Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)

Asupra recursului penal de fata:
Prin incheierea de sedinta din data de  13 dec.2010 a  Judecatoriei Ploiesti pronuntata in dosarul  acestei instante, in baza art.168 Cpp,  s-a respins, ca neintemeiata, plangerea inculpatului D. G.   de ridicare a masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile apartinand acestuia, luata in conformitate cu prevederile de art. 166 si urm. C.p.p. vazand si prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, prin ordonanta din data de 08.01.2007 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie.
Prin aceiasi incheiere de sedinta, in baza art.168 Cpp,  s-a respins, ca neintemeiata, plangerea inculpatului I.G.  de ridicare a masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile apartinand acestuia, luata in conformitate cu prevederile de art. 166 si urm. C.p.p. vazand si prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, prin ordonanta din data de 08.01.2007 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie.
Pentru a pronunta aceasta incheiere prima instanta a retinut ca prin ordonanta  Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie s-a luat masura instituirii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile apartinand inculpatilor D. G.si I. G., in vederea repararii pagubei produse prin infractiunile de care sunt acestia acuzati.
In fata instantei, inculpatii sus-mentionati au formulat plangere impotriva masurii asiguratorii luate in cursul urmaririi penale, aratand ca masura este nelegala si netemeinica, de vreme ce fiecarui inculpat i se imputa ca in indeplinirea atributiilor de serviciu au confirmat transporturi reduse cantitativ de uleiuri minerale, iar masura a fost instituita pentru garantarea repararii intregii pagube stabilite in cursul urmaririi penale, in cuantum de 55.385.687.129 ROL, prin activitatea desfasurata si de inculpatii B.si G. A.I.
Instanta a apreciat ca plangerile formulate de inculpati nu sunt temeinice, avand in vedere ca masura sechestrului asigurator a fost luata in conformitate cu dispozitiile art.163 al.1 Cpp, respectiv asupra bunurilor imobile apartinand celor doi inculpati si in vederea repararii pagubei produse pentru infractiune.
A mai retinut instanta  de fond ca nu are relevanta imprejurarea ca inculpatii sunt acuzati de producerea doar a unei parti din prejudiciu, atat timp cat oricum, in eventualitatea unei condamnari, in conformitate cu dispozitiile legale ce reglementeaza repararea prejudiciului produs prin savarsirea de infractiuni, inculpatii D.G. si I. G. ar raspunde in solidar cu inculpatii B. E. si G. A. I. pentru intreg prejudiciul ce s-ar constata.
Prin urmare, instanta a apreciat ca masura sechestrului asigurator a fost dispusa cu respectarea dispozitiilor legale, aparand a fi si intemeiata in cauza, astfel incat a  respins ca neintemeiate plangerile inculpatilor D. G.si I. G. impotriva acestei masuri.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii D. G. si I.G. criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, intrucat infractiunea pentru care au fost trimisi in judecata este o infractiune  continuata - confirmarea  de catre functionari publici special desemnati in calitate de reprezentanti fiscal - a mai multor transporturi efectuate catre SC T.G. SRL,  fiecare transport/confirmare  fiind in sine o infractiune distincta  in cadrul infractiunii continuate imputabile.
        Au mai aratat ca in ceea ce priveste reprezentantii fiscali acestia pot raspunde in solidar cu inculpatii principali, numai ca acestei raspunderi solidare i se aplica raspunderea conjuncta prevazuta de codul civil si in doctrina la raspunderea delictuala.
Astfel, functionarii publici raspund independent, fiecare, pentru faptele lor si nu in solidar unii cu altii, asa cum instanta in mod gresit a retinut.
Mai mult, raspunderea conjuncta era si este foarte usor de probat analizandu-se pe calea expertizei contabile prezumtivul prejiudiciu cauzat prin  confirmarea fiecarei curse ce se presupune a fi infractiune din punctul de vedere al functionarului public.
        Astfel, in cauza dedusa judecatii, prin rechizitoriul intocmit  se imputa celor doi inculpati savarsirea a doua infractiuni din totalitatea infractiunilor ce reprezinta infractiunea continuata, respectiv confirmarea a doua transporturi efectuate de  catre SC T.G. SRL,  catre punctul de lucru din M. V, cantitatea lor fiind de numai 52 tone, aspect ce inca nu este probat la acest moment.
        Prin urmare recurentii inculpati au criticat hotararea instantei de fond  ca fiind netemeinica, plangerea putand fi admisa cel putin in parte deoarece suma imputabila ar putea fi aferenta transporturilor vizualizate si confirmate si aceasta in solidar cu reprezentantii legali ai societatii.
          S-a mai aratat ca hotararea instantei de fond privind respingerea plangerii este netemeinica, plangerea putand fi admisa cel putin in parte, deoarece suma imputabila inculpatilor ar putea fi doar cea aferenta transporturilor vizualizate si confirmate, de 52 tone.
Mai mult, in ceea ce priveste pe reprezentantii SC T. G. SRL , inculpatii B. E. si G. A. I., ce pot raspunde in totalitate pentru acest prejudiciu in cazul constatarii vinovatiei lor, organele de urmarire penala nu au instituit nici un fel de masura asiguratorie.
        Au solicitat recurentii -inculpati  admiterea recursurilor,  casarea  in tot a incheierii  pronuntate de prima instanta  si rejudecand cauza pe fond,  in principal admiterea plangerii si desfiintarea masurii asiguratorii , iar in subsidiar , reducerea acesteia corespunzator transporturilor confirmate.
Tribunalul, examinand  actele si lucrarile dosarului  prin prisma criticilor formulate , precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 385 /6 al.3. c.p.p., constata ca recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arata :
Prin rechizitorul nr.81/P/2005 din 23.02.2007 intocmit de Parchet s-a dispus trimiterea in judecata a  inculpatilor B. E., G. A. I., I. G. si D. G.
Inculpatul I. G. a fost  trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 13/2 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al.2. c.p., rap.la art. 13/2 din OUG 43/2002, art. 26 c.p. rap.la art. 11 lit.b.  din Legea 87/1994 cu referire la art. 9 lit.a. din Legea 241/2005 cu aplic,.art. 41 al.2. c.p. cu referire la art. 13/2 din OUG 43/2002 , art. 289 c.p. cu aplic.art. 41 al.2. c.p., cu aplicarea disp.art. 33 lit.b. c.p.
S-a retinut in  sarcina inculpatului ca in calitate de angajat al A. F. P. M. si desemnat prin ordin scris ca supraveghetor /reprezentant fiscal , a certificat in fals descarcarea la depozitul din M. V. , a unei cantitati totale de 6.917.511 tone uleiuri minerale accizabile, in conditiile in care depozitul nu detinea autorizatie de antrepozit fiscal  si nici instalatii tehnologice apte pentru fabricarea produselor finite, fara ca aceste transporturi sa ajunga la acea destinatie si stampiland in mod neral documente administrative de insotire a marfurilor, determinand  rafinariile sa vanda in continuare reprezentantilor firmei acest gen de produse, prin aceasta permitand in mod continuu disimularea activitatilor societatii comerciale si fabricarea clandestina a combutisibililor tip motorina, lucru ce a dus la neplata accizelor prevazute de lege, precum si a TVA , generand un prejudiciu in dauna bugetului de stat in suma de 55.385.687.129 lei ron.
Inculpatul D. G. a fost trimis in judecata pentru savarisrea infractiunilor prev. de art.248 c.p. cu aplicarea 41 al.2. c.p., art. 26 c.p. rap.la art. 11 lit.b. din Legea 87/1994 cu referire la art. 9 lit.a. din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2. c.p. si art. 289 c.p. cu aplicarea art. 41 al.2. c.p. cu aplicarea disp.art. 33 lit.a. c.p., retinandu-se in sarcina sa ca in calitate de angajat al A. F. P. M. si desemnat prin ordin scris ca supraveghetor /reprezentant fiscal, a certificat in fals descarcarea la depozitul din  M. V. judetul C., a unei cantitati totale de 52,680 tone  uleiuri minerale accizabile, in conditiile in care depozitul nu detinea autorizatie de antrepozit fiscal si nici instalatii tehnologice apte pentru fabricarea produselor finite, fara ca aceste transporturi sa ajunga la acea destinatie si stampiland in mod neral documente administrative de insotire a marfurilor, determinand  rafinariile sa vanda in continuare reprezentantilor firmei acest gen de produse, prin aceasta permitand in mod continuu disimularea activitatilor societatii comerciale si fabricarea clandestina a combutisibililor tip motorina, lucru ce a dus la neplata accizelor prevazute de lege, precum si a TVA , generand un prejudiciu in dauna bugetului de stat.
In faza de urmarire penala ,in vederea asigurarii repararii prejudiciului , prin ordonantele din 8 ianuarie 2007 s-a dispus in temeiul art. 166 si urmatoarele c.p.p., cu referire la art. 20 din Legea 78/2000, luarea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile apartinand inculpatilor D. G. si I. G., masurile fiind aduse la indeplinire prin procesele verbale  de aplicare a sechestrului din data de 8 ianuarie 2007.
Desi recurentii inculpati au criticat incheierea Judecatoriei , prin care au fost  respinse plangerile formulate de inculpati impotriva ordonantelor prin care s-a instituit masura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale acestora, motivat de imprejurarea ca ei nu se fac raspunzatori de intregul prejudiciu penal retinut in actul de sesizare, in realitate  retinandu-se ca ei au comis o parte din actiunile ce intra in continutul constitutiv al infractiunilor, tribunalul apreciaza ca instanta  de fond a pronuntat o incheiere legala si temeinica, masura sechestrului asigurator fiind luata in conformitate cu dispozitiile art. 163 al.1. c.p.p.,  respectiv asupra bunurilor imobile apartinand celor doi inculpati si in vederea repararii pagubei produse prin infractiune.
Imprejurarea ca inculpatii au fost  acuzati de producerea doar a unei parti din prejudiciu, nu are relevanta , asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, intrucat in eventualitatea unei condamnari , in conformitate cu dispozitiile legale ce reglementeaza repararea prejudiciului produs prin savarsirea de infractiuni , inculpatii D.G. si I. G. au raspuns in solidar cu inculpatii B. E. si G. A. I. pentru intreg prejudiciul ce s-ar constata.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, motivata pe dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul in baza art. 385/15 pct.1. lit.b. c.p.p., a respins ca nefondate recursurile declarate  de inculpati , impotriva incheierii de sedinta din data de 13 decembrie 2010.
Vazand si disp.art. 192 al.2.c.p.p.