Revendicare

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la nr. 820/105/2007 reclamanta S.G. a chemat in judecata pe paratii Orasul S. prin Primar, L.Gh. si L.L. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate nevalabilitatea titlului Statului cu privire la preluarea imobilului situat in Sinaia, Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova si sa fie obligati paratii sa-i lase in deplina proprietate si pasnica posesie doua apartamente din care primul compus din trei camere de locuit, bucatarie, WC, baie, iar cel de-al doilea din doua camere de locuit, baie, bucatarie, WC si casa scarii impreuna cu suprafetele de teren aferente de 41,18 mp. si, respectiv 34,43 mp. aflate la adresa sus mentionata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca autorii sai Jean si Elena Petrescu au dobandit un teren in suprafata de 1200 m.p. situat in Sinaia, Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova, pe care au edificat o casa de locuit compusa din 6 camere, bucatarie, baie si garaj, imobil care prin sentinta civila nr. 309/23.09.1954 a fostului Tribunal Popular al orasului Sinaia a trecut in proprietatea Statului in baza Decretului nr. 111/1954.
A precizat reclamanta ca preluarea imobilului s-a facut in mod abuziv cata vreme la judecarea pricinii nu au fost citati ambii proprietari iar imobilul fusese rechizitionat, astfel incat autorii sai nu au mai putut exercita nici un act de administrare.
S-a mentionat totodata, de catre reclamanta ca in baza Legii 112/1995 a solicitat restituirea in natura a imobilului in litigiu insa Comisia Judeteana Prahova prin Hotararea nr. 267/12.12.1996 i-a acordat despagubiri pe care a refuzat sa le incaseze iar dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 a formulat notificare in acelasi sens iar prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001 s-a constatat dreptul sau la restituirea terenului - curte in suprafata de 1050 mp. si in mod exclusiv a partii din locuinta ramasa nevanduta chiriasilor compusa din trei camere, baie, hol, 2 terase si pivnita cu o cota indiviza de 49,93 % din partile de constructii, instalatii si alte dotari, precum si o cota de 49,93 % din spatiile de folosinta comune si terenul aferent.
A sustinut reclamanta ca apartamentele in litigiu au fost instrainate chiriasilor - parati persoane fizice din prezenta cauza - conform contractelor de vanzare- cumparare nr. 1802 si respectiv nr. 1803, ambele incheiate la data de 12.05.1999 in conditiile in care solicitase deja restituirea in natura a acestora.
Paratii Leurzeanu Octavian Gheorghe si Leurzeanu Liviu Nicolae au formulat intampinare prin care au invocat exceptia autoritatii lucrului judecat raportat la sentintele civile nr. 123/16.02.1998 si nr. 759/12.08.2002, ambele pronuntate de Judecatoria Sinaia, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La termenul de judecata din data de 23.03.2007 la solicitarea reclamantei s-a dispus pentru opozabilitatea hotararii introducerea in cauza in calitate de parate a sotiilor paratilor, respectiv Leurzeanu Elena si Leurzeanu Ioana, care la randul lor au formulat intampinare prin care au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la aceleasi sentinte iar pe fondul cauzei respingerea actiunii ca neintemeiata.
Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta civila nr. 807/25.05.2007 Tribunalul Prahova a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parati si a admis actiunea formulata de reclamanta dispunand obligarea paratilor Leurzeanu sa lase acesteia in deplina proprietate si pasnica posesie imobilul situat in Sinaia, Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova, compus din 3 camere, bucatarie, WC si teren, precum si imobilul compus din 2 camere, bucatarie, baie, WC, casa scarii si terenurile aferente situate la aceeasi adresa.
Pentru a pronunta o asemenea solutie instanta de fond a retinut ca referitor  la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parati in cauza nu sunt intrunite conditiile art. 1201 C.civ. raportat la sentinta civila nr. 759/12.08.2002 a Judecatoriei Sinaia intrucat chiar daca exista identitate de parti nu exista insa identitate de obiect, cata vreme litigiul a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare nr. 1802 si nr. 1803 , ambele din data de 12.05.1999, dupa cum nu exista nici identitate de cauza, actiunile avand temeiuri de drept diferite.
Motiveaza instanta de fond ca in ceea ce priveste sentinta civila nr. 123/16.02.1998 prin care s-a respins actiunea in revendicare a imobilului in litigiu nu se poate retine autoritate de lucru judecat cat timp la dosar s-a depus numai un certificat eliberat de grefa Judecatoriei Sinaia, din care rezulta solutia pronuntata, astfel incat nu se pot verifica celelalte doua elemente care trebuie intrunite cumulativ pentru existenta autoritatii de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect si cauza.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Prahova a retinut in esenta ca atat timp cat Decretul nr. 111/1954 in baza caruia imobilul in litigiu a trecut in proprietatea Statului a fost considerat neconstitutional in raport cu Constitutia din 1948, astfel incat hotararile judecatoresti pronuntate in temeiul sau nu pot constitui un titlu valabil pentru ca Statul sa fi dobandit dreptul de proprietate asupra bunului imobil, inseamna ca Statul nici nu putea instraina in mod valabil catre chiriasi  parti din bunul imobil in litigiu.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat paratii Leurzeanu cat si parata Orasul Sinaia prin Primar criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului lor paratii Leurzeanu au sustinut ca instanta de fond a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii, fara a sesiza ca nu este competenta sa solutioneze o asemenea actiune in revendicare, retinand-o ca un litigiu izvorat din Legea nr. 10/2001 si nu a avut in vedere nici valoarea imobilului.
Au sustinut apelantii-parati ca reclamanta nu a facut dovada titlului de proprietate valabil pentru a solicita restituirea imobilului, obligandu-i sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilele pe care ei le detin in baza unor titluri valabile si mai mult chiar, in mod gresit instanta de fond a retinut ca imobilul a fost preluat in mod abuziv, in realitate preluarea facandu-se in baza unui titlu valabil, temeiul invocat de reclamanta in sustinerea actiunii fiind si cel prevazut de Legea nr. 10/2001, desi nu au fost atacate dispozitiile de respingere a cererilor de restituire in natura.
Au precizat apelantii ca vanzarea-cumpararea imobilelor de catre ei s-a facut cu buna-credinta, cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, reclamanta avand dreptul numai la despagubiri in conditiile in care cumparatorii nu au avut nici cel mai mic dubiu cu privire la valabilitatea titlului Statului in momentul cumpararii.
In motivarea apelului sau, apelantul parat Orasul Sinaia prin Primar a aratat pe cale de exceptie ca actiunea reclamantei este inadmisibila, fiind introdusa dupa aparitia Legii speciale nr. 10/2001, lege a carei procedura speciala reclamanta a si parcurs-o de altfel, notificarile sale fiind solutionate printr-o Dispozitie pe care reclamanta a contestat-o, contestatie care este suspendata pana la solutionarea prezentei actiuni.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiesti, cauza a fost inregistrata la nr. 820/105/17.07.2007.
Prin Decizia nr. 448/31.10.2007 Curtea de Apel Ploiesti a respins ambele apeluri ca nefondate, retinand in esenta ca daca s-ar considera ca preluarea imobilelor de catre Stat s-a facut cu titlu valabil s-ar ignora dispozitiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 , potrivit carora " fac parte din domeniul public sau privat al Statului bunurile dobandite in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in temeiul unui titlu valabil, cu nerespectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii de catre stat " , astfel incat simpla afectatiune a bunului sau apartenenta acestuia la domeniul public nu sunt suficiente prin ele insele sa conduca la consecinta unui titlu valabil pentru Stat.
Precizeaza instanta de apel ca apelantii Leurzeanu au solicitat vanzarea imobilului chiar in conditiile revendicarii de catre fostul proprietar, ceea ce conduce la concluzia ca au inteles sa suporte si riscul care ar putea decurge din restituirea in natura a bunului, iar referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, dupa aparitia Legii 10/2001, modificata, aceasta exceptie nu poate fi retinuta deoarece obiectul actiunii consta in revendicare prin compararea titlurilor de proprietate desfasurata intre persoane fizice, respectiv intimata reclamanta si apelantii parati Leurzeanu si nu intr-o revendicare in contradictoriu cu Statul Roman, imobilul aflandu-se la acest moment in proprietatea apelantilor parati Leurzeanu.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii Leurzeanu si Orasul Sinaia prin Primar .
In motivarea recursului recurentii au aratat ca instanta de apel nu a cenzurat hotararea instantei de fond si nu s-a pronuntat cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat pe motiv ca nu a fost depusa la dosar copia legalizata a sentintei civile nr. 123/16.02.1998 a Judecatoriei Sinaia ci numai certificat de grefa, judecand pricina fara administrarea probelor, respectiv fara sa faca minimul demers necesar pentru stabilirea adevarului in sensul de a solicita atasarea dosarului nr. 223/1997 in care s-a pronuntat sentinta sus mentionata, incalcand astfel principiul rolului activ al judecatorului instituit de art. 129 C.pr.civ.
Sustin recurentii ca raportat la aceasta sentinta sunt intrunite toate conditiile cumulative prevazute de art. 1201 C.civ,. pentru existenta autoritatii de lucru judecat, exceptie care este sustinuta si de prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, astfel ca odata ce reclamantei i s-a respins definitiv si irevocabil actiunea in revendicare introdusa pe calea dreptului comun prin sentinta civila nr. 123/1998 a Judecatoriei Sinaia, aceasta nu mai poate introduce tot pe dreptul comun o noua actiune in revendicare.
Critica recurentii si faptul ca in mod gresit instanta a respins apararea privind inadmisibilitatea actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 invocand in acest sens Decizia din data de 9 iunie 2008 pronuntata de Sectiile Unite ale I.C.C.J. , art. 47 alin. 1 din Legea 10/2001, republicata si prevederile CEDO.
Au sustinut recurentii ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit legea si atunci cand a dispus admiterea capatului de cerere referitor la restituirea in natura a imobilelor in litigiu catre reclamanta, motivand ca preluarea acestuia de catre Stat s-a facut fara titlu valabil, fara a lua in considerare buna lor credinta la cumpararea imobilelor or , in cazul in care s-ar considera ca preluarea imobilului s-a facut fara titlu valabil instantele aveau obligatia  sa faca aplicarea art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 intrucat prin hotarari judecatoresti anterioare a fost stabilita buna lor credinta si prin coroborare cu disp. art. 45 alin. 5 din aceeasi lege sa constate ca dreptul la actiune al reclamantei, indiferent de cauza de nulitate invocata, s-a prescris in termen de un an de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Au criticat recurentii solutiile pronuntate si pentru faptul ca instantele au aplicat gresit principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, in speta fiind vorba de o actiune in revendicare intrucat compararea de titluri s-a facut in primul rand intre titlul reclamantei si titlul cu care Statul a preluat imobilul in litigiu, ajungand la concluzia ca titlul reclamantei este mai bine caracterizat decat al subdobanditorilor apartamentelor in litigiu fara a tine seama de disp. art. 45 alin. 2 si 5 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul Orasul Sinaia prin Primar a criticat hotararea in sensul ca actiunea reclamantei astfel cum a fost formulata in fapt si in drept pe disp. art. 480 C.civ. si art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind regimul proprietatii publice, este inadmisibila in raport de art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Primindu-se dosarul la I.C.C.J. cauza a fost inregistrata la nr. 820/105/2007 din data de 19.12.2007.
Prin Decizia nr. 8258/17.12.2008 instanta de recurs a admis recursurile, a casat Decizia nr. 448/31.10.2007 a Curtii de Apel Ploiesti si sentinta nr. 807/25.05.2007 a Tribunalului Prahova si a trimis cauza la Tribunalul Prahova spre rejudecare.
S-a retinut, in esenta, ca in raport de actele de stare civila existente la dosar si de inexistenta certificatului de mostenitor sau de calitate de mostenitor de pe urma defunctilor Petrescu Ion si nu Petrescu Jean, decedat la 14.01.1961 si Petrescu Elena, decedata la 08.09.1978, rezulta fara echivoc ca reclamanta nu a dovedit calitatea de titulara a dreptului de proprietate revendicat, cu atat mai mult cu cat din certificatul de mostenitor nr. 337/1979 rezulta ca de pe urma defunctei Petrescu Elena a ramas ca mostenitor Tudose Gabriela Andreiana, in calitate de nepoata de fiica, astfel ca instanta avea obligatia sa stabileasca daca Serbanoiu ( fosta Marcovici ) este una si aceeasi persoana cu Tudose Gabriela Andreiana, nominalizata in certificatul de mostenitor nr. 337/1979, referitor la masa succesorala ramasa de pe urma defunctei Petrescu Elena.
Motiveaza instanta de recurs ca reclamanta a mai sesizat instantele cu actiune in revendicare a aceluiasi imobil in anul 1997, astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 123/16.02.1998 a Judecatoriei Sinaia, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 1666/1998 a Tribunalului Prahova si Decizia nr. 3701/1998 a Curtii de Apel Ploiesti, iar dupa aparitia Legii 10/2001 reclamanta a notificat Primarul Orasului Sinaia pentru restituirea in natura a aceluiasi imobil, notificare solutionata prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001 prin care s-a dispus restituirea terenului in suprafata de 1050 mp. si in mod exclusiv a partii din locuinta nevanduta chiriasilor, dispozitie atacata de reclamanta, contestatia fiind in prezent suspendata, iar in anul 2007 aceeasi reclamanta a formulat o noua actiune in revendicare a aceluiasi imobil intemeiata in drept pe disp. art. 480 C.civ., Legea nr. 213/1998 si HG 20/1996, context in care instanta de apel nu a raspuns criticilor formulate de recurentul Orasul Sinaia prin primar in raport si de prevederile art. 46 din legea nr. 10/2001.
Se arata in cuprinsul deciziei de casare ca in rejudecare se impune solicitarea reclamantei de a face dovada calitatii procesuale active in sensul depunerii certificatului de calitate succesorala sau a aceluia de mostenitor de pe urma defunctilor Ioan ( Jean ) Petrescu , decedat la 15.01.1965 si Petrescu Elena, decedata la 08.09.1978, acte de stare civila din care sa rezulte legatura de rudenie a acesteia cu defunctii, daca este una si aceeasi persoana cu Tudose Gabriela Andreiana, actul de partaj voluntar aut. nr. 4880/1965, dosarul administrativ ce a format obiectul legii 10/2001, atasarea dosarelor in care au fost pronuntate sentintele civile nr. 759/12.08.2002 si nr. 123/16.02.1998 ale Judecatoriei Sinaia, sa stabileasca situatia juridica a imobilului si, implicit a dreptului de proprietate invocat de reclamanta asupra imobilului compus din 6 camere, astfel cum rezulta din actele aflate la dosar, precum si sa se pronunte si cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de paratii Leurzeanu in raport de sentinta civila nr. 123/16.02.1998 si a inadmisibilitatii actiunii in revendicare, si totodata sa analizeze titlul de proprietate al paratilor Leurzeanu confirmat printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila si consecintele juridice ale operatiunii de comparare a titlurilor de proprietate specifica actiunii in revendicare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost reinregistrata la nr. 820/105/2007 din data de 06.04.2009.
Pe linia deciziei de casare s-au depus actele mentionate in cuprinsul deciziei, s-au atasat dosarele Judecatoriei Sinaia in care s-au pronuntat sentintele nr. 123/1998 si nr. 759/2002.
La data de 18.05.2009 paratii Leurzeanu au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 123/1998, exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin incheierea de sedinta din data de 13.11.2009, dupa punerea in discutia partilor a exceptiilor invocate, tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei motivat de faptul ca din sentinta de divort depusa la dosar reiese ca Tudose Gabriela Andreiana este una si aceeasi cu Serbanoiu Gabriela Andreiana, a respins exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 123/1998 motivat de faptul ca prin acea sentinta nu s-a solutionat fondul actiunii in revendicare si a unit exceptia inadmisibilitatii actiunii cu fondul cauzei.
Tribunalul examinand actele si lucrarile dosarului atat inainte cat si dupa casare, retine urmatoarele:
Conform contractului de vanzare-cumparare nr. 4977/1935 numitii Elena si Jean Petrescu au cumparat de la Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti un teren de 1200 mp. situat in Sinaia, Calea Codrului, respectiv lotul nr. 226 bis, teren pe care cumparatorii au edificat o locuinta formata din subsol, etaj,  cu 6 camere, bucatarie, baie si garaj, ocupate de proprietari pe sezon, astfel cum reiese din certificatul nr. 5163/20.08.1948.
Prin sentinta civila nr. 309/13.09.1954 s-a dispus trecerea in proprietatea Statului a imobilului sus mentionat, in baza Decretului nr. 111/1954, motivandu-se ca proprietarul acestuia, profesor Ion J. Petrescu a parasit imobilul timp de mai bine de un an de zile, fara ca in acest timp sa fi facut atat el personal sau prin persoane in drept a-l reprezenta legal, vreun act de conservare sau de administrare asupra acestuia, astfel cum rezulta din procesul-verbal din 10.08.1954 emis de organele financiare ale orasului Sinaia.
Potrivit actelor de stare civila existente la dosar, inclusiv declaratiilor de notorietate aut. nr. 1255/14.05.2009 ale numitilor Nastase Daniela si Nastase Ion, proprietarul imobilului in litigiu Petrescu Ion , decedat la 14.01.1961 a fost cunoscut si sub numele de Petrescu Jean si Petrescu Ioan si a fost casatorit cu Petrescu Elena, casatorie incheiata in anul 1925 si din care a rezultat o fiica Petrescu Cristina Eugenia Aurelia, casatorita la randul sau cu Marcovici Petre, casatorie din care a rezultat numita Marcovici Gabriela Andreiana.
Casatoria dintre Marcovici Cristina Eugenia Aurelia si Marcovici Petre s-a desfacut la data de 26.09.1953, dupa despartire sotia pastrandu-si numele de Marcovici , iar la data de 17.12.1954 s-a recasatorit cu numitul Iliescu - Anastasiu Gazi-Basil, numele dupa casatorie fiind acela de Iliescu-Anastasiu si a decedat la data de 16.02.1977.
Fiica defunctei Iliescu-Anastasiu Cristina Eugenia Aurelia, respectiv numita Marcovici Gabriela Andreiana s-a casatorit la data de 27.11.1973 cu numitul Tudose Constantin, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr. 269/04.07.1981 iar la data de 17.11.1983 s-a recasatorit cu numitul Serbanoiu Dumitru Emil, casatorie desfacuta prin sentinta civila 4956/19.06.1996 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sentinta prin care s-a incuviintat ca sotia sa sa pastreze numele din casatorie, acela de Serbanoiu.
Conform certificatului de mostenitor nr. 145/24.04.1961 de pe urma defunctului Petrescu Ion cunoscut si sub numele de Petrescu Jean sau Petrescu Ioan, au ramas ca mostenitori Petrescu Elena in calitate de sotie supravietuitoare si Iliescu-Anastasiu Cristina Eugenia Aurelia in calitate de fiica.
Potrivit actului de partaj voluntar aut. nr. 4880/22.05.1965 cele doua mostenitoare legale ale defunctului Petrescu Ion au partajat averea acestuia constand in acel moment in imobilul situat in Bucuresti str. Daniel Barceanu nr. 27, compus din suprafata de 275 mp. si constructie.
In cuprinsul certificatului de mostenitor nr. 551/14.06.1977 se mentioneaza ca la data de 16.02.1977 a decedat numita Iliescu-Anastasiu Cristina Eugenia Aurelia de pe urma s-a ramanand ca mostenitori legali Iliescu-Anastasiu Gazi-Basil in calitate de sot supravietuitor ( decedat la 17.11.1991) si Tudose Gabriela Andreiana in calitate de fiica.
Conform certificatului de mostenitor nr. 337/22.05.1979 Petrescu Elena a decedat la data de 08.09.1978, de pe urma sa ramanand ca unica mostenitoare Tudose Gabriela Andreiana ( actualmente Serbanoiu ) in calitate de nepoata de fiica.
Dupa aparitia Legii 112/1995 reclamanta in calitate de mostenitoare a defunctilor Petrescu Ion ( cunoscut si sub numele de Jean sau Ioan ) si Elena a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Sinaia , Calea Codrului nr. 26, jud. Prahova, cerere solutionata prin Hotararea nr. 267/12.12.1996 a Comisiei Judetene Prahova de aplicare a Legii 112/1995 in sensul ca s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de aceasta lege pentru imobilul in litigiu, prevazandu-se acordarea de despagubiri si s-a respins cererea pentru restituirea in natura in temeiul art. 2 din actul normativ sus mentionat, imobilul nefiind liber, iar reclamanta nu locuia in acesta la data de 22.12.1989, hotarare contestata de reclamanta in justitie, renuntand insa ulterior la judecata.
In anul 1997 reclamanta a formulat in contradictoriu cu Administratia Domeniului Public si Privat Sinaia si Consiliul Local Sinaia actiune in revendicarea imobilului situat in Sinaia, Calea Codrului nr. 26, actiune respinsa ca neintemeiata prin sentinta nr. 123/1998 motivat de faptul ca reclamanta putea beneficia de procedura administrativa a Legii 112/1995 sub incidenta careia cadea imobilul, lucru pe care nu l-a facut, iar pe de alta parte instanta nu are competenta sa desfiinteze titlul de proprietate al Statului constand in sentinta civila nr. 309/1954 data in aplicarea Decretului nr. 111/1954.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1662/1998 a Tribunalului Prahova.
Recursul declarat de reclamanta impotriva ambelor hotarari a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiesti prin Decizia nr. 3101/1998, decizie atacata de reclamanta cu contestatie in anulare ce a fost respinsa ca nefondata prin Decizia nr. 468/18.02.1999 a aceleiasi instante.
Conform contractelor de vanzare-cumparare nr. 1802/N si nr. 1803/N ambele incheiate la data de 12.05.1999 SC Conti SA a instrainat paratilor Leurzeanu Liviu Nicolae si Leurzeanu Octavian Gheorghe parte din imobilul in litigiu situat in Sinaia , Calea Codrului nr. 26, respectiv paratului Leurzeanu Liviu Nicolae i-a instrainat apartamentul compus din doua camere in proprietate exclusiva cu bucatarie, baie, WC, casa scarii, atribuindu-i-se potrivit Ordinului nr. 136/03.09.1996 terenul in suprafata de 34,43 mp. care reprezinta o cota indiviza de 22,98 % din terenul situat sub constructiile din care s-a cumparat apartamentul sus mentionat si care era detinut cu chirie de parat in baza contractului de inchiriere nr. 5149/27.05.1987 iar paratului Leurzeanu Octavian Gheorghe i-a fost instrainat apartamentul format din 3 camere de locuit in proprietate exclusiva cu bucatarie, WC, terasa, atribuindu-i-se in baza aceluiasi ordin suprafata de 41,18 mp. care reprezinta o cota indiviza de 27,09 % din terenul aflat sub constructiile din care s-a cumparat apartamentul si care fusese detinut de parat in baza contractului de inchiriere nr. 4834/08.10.1985.
Dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 reclamanta s-a adresat intimatului Orasul Sinaia prin Primar cu notificare solicitand restituirea in natura a imobilului in litigiu, notificare solutionata prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001, in baza careia s-a constatat dreptul sau la restituirea terenului - curte in suprafata de 1050 mp. si in mod exclusiv a partii din locuinta ramasa nevanduta chiriasilor compusa din trei camere, baie, hol, 2 terase si pivnita cu o cota indiviza de 49,93 % din partile de constructii, instalatii si alte dotari, precum si o cota de 49,93 % din spatiile de folosinta comune si terenul aferent iar in anul 2006 prin Dispozitia nr. 2251/04.12.2006 emisa de aceeasi intimata s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de masuri reparatorii in echivalent - despagubiri - pentru partea din constructia cu destinatia de locuinta si terenul aferent in suprafata de 82,46 mp. instrainat de Stat in baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, conform contractelor de vanzare-cumparare nr. 1802/N/12.05.1999 si nr. 1803/N/12.05.1999.
In anul 2002 reclamanta a formulat o noua actiune prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de paratii Leurzeanu Liviu Nicolae si Leurzeanu Octavian Gheorghe cu SC Conti SA nr. 1802/N si nr. 1803/N ambele din 12.05.1999.
Prin sentinta civila nr. 759/12.08.2002 Judecatoria Sinaia a respins actiunea ca neintemeiata motivandu-se ca paratii Leurzeanu s-au adresat Comisiei Judetene Prahova de aplicare a legii 112/1995 si li s-a comunicat la data de 04.05.1999 ca hotararea prin care reclamantei i s-au acordat despagubiri in baza acestei legi a ramas definitiva, motiv pentru care paratii au solicitat Judecatoriei Sinaia sa li se comunice stadiul actiunii in revendicare iar din certificatul emis la data de 02.04.1999 a rezultat ca la acea data actiunea in revendicare fusese respinsa definitiv si irevocabil si numai dupa ce au intreprins aceste diligente paratii au procedat la data de 12.05.1999 la perfectarea contractelor de vanzare-cumparare, astfel incat reiese fara putinta de tagada buna lor credinta la incheierea acestor contracte.
Sentinta sus mentionata a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea apelului ca neintemeiat conform Deciziei nr. 1729/29.11.2002 a Tribunalului Prahova si respingerea ca nefondat a recursului prin Decizia nr. 600/27.03.2003 a Curtii de Apel Ploiesti.
Disp. art. 480 C.civ. stipuleaza ca dreptul de proprietate reprezinta acel drept de care se bucura o persoana fizica sau juridica in mod liber si nestingherit, insa in limitele stabilite de lege, astfel incat un asemenea drept presupune exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a intrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele si dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Art. 20 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii 10/2001 prevede ca persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare pot solicita restituirea in natura numai in cazul in care imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi iar in cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare, persoana indreptatita are dreptul numai la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil teren si constructii stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare sau daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit Legii nr. 112/1995 ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata actualizata cu indicele inflatiei si valoarea corespunzatoare de piata a imobilului.
     Asadar, din analiza actelor si lucrarilor dosarului reiese ca imobilul in litigiu, situat in Sinaia, Calea Codrului nr.26, jud. Prahova, compus din teren in suprafata de 1200m.p. si constructia existenta pe acest teren, a apartinut in proprietate autorilor reclamantei, Petrescu Ion(cunoscut si sub numele de Petrescu Jean sau Petrescu Ioan) si Petrescu Elena, fiind preluat de stat de la acestia in baza Decretului nr.111/1954 motivat de faptul ca a trecut mai mult de un an de la data la care proprietarul a facut acte de conservare sau de administrare cu privire la imobil, iar dupa aparitia Legii nr.112/1995 s-a recunoscut reclamantei dreptul la despagubiri pentru imobilul teren si constructii ce a apartinut autorilor sai, sens in care s-a emis Hotararea nr.267/12.12.1996 a Comisiei Judetene de Aplicare a actului normativ sus-mentionat, hotarare ramasa definitiva prin renuntarea reclamantei la judecata impotriva acesteia.
     Pe de alta parte reiese ca paratii Leurzeanu Liviu Nicolae si Leurzeanu Octavian Gheorghe au cumparat de la SC CONTI SA parte din imobilul ce a apartinut in proprietate autorilor reclamantei in baza contractelor de vanzare-cumparare nr.1802/N/1999 si nr.1803/N/1999, respectiv spatiile pe care le ocupasera pe baza de contracte de inchiriere inca din anul 1985, contractele fiind incheiate ulterior ramanerii definitive si irevocabile a sentintei prin care s-a respins actiunea in revendicare a reclamantei pe motiv ca imobilul in litigiu cadea sub incidenta Legii nr. 112/1995 si cu privire la care s-a constatat definitiv si irevocabil ca ca sunt valabil incheiate, paratii fiind de buna-credinta la intocmirea acestora.
  Totodata rezulta ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului ce a apartinut autorilor sai in integralitatea acestuia, notificare solutionata prin Dispozitia nr. 164/15.11.2001 emisa de Orasul Sinaia prin Primar, in sensul ca s-a constatat dreptul reclamantei in calitate de mostenitoare a defunctilor Petrescu Ion si Elena de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de aceasta lege constand in restituirea in natura a terenului-curte in suprafata de 1050 m.p. si exclusiv parte din locuinta ramasa nevanduta, respectiv spatiul vandut paratilor Leurzeanu iar prin Dispozitia nr. 2251/04.12.2006 emisa de aceeasi intimata s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de masuri reparatorii in echivalent - despagubiri - pentru partea din constructia cu destinatia de locuinta si terenul aferent in suprafata de 82,46 mp. instrainat de Stat in baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, conform contractelor de vanzare-cumparare nr. 1802/N/12.05.1999 si nr. 1803/N/12.05.1999.
      Ca atare, atat timp cat prin sentinta nr.759/12.08.2002 a Judecatoriei Sinaia s-a constatat incheierea in mod valabil a contractelor de vanzare- cumparare nr.1802/N si 1803/N ambele din anul1999 cu privire la imobilul in litigiu ce a facut obiectul acestor contracte de vanzare-cumparare, iar in baza Dispozitiei nr.164/15.11.2001 s-a dispus restituirea in natura a partii de imobil ramasa libera, neinstrainata catre parati, recunoscandu-se dreptul reclamantei de a incasa despagubiri pentru apartamentele instrainate, inseamna ca reclamanta nu mai poate pretinde obligarea paratilor sa-i lase in deplina proprietate si pasnica posesie spatiul in litigiu intrucat contractele de vanzare-cumparare incheiate de acestia cu SC CONTI SA produc efecte juridice in mod valabil, inclusiv fata de fostul proprietar care are dreptul doar la incasarea despagubirilor prevazute de Legea nr.10/2001 pentru acest spatiu imposibil de restituit in natura.
     De altfel, disp.art.20 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009 stabilesc clar dreptul reclamantei de a solicita restituirea in natura nu numai in baza legilor speciale ci si pe calea dreptului comun, numai daca imobilul nu a fost vandut , iar in cazul instrainarii cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 reclamanta are dreptul doar la incasarea unor despagubiri reprezentand diferenta dintre valoarea incasata initial ce a fost recunoscuta in baza Hotararii nr. 267/1996 actualizata cu indicele de inflatie si valoarea de piuata corespunzatoare a imobilului.
     Faptul ca intregul imobil, inclusiv spatiul in litigiu a fost preluat abuziv de stat in baza decretului nr. 111/1954 si ca prezenta actiune vizeaza revendicarea spatiului in litigiu pe calea dreptului comun prin invocarea art.480 c.civ. nu inseamna in mod automat ca in spata reclamanta are dreptul la restituirea in natura prin compararea de titluri intrucat in spata dreptul de proprietate al fostului proprietar asupra imobilului se analizeaza si se interpreteaza in stransa legatura cu toate legile emise duba 1990 privind reglementarea raporturilor juridice dintre fostii proprietari si stat, cu actele juridice incheiate de catre statul roman ulterior intrarii in vigoare a anumitor legi de reparatie speciala, deci implicit cu contractele de vanzare -cumparare nr.1802/N si nr.1803/N ambele din 1999, cu Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009.
     De fapt, prin Legea nr.10/2001 reclamanta a reintrat in proprietatea imobilului preluat abuziv de catre stat liber la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 sub a carei incidenta de reglementare facea obiectul imobilului in integralitatea sa, inclusiv cu privire la spatiul in litigiu, iar in baza acestei legi reclamanta si-a valorificat drepturile recunoscute in favoarea sa, prin legi speciale, tinand insa seama de instrainarile efectuate in mod legal, motiv pentru care statul roman a asigurat cadrul legal pentru a-i da posibilitatea reclamantei sa-si recupereze bunul, insa cu respectarea drepturilor si actualilor dobanditori care au achizitionat spatiul in mod legal, avand in vedere legislatia in vigoare emisa de catre stat la data incheierii contractelor de vanzare -cumparare.
     Chiar daca imobilul a fost preluat abuziv de catre stat in integralitatea sa iar dispozitiile dreptului comun - art.480 c.civ.- confera dreptul proprietarului neposesor sa revendice bunul de la posesorul neproprietar, nu inseamna in mod automat ca in speta reclamanta are dreptul sa revendice spatiul in litigiu de la parati invocand lipsa titlului valabil de proprietate al statului la momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare, deoarece in cauza nu se poate da eficienta titlului de proprietate detinut de autorii reclamantei asupra spatiului in litigiu in conditiile in care la data preluarii imobilului de catre stat exista un act normativ care a produs efecte juridice cu privire la dreptul de proprietate facand dovada dreptului de proprietate al statului de la data preluarii si pana la intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
     Mai mult chiar, la data incheierii contractelor de vanzare-cumparare, opera prezumtia dreptului de proprietate al statului dobanditor legal iar declararea ulterioara a acestui act normativ ca fiind abuziv de preluare a imobilul inclusiv de Legea nr.10/2001, de doctrina si jurisprudenta in materie, nu determina in speta o comparare a titlurilor de proprietate pe calea dreptului comun, comparare care este posibila numai in cazul in care aceste titluri ar proveni de la autori diferiti, adica de la persoane care au figurat de-a lungul timpului proprietari asupra imobilului in baza unor acte translative de proprietate si nicidecum in cazul preluarii de la fostul proprietar de catre statul comunist a imobilului prin diferite acte normative de nationalizare, expropriere, etc.
     Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parati prin intampinare intrucat, atat timp cat reclamanta pretinde un drept de proprietate asupra spatiului in litigiu, are dreptul, in principiu, de a  se adresa instantei de judecata pentru valorificarea acestui drept, urmand ca instanta, pe baza probelor administrate, sa se pronunte cu privire la temeinicia sau netemeinicia actiunii in revendicare.
     Totodata, tribunalul, avand in vedere dispozitiile dreptului comun care reglementeaza actiunea in revendicare, coroborate cu dispozitiile Legii nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009, reglementari in raport de care se constata ca reclamanta nu are dreptul de a revendica spatiul in litigiu de la actualii proprietari care l-au dobandit in mod legal, a respins actiunea in revendicare ca neintemeiata si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.