este desfiintarea locului sau de munca.
        De asemenea, in decizia de concediere se face referire la Hotararea Adunarii Generale  a Asociatilor din data de 08.11.2013 privind desfiintarea postului de functionar administrativ  ocupat de contestatoare, aratandu-se astfel cauza care a determinat luarea acestei masuri la nivelul societatii intimate, respectiv reorganizarea activitatii departamentului, precum si cauza care a determinat  concedierea  salariatei, respectiv aceea privind desfiintarea locului sau de munca.
       Asa fiind, instanta apreciaza ca decizia de concediere contine  mentiunea prevazuta de art. 76 alin. 1 lit. a Codul muncii referitoare la motivele care determina concedierea.
       In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei referitoare la faptul ca decizia de concediere este nula intrucat a fost indicat gresit termenul de contestare si instanta competenta, de asemenea se retine ca este neintemeiata, avand in vedere ca in cuprinsul deciziei a fost mentionat termenul in care putea fi contestata decizia  de concediere, iar cat priveste instanta competenta se retine ca contestatoarea a introdus contestatia la instanta competenta, astfel incat aceasta nu a fost prejudiciata in niciun fel.
        Prin urmare, sunt neintemeiate sustinerile contestatoarei referitoare la nulitatea absoluta  a deciziei de concediere pe motiv ca nu respecta dispozitiile art. 76 Codul muncii.
        Verificand insa legalitatea masurii concedierii pe fondul cauzei, in raport de cerintele prevazute de dispozitiile art. 65 Codul muncii, instanta constata ca decizia de concediere este nelegala avand in vedere  urmatoarele considerente:
        Potrivit dispozitiilor art. 65 alin.1 si 2 Codul muncii "Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
       Din interpretarea  dispozitiilor legale sus mentionate reiese  conditia de legalitate  impusa de legiuitor  si anume aceea ca desfiintarea  locului de munca  sa fie efectiva  si sa aiba o cauza reala si serioasa.
        Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand  acesta este suprimat din structura  functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si in organigrama, acest fapt implicand  cu necesitate  caracterul definitiv al suprimarii.
        Desfiintarea locului de munca are o cauza reala cand prezinta  un caracter  obiectiv, fiind impusa de dificultatile economice sau de  transformari  tehnologice.
        Cauza  serioasa a desfiintarii locului de munca este aceea care are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii, care  nu disimuleaza  realitatea si care face imposibila continuarea activitatii  la un loc de munca, fara  pagube pentru angajator.
        Or, in cauza dedusa judecatii, se constata ca nu sunt indeplinite in totalitate  conditiile  de legalitate impuse de legiuitor in art. 65 Codul muncii.
         In acest sens se retine ca in ceea ce priveste  conditia de legalitate referitoare la caracterul efectiv al masurii concedierii individuale a contestatoarei, aparent aceasta conditie ar fi  indeplinita  avand in vedere ca din organigramele anterioare si ulterioare concedierii  contestatoarei, respectiv  cele din 06.12.2013 si 15.01.2014 (filele 132, 133 dosar), precum si din statele de functii din 01.11.2013 si 01.01.2014 (filele 143-146 dosar), reiese ca postul ocupat de contestatoare  a fost suprimat din structura organizatorica a intimatei si nu se mai regaseste  nici in organigrama si nici in statul de functii.
           Astfel, comparand  organigramele  si statele de functii anterioare si ulterioare concedierii  contestatoarei, se  constata ca  intr-adevar locul de munca al acesteia a fost desfiintat efectiv nemairegasindu-se in aceste documente, numai ca din aceleasi organigrame anterioare si ulterioare concedierii contestatoarei, reiese ca la Agentia D.T.S. in locul postului de functionar administrativ contabil  ce a fost ocupat  de contestatoare figureaza un post de operator calculator,  post ce a fost ocupat de numita M. A. M. la scurt timp dupa concedierea contestatoarei.
         Acest fapt a fost recunoscut si de catre intimata care a aratat prin intampinare ca persoana  careia i s-au predat documentele si celelalte  bunuri, respectiv numita M. A. M. a desfasurat activitate  la societatea intimata in baza  contractului de curtaj din data de 14.11.2013, ulterior fiind incheiat  si contractul individual de munca nr. 180/15.01.2014 cu o durata a muncii  de 4 ore/zi, 20 de ore/saptamana.
         Prin urmare, intimata a desfiintat postul contestatoarei dar a infiintat un post de operator  calculator angajand o noua salariata cu contract individual de munca ce a fost incheiat la aproximativ doua luni de zile dupa ce a incetat contractul individual de munca al contestatoarei.
         Este adevarat ca angajatorul este singurul in drept sa aprecieze asupra oportunitatii  reorganizarii  activitatii, insa instan?a de judecata poate sa verifice  daca a avut loc o reorganizare  a activitatii angajatorului  care sa  corespunda  unui nevoi  reale a acestuia si care  sa conduca la desfiintarea efectiva  a postului ocupat de salariatul in cauza, fara legatura cu persoana acestuia si independenta de factori subiectivi.
         Or, in cauza, comparand atributiile din  fisa postului de functionar administrativ care a fost ocupat de contestatoare  cu cele din fisa postului  de operator calculator  electronic si retele,  post care  este ocupat  de noua angajata M.A. M., se constata ca atributiile  generale din ambele  fise ale posturilor sunt identice,  iar in ceea ce priveste  responsabilitatile  si sarcinile, majoritatea celor din fisa postului  de operator calculator electronic si retele se regasesc printre responsabilitatile  si sarcinile din fisa postului de functionar administrativ  (filele 14 si 88 dosar).
           Mai  mult, unele dintre sarcinile prevazute in fisa postului operator calculator electronic si retele sunt mentionate de cate doua ori in cadrul aceleiasi fise a postului, respectiv cele privind "folosirea  integrala a timpului de munca" si "executarea  altor sarcini  repartizate de conducerea sucursalei" care se regasesc  atat la lit. b, c cat si la literele i,j din fisa postului.
          Asa fiind, instanta  apreciaza ca desfiintarea postului de functionar administrativ ocupat de  contestatoare,  ca urmare a reorganizarii  activitatii  departamentului, nu a avut  o cauza reala  si serioasa,  asa cum prevad  dispozitiile  art. 65 al. 2 Codul muncii.
         Prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor  din 08.11.2013 (fila 72 dosar) s-a dispus desfiintarea postului de functionar  administrativ incepand cu data de 06.12.2013, aceasta hotarare  fiind mentionata si in preambulul deciziei de concediere din care reiese ca masura concedierii contestatoarei a fost luata in baza hotararii respective, ca urmare a  reorganizarii activitatii departamentului.
           Asadar, reorganizarea activitatii departamentului a fost  invocata de intimata ca  motiv al concedierii, aceasta reorganizare fiind cea care ar fi impus renuntarea la serviciile contestatoarei,   considerandu-se de catre conducerea societatii ca este oportuna  desfiintarea locului sau de munca, insa instanta constata ca aceasta reorganizare a avut loc doar prin concedierea constatatoarei, in realitate in locul postului ocupat  de aceasta fiind infiintat un alt post care a si fost ocupat de o alta persoana la scurt timp dupa concedierea contestatoarei, iar majoritatea atributiilor  noului post de operator calculator  electronic si retele se regasesc printre atributiile postului  desfiintat, acela de functionar administrativ.
          Prin urmare, atat timp cat din probele administrate in cauza reiese ca intimata a desfiintat  un post si a reinfiintat altul in locul acestuia, nu poate fi  primita apararea  acesteia potrivit careia  din punct de vedere economic Agentia D.T.S. nu era  in situatia de a finanta pe plan local angajatul si ca nu mai era  sustenabila  angajarea persoanei la agentie avand in vedere  incasarile care erau in scadere.
          De altfel, intimata nici nu a depus inscrisuri doveditoare  in sustinerea afirmatiei sale in sensul ca Agentia D.T.S. "mergea pe minus" in perioada august 2013-decembrie 2013, din documentatia care a stat la baza deciziei de concediere nereiesind  acest fapt.
          De asemenea, nu poate fi primita  apararea intimatei  potrivit careia  la decizia  desfiintarii postului contestatoarei a contribuit si automatizarea electronica a incasarilor si platilor de la agenti si catre societati, intrucat aceasta aparare se  intemeiaza  pe o adresa primita  de la BCR inca din luna februarie 2013, iar  concedierea contestatoarei a avut loc in luna decembrie 2013, astfel ca daca ar fi primita aceasta aparare ar insemna ca intimata a acceptat  sa i se inrautateasca situatia  o perioada destul de mare de timp.
          In ceea ce priveste apararea intimatei potrivit careia motivul  care a stat la baza concedierii contestatoarei a fost eficientizarea economica a activitatii punctului de lucru de la Agentia D.T.S, instanta constata  ca din inscrisurile aflate la dosarul  cauzei, nu reiese  ca intimata  ar fi facut o analiza a aspectelor economico-financiare ale societatii, analiza din care sa fi reiesit ca aceasta trece printr-o perioada dificila si ca aceasta ar fi intocmit un plan de reorganizare care sa-i permita  eficientizarea  activitatii, analiza  care sa se fi concretizat intr-o hotarare a conducerii intimatei.
         Singura hotarare care a fost depusa la dosarul cauzei este cea a Adunarii Generale a Asociatilor SC B. A. SRL din 08.11.2013 in care se arata ca la decizia desfiintarii postului de functionar administrativ s-a avut in vedere situatia financiara precara a societatii, hotarare care nu cuprinde nicio alta mentiune referitoare la analizarea aspectelor economice-financiare.
          Fata de considerentele expuse,  se retine ca  intimata nu a dovedit ca desfiintarea postului contestatoarei a fost impusa de nevoile  reale ale societatii, din documentatia depusa la dosar de catre aceasta, documentatie care a stat la baza emiterii deciziei de concediere nereiesind caracterul real si serios al masurii concedierii contestatoarei.
          Prin urmare, instanta constata ca decizia  de concediere nr. 178/06.12.2013 emisa  de intimata este  nelegala, iar contestatia formulata  de contestatoarea M. V. este intemeiata.
         In atare situatie urmeaza a se admite contestatia in sensul ca se va dispune anularea deciziei nr. 178/06.12.2013 emisa de intimata, iar in baza art. 80 Codul muncii se va dispune  reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si va fi obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile  indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat  de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva.
           Aceasta sentinta a ramas definitiva prin decizia nr.503/29.01.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de intimata SC B.A. SRL.