Criterii de incredintare spre crestere si educare a copilului minor care are peste 10 ani, unuia din parinti, in urma divortului acestora-art. 42 Codul Familie si Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Prin DECIZIA CIVILA NR. 764/ 16.12.2009 a TRIBUNALULUI PRAHOVA a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant P.F.B, in contradictoriu cu intimata-parata P.M., si cu AUTORITATILE TUTELARE din cadrul  CONSILIULUI LOCAL S. si CONSILIULUI LOCAL S., impotriva sent. civ. nr. 672/21.05.2009 a Jud. Sinaia, a fost schimbata in parte sent. civ. nr. 672/21.05.2009 a Jud. Sinaia, in sensul ca a fost incredintat apelantului-reclamant spre crestere si educare minorul P.M.A., ns. la 17.03.1995.
         Totodata a fost obligata intimata-parata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, incepand de la data introducerii actiunii, 24.02.2009 si pana la majoratul copilului, in cuantum de 25% din venitul net lunar, fiind inlaturata obligarea apelantului-reclamant de a plati pensie de intretinere in favoarea minorului.
        Restul dispozitiilor sentintei apelate au fost mentinute ca atare.
         Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca prin sent. civ. nr. 672/21.05.2009 a Jud. Sinaia a fost admisa in parte actiunea formulata de catre reclamant si totodata a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de catre parata reclamanta, astfel incat s-a declarat desfacuta casatoria incheiata intre soti la data de 5 septembrie 1992 si inregistrata in Registrul Starii Civile al Primariei Orasului Sinaia sub nr.82/5 septembrie 1992 -  din culpa comuna, urmand ca parata sa-si reia numele purtat anterior casatoriei.
     De asemenea s-a dispus incredintarea catre parata spre crestere si educare, a minorului P.M.A., nascut la 17 martie 1995, cu obligatia pentru reclamant de a-i plati paratei suma de 380 lei lunar  pensie de intretinere in favoarea minorului incepand cu data pronuntarii hotararii pana la majoratul minorului.
          Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelantul-reclamant solicitand schimbarea in parte a sentintei de fond, in sensul de a se dispune desfacerea casatoriei din vina exclusiva a intimatei-parate, incredintarea minorului - spre crestere si educare tatalui, apelantul-reclamant, obligarea intimatei-parate la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorului si obligarea acesteia la restituirea sumelor de bani primite cu titlu de pensie de intretinere, cate 380 lei lunar, de la apelantul-reclamant, incepand cu data pronuntarii sentintei atacate.
          In motivarea apelului se arata ca vina exclusiva in destramarea relatiilor de familie apartine intimatei-parate care a intretinut o relatie extraconjugala.
        In ceea ce priveste incredintarea minorului, apelantul subliniaza faptul ca minorul, in varsta de 14 ani, si-a exprimat dorinta de a fi incredintat tatalui, atat cu ocazia audierii la instanta de fond, cat si ulterior, printr-un memoriu adresat Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei Sinaia, in urma atitudinii mamei sale care-l ameninta si stresa, cu atat mai mult cu cat minorul dupa despartirea in fapt a sotilor a ramas in grija tatalui, de care este foarte atasat, ca de altfel si de bunica paterna care are grija de el, alaturi de tata.
          In consecinta s-a solicitat sa se aiba in vedere interesul superior al copilului, iar mama sa fie obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestuia.
        In apel a fost administrata proba cu acte, fara ca intimata-parata sa formuleze intampinare.
       Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel mentionate anterior, a textelor de lege incidente in cauza, Tribunalul constata ca apelul este fondat, urmand a fi admis, asa cum se va arata in continuare:
        Referitor la primul motiv de apel, vizand gresita desfacere a casatoriei din culpa comuna a sotilor, asa cum a dispus instanta de fond si nu din culpa exclusiva a intimatei-parate, asa cum apreciaza apelantul ca se impunea, Tribunalul il va respinge ca nefondat, in conditiile in care, instanta de fond a retinut in mod corect din probele administrate in cauza ca ambii soti se fac vinovati de destramarea relatiilor de familie.
      Astfel, prima instanta a concluzionat temeinic si legal ca pe parcursul casatoriei dintre cele doua parti, in special incepand cu aproximativ un an in urma, s-au accentuat neintelegerile datorate comportamentului atat al reclamantului care nu era de acord ca sotia sa sa lipseasca din domiciliul comun pentru a presta diverse tratamente medicale la domiciliul pacientilor - cat si comportamentului paratei care nu a contribuit cu nimic la aplanarea acestei situatii tensionate, situatie care a culminat cu plecarea paratei din domiciliul comun in luna februarie 2009.
          In ceea ce priveste insa motivul de apel vizand gresita incredintare a minorului spre crestere si educare mamei, intimata-parata, cu consecinta de asemenea eronata de obligare a tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului,  Tribunalul constata ca aceste critici sunt fondate, instanta de fond interpretand gresit probele administrate cu referire la aceste aspecte si facand o eronata aplicarea a textelor de lege retinute ca fiind incidente.
        Astfel, desi s-a facut aplicarea atat a disp. art. 42 alin. 2 Codul familiei, cat mai cu seama a art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului, text de lege care prevede ca principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti; acest principiu fiind impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile care revin parintilor copilului, prima instanta a inlaturat nejustificat si fara nici o motivare atat dorinta minorului exprimata cu ocazia audierii sale-fila 47 dosar fond, cat si concluziile anchetelor sociale de la filele 51 de la domiciliul provizoriu al intimatei-parate si 23 dosar fond de la domiciliul proprietate personala al apelantului-reclamant.
     Ambele anchete sociale conchid in acelasi sens, de a se tine cont de cele mentionate de minor, data fiind varsta acestuia de 14 ani, acesta fiind astfel destul de mare pentru a putea lua hotarari pertinente cu privire la viitorul sau.
     Asadar toate acestea ar fi trebuit sa determine instanta de fond sa tina seama de dorinta exprimata de minor, in sensul de a fi incredintat spre crestere si educare tatalui.
      In mod superficial, cu referire la acelasi motiv de apel, prima instanta a eludat si faptul probat cu certitudine, constand in aceea ca de la data despartirii in fapt a parintilor, minorul a ramas in grija tatalui, ajutat de bunica paterna, obligandu-l astfel pe tata la plata unei pensii de intretinre in favoarea minorului incepand cu data pronuntarii hotararii, in conditiile in care acesta in mod firesc avea si a continuat sa aiba si dupa acesta data grija de copil, de sumele de bani poprite pe salariul tatalui, cu acest titlu beneficiind intimata-parata.
     In sensul celor de mai sus, sunt probe incontestabile, precum memoriul adresat Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei Sinaia, de catre minor, filele 5-8 dosar apel, in urma atitudinii mamei sale care-l ameninta si stresa, adresa nr. 21169/07.09.2009 a Autoritatii Tutelare Sinaia de la fila 34 dosar apel, din care reiese ca intimata-parata nu are un domiciliu stabil si astfel nu poate oferi un climat sanatos si propice unei dezvoltari armonioase a minorului, in prezent aceasta nemailocuind la adresa la care s-a efectuat ancheta sociala la instanta de fond si refuzand sa-si declare actualul domiciliu, si adresa nr. 16068/23.07.2009 a D.G.A.S.P.C., din care rezulta ca minorul beneficiaza de conditii optime de crestere si educare in domiciliul tatalui, care este ajutat de bunica paterna.
     Luand in considerare cele de mai sus, dar si cele mentionate de minor in memoriul adresat autoritatilor competente, dupa aflarea solutiei de la fond cu privire la incredintarea sa, referitoare la faptul ca mama sa l-a neglijat in ultima perioada a convietuirii in domiciliul comun, ca aceasta provoca frecvent tensiuni, avand un comportament necorespunzator care l-a afectat fizic si psihic, iar alaturi de tata si bunica paterna beneficiaza de o crestere corespunzatoare, precum si posibilitatile materiale ale parintilor si stabilitatea acestora din punct de vedere al unei locuinte, varsta minorului (14 ani), legaturile de afectiune stabilite in raport cu fiecare dintre parinti, asa cum acestea rezulta din probele administrate, Tribunalul apreciaza ca este in interesul superior al minorului ca acesta sa fie incredintat spre crestere si educare tatalui sau, care prezinta garantiile morale necesare in acest sens, care a avut o conduita ireprosabila in raport cu minorul si fata de care acesta din urma a dezvoltat o puternica relatie de afectiune.
     De altfel, toate aceste aspecte constatate si stabilite de instanta de apel pe baza probelor administrate in cauza, sunt in deplina concordanta cu principiile enuntate in Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului, care la art. 24 al. 4 prevede ca in toate cazurile prevazute la al. 2, opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va da importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturizare al copilului.
     De altfel, este evident ca aceasta a fost ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut prin disp. art. 24 al.2 din aceeasi lege, obligativitatea pentru instanta de a asculta copilul care a implinit varsta de 10 ani, in orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste si posibilitatea de a fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei, considerandu-se ca aceasta varsta este caracterizata de un anumit grad de maturitate, ce poate convinge instanta de importanta si pertinenta unei asemenea declaratii.
          Avand in vedere si faptul ca, ceea ce trebuie sa primeze in adoptarea unei astfel de solutii este interesul superior al minorului, Tribunalul considera ca pentru ratiuni ce tin de necesitatea asigurarii pentru copil a unui cadru de stabilitate si echilibru, ceea ce reprezinta o conditie sine qua non pentru o dezvoltare normala si armonioasa a acestuia, se impune in raport de disp. art. 294-298 C. pr. civ., admiterea apelului, schimbarea in parte sent. civ. nr. 672/21.05.2009 a Jud. Sinaia, in sensul de a se incredinta apelantului-reclamant spre crestere si educare, minorul P.M.A., ns. la 17.03.1995, cu consecinta, fata de solicitarile apelantului-reclamant si fata de disp. art. 42 al.3, art. 86 si 94 Codul familiei, precum si in sensul obligarii intimatei-parate la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, incepand de la data introducerii actiunii, 24.02.2009 si pana la majoratul copilului, in cuantum de 25% din venitul net lunar potrivit actelor de la filele 52-55 dosar fond si evident cu consecinta inlaturarii obligatiei stabilite de instanta de fond in sarcina apelantului-reclamant de a plati pensie de intretinere in favoarea minorului.
       Strict cu referire la aceasta chestiune, avand in vedere ultimul motiv de apel, prin care s-a solicitat obligarea intimatei-parate la restituirea sumelor deja incasate cu titlu de pensie de intretinere de la apelantul-reclamant, Tribunalul subliniaza ca fata de obiectul actiunii initiale si fata de disp. art. 294 C. pr. civ., o asemenea solicitare nu poate fi primita in aceasta faza procesuala, in caz contrar, consecinta fiind aceea a incalcarii unor prevederi legale imperative-disp. art. 294 C. pr. civ., in sensul primirii unei cereri noi.
        Restul dispozitiilor sentintei apelate, vor fi mentinute ca atare.