Servituti; Prejudicii, daune
(Sentinta civila nr. 94 din data de 04.02.2014 pronuntata de Tribunalul Prahova)R E Z U M A T R O M A N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
DOSAR NR. ......./281/2010
DECIZIA CIVILA NR.94
Sedinta publica din data de 04.02.2014
T R I B U N A L U L
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr......../281/ 2010, reclamantii AM, AE si TEM, in contradictoriu cu paratii S.C. OMVP S.A. - Sucursala P si S.C. OMVP S.A., au solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora sa asigure o servitute de trecere pe terenurile invecinate care le apartine din loc. B, jud. Prahova, in favoarea fondului lor compus din teren arabil in suprafata de 95.553 mp. situat in intravilanul comunei B, tarlaua 10, parcela A 41/1, jud. Prahova, cu numar cadastral 10268, inscris in cartea funciara nr.2604 a localitatii B si teren arabil in suprafata de 9.095 mp. situat in intravilanul comunei B, tarlaua 10, parcela A 41-2, jud. Prahova, cu numar cadastral 10271, inscris in cartea funciara nr.2612 a localitatii B, urmand a se dispune obligarea paratilor la plata de daune reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea in vederea desfasurarii de activitati comerciale, in cuantum evaluat provizoriu la suma de 5.000.000 euro, suma care acopera contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor pe perioada cuprinsa intre data dobandirii dreptului de proprietate si data formularii prezentei cereri, urmand ca, in raport de probele care vor fi administrate in cauza sa isi majoreze catimea pretentiilor.
In motivarea actiunii s-a aratat ca, la data de 12.01.2010, reclamantii AM, AE si TEM au dobandit, prin contractul de vanzare - cumparare autentificat de Biroul Notarial IM - SV prin incheierea de autentificare nr. 99 din 12 ianuarie 2010, dreptul de proprietate asupra a mai multe terenuri, printre care si suprafetele in litigiu.
Prin incheierea nr. 1559 din 13 ianuarie 2010, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova a admis cererea cu privire la terenul cu numar cadastral 10268 inscris in cartea funciara nr. 2604 a localitatii B si a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumparare asupra acestui teren: ca bun comun in indiviziune si in cote egale in favoarea reclamantului AM, sub B.9 din cartea funciara cu nr. 2604 a localitatii B si a reclamantei AE, sub B.10 din cartea funciara cu nr. 2604 a localitatii B si ca bun propriu in indiviziune si in cote egale in favoarea reclamantului TEM sub B.l 1 din cartea funciara cu nr. 2604 a localitatii B.
Totodata, prin incheierea nr.1554/13.01.2010, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova a admis cererea cu privire la terenul cu numar cadastral 10271 inscris in cartea funciara nr. 2612 a localitatii B si a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumparare asupra acestui teren: ca bun comun in favoarea reclamantului AM, sub B.12 din cartea funciara cu nr. 2612 a localitatii B si reclamantului AE, sub B.13 din cartea funciara cu nr. 2612 a localitatii B si ca bun propriu in favoarea reclamantului TEM sub B.14 din cartea funciara cu nr. 2612 a localitatii B.
Terenurile proprietatea acestora se afla inconjurate din toate partile de mai multe terenuri care se afla in proprietatea societatii OMV B, fiind situate la distanta fata de sosea, neavand acces direct la drumul public si, prin urmare, proprietarii terenurilor nu au acces la niciun drum public direct catre bunurile lor, ceea ce creeaza dificultati in exercitarea dreptului de proprietate, sub toate aspectele sale.
Desi, reclamantii au incercat solutionarea acestei probleme pe cale amiabila cu paratii, dupa cum rezulta din corespondenta efectuata, nu s-au ajuns la o solutie practica prin care reclamantii sa aiba acces la terenuri. Reclamantii au efectuat totodata procedura concilierii prealabile, prevazuta de dispozitiile art. 7201 din C.pr.civ., avand avut loc doua intalniri intre parti, la 1 noiembrie 2010 si la 10 noiembrie 2010, al caror rezultat a fost consemnat prin procese verbale de conciliere (Anexele nr. 7 si 8 la cererea de chemare in judecata), neconducand la gasirea unei solutii practice pentru ca reclamantilor sa li se permita accesul nestingherit la terenuri.
Cel de-al doilea capat din actiune vizeaza necesitatea recunoasterii unui drept de servitute de trecere pe terenul paratilor, apreciind ca in cauza sunt incidente prevederile art.616 C.civ. fiind vorba de o servitute de trecere, care presupune dreptul unei persoane care are un loc infundat (fondul dominant) de a solicita vecinului sau posibilitatea trecerii pe terenul acestuia (fondul aservit), in vederea asigurarii accesului la terenul celui dintai. Locul infundat despre care face vorbire art. 616 C.civ. reprezinta orice teren care este inconjurat de alte proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.
Or, in cazul de fata, dupa cum rezulta din documentele anexate la cerere de chemare in judecata, proprietarii terenurilor nu au nicio cale de acces la drumul public, terenurile fiind inconjurate din toate partile de terenurile proprietatea paratilor. Aceasta imprejurare este de natura a aduce atingere grava drepturilor reclamantilor privitoare la terenuri, in special in ceea ce priveste dreptul de proprietate insusi, care nu poate fi exercitat sub toate prerogativele sale.
Pe cale de consecinta, au apreciat a se impune obligarea paratilor de a asigura reclamantilor trecerea pe terenurile ai caror proprietari sunt paratii, in vederea asigurarii accesului la terenuri.
Totodata, in cadrul asigurarii acestui acces, data fiind natura activitatilor ce se desfasoara de catre parati, acestia trebuie sa ia toate masurile necesare, tehnice ori de alta natura, pentru ca accesul sa fie liber si neingradit, printr-o poarta cat mai apropiata de acestea.
S-a mentionat ca paratii incearca sa impuna reclamantilor un orar de vizitare a terenurilor proprietatea acestor, precum si obligatia de a fi insotiti in permanenta de reprezentanti ai sai, ceea ce contravine legii civile.
Au mai aratat ca, in aceasta situatie calea de acces va trebui sa fie suficient de larga incat sa permita accesul reclamantilor, atat cu piciorul, cat si cu mijloacele de transport necesare in vederea executarii de constructii pe terenuri, in caz contrar, dreptul de proprietate ale acestora nu ar putea fi exercitat sub toate prerogativele sale. Astfel, paratii, cu toate ca le-au oferit si o schita cu propunerea de drum la terenuri, le-a solicitat sume enorme de bani prin ingradirea drumului de acces, dar si pentru ingradirea proprietatilor lor cu un gard care sa respecte standardele paratilor, evaluat la 500.000 de euro, desi terenurile sunt deja ingradite, fiind necesare numai lucrari de reparatie si completare gard, pe care oricum nu le putem efectua cat timp paratii nu le permit accesul nestingherit la terenuri.
Cel de-al treilea capat de cerere a vizat obligarea paratilor la plata de daune pentru lipsa de folosinta a terenurilor, intrucat reclamantii nu au nicio cale de acces la drumul public, terenurile lor fiind inconjurate din toate partile de terenurile proprietatea paratilor, iar accesul lor este limitat, fiind necesare un program de vizitare, precum si prezenta unui reprezentant al paratilor de fiecare data cand proprietarii terenurilor doresc sa patrunda pe acestea.
Aceste imprejurari sunt de natura a aduce atingere grava drepturilor reclamantilor privitoare la terenuri, in special in ceea ce priveste dreptul de proprietate insusi, care nu poate fi exercitat sub toate prerogativele sale, fiind impiedicati sa desfasoare orice activitate pe proprietatea lor, mai cu seama activitatile comerciale pe care doresc sa le intreprinda.
Pentru aceste motive s-a apreciat ca se impune obligarea paratilor la plata de daune reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea in vederea desfasurarii de activitati comerciale, daune in cuantum evaluat provizoriu la suma de 5.000.000 euro, suma care acopera contravaloarea lipsei de folosinta pe perioada cuprinsa intre data dobandirii dreptului de proprietate si data formularii actiunii, urmand ca, in raport de probele care vor fi administrate in cauza sa majoreze catimea pretentiilor.
Pe cale de consecinta, pentru toate aceste considerente, s-a solicitat sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna obligarea paratilor de a asigura o servitute de trecere pe terenurile invecinate, apartinand acestora din loc. B, jud. Prahova, in favoarea fondului lor compus din: terenul arabil in suprafata de 95.553 (noua sute cinzeci si cinci de mii cinci sute cinzeci si trei) mp, situat in intravilanul comunei B, tarlaua 10, parcela A 41/1, judetul Prahova, cu numar cadastral 10268 inscris in cartea funciara nr. 2604 a localitatii B si terenul arabil in suprafata de 9095 (noua mii nouazeci si cinci) mp situat in intravilanul comunei B, tarlaua 10, parcela A 41-2, judetul Prahova, cu numar cadastral 10271, inscris in cartea funciara nr. 2612 a localitatii B; obligarea paratilor la plata de daune reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea in vederea desfasurarii de activitati comerciale, in cuantum evaluat provizoriu la suma de 5.000.000 euro, suma care acopera contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor pe perioada cuprinsa intre data dobandirii dreptului de proprietate si data formularii prezentei cereri, urmand ca, in raport de probele care vor fi administrate in cauza sa ne majoram catimea pretentiilor.
In raport de sustinerile reclamantilor, la data de 01.04.2011, parata S.C. OMVP S.A. a formulat, in baza art.115 - 118 C.pr.civ., intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, iar pe calea cererii reconventionale, in ipoteza in care se va aprecia ca fiind intemeiata actiunea introductiva, sa se dispuna obligarea reclamantilor la suportarea despagubirilor pentru lipsa de folosinta a terenurilor utilizate pentru constituirea si exercitarea servitutii de trecere, despagubiri pe care le-au estimat provizoriu la suma de 100.000 lei, urmand sa se precizeze, ulterior, cuantumul exact solicitat, in urma efectuarii unei expertize de specialitate si obligarea paratilor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate cu litigiul.
In motivarea cererii reconventionale s-a aratat ca, incepand cu anul 2010, intre parti, dupa ce reclamantii au cumparat o serie de terenuri in comuna B, localizate in incinta RP, au avut loc o serie de intalniri pentru a asigura persoanelor fizice accesul catre aceste terenuri, propunand cateva variante, avand in vedere si ca Rafinaria este un obiectiv strategic si pentru care trebuie indeplinite anumite reguli si conditii de siguranta.
S-a invocat in cuprinsul acestei cereri si exceptia de necompetenta materiala, intrucat obiectul cererii este unul evaluabil in bani ce depaseste limita stabilita de art.1 pct.1 lit. b din C.pr.civ., fiind competent tribunalul si nu judecatoria.
Pe fondul cauzei, parata a sustinut ca reclamantii au refuzat, in mod abuziv si cu incalcarea dispozitiilor legale incidente propunerea sa, avand in vedere amplasamentul terenuri din incinta RP, impun necesitatea respectarii anumitor exigente, iar solutia identificata avea in vedere atat dispozitiile art.617 si 618 C.civ., respectiv pe partea care ar scurta calea proprietarului fondului inchis si prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba, cat si amplasamentul terenurilor in raport cu drumurile existente in incinta rafinariei.
In ceea ce priveste cererea reconventionala parata a mentionat ca, pentru a se evalua cuantumul despagubirilor datorate, este necesara efectuarea unei expertize de specialitate dupa anumite criterii.
S-a solicitat admiterea cererii reconventionala si obligarea reclamantilor la suportarea despagubirilor pentru lipsa de folosinta a terenurilor utilizate pentru constituirea si exercitarea servitutii de trecere.
Prin incheierea de sedinta din data de 05 aprilie 2011, a fost respinsa ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale invocata de parata SC OMVP SA.
Reclamantii AM si AE si TEM, au formulat la data de 20 aprilie 2011 precizare a cererii de chemare in judecata, mentionand ca inteleg sa majoreze cuantumul pretentiilor, prejudiciul fiind evaluat provizoriu la suma de 9.449.000 de Euro.
La data de 21 februarie 2010, reclamantii in temeiul art.132 alin.2 C.pr.civ. au precizat ca inteleg sa isi modifice actiunea in sensul ca inteleg sa se judece cu cele doua parate, respectiv S.C. OMVP S.A. si RP (actuala denumire).
In urma probelor administrate in cauza la solicitarea partilor, prin sentinta civila nr.11759 pronuntata de Judecatoria Ploiesti la data de 07.09.2013, a fost admisa in parte actiunea precizata, formulata de reclamanti, a fost admisa in parte cererea reconventionala precizata formulata de parata S.C. OMVP S.A., s-a dispus constituirea in favoarea reclamantilor a unei servitute de trecere pe suprafata de 4344+256 mp.= 4600 mp., delimitata de punctele: a, b, c, d, f, g, h, i, j, K, a, + 1,2,3,4,1, conform VARIANTEI a II-a din raportul de expertiza topo completare II (reluata si in completare 3 si 4), si schitei de plan anexa acestuia, intocmit in cauza de expert topo PD (filele 677-678 vol.II; filele 834-835 vol.II si filele 891-892 vol.II dosar) si au fost obligati paratii de a asigura reclamantilor servitutea de trecere in varianta susmentionata.
Totodata, au fost obligati reclamantii in solidar la plata c/val lipsei de folosinta a suprafetei de 4344+256mp.=4600 mp., catre parati in cuantum de 3.910 lei/luna, suma calculata conform completarii raportului de expertiza evaluari imobiliare, intocmit in cauza de expert evaluator MG (filele 925-926 dosar, vol.III.), au fost obligati reclamantii in solidar sa suporte contravaloarea lucrarilor necesare constituirii servitutii de trecere, constand in edificarea gardului, pe una din laturile servitutii de trecere, in cuantum de 254.644 lei, conform variantei a - II - a din raportul de expertiza evaluari imobiliare - initial, intocmit in cauza de expert MG (filele 91-917 dosar, vol.III) si au fost compensate in parte cheltuielile de judecata, respectiv onorarii experti, taxa de timbru, timbru judiciar, luand act ca, onorariile de avocat, urmand fi solicitate de parti pe cale separata, fiind respinsa in rest cererea partilor privind obligarea reciproca la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca prin cererea introductiva de instanta s-a solicitat stabilirea unei servituti de trecere pentru accesul la terenurile lor, precum si daune in cuantum de 5.000.000 de Euro, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea in vederea desfasurarii de activitati comerciale, dat ulterior au apreciat ca acest prejudiciu este mai mare sens in care au decis sa mareasca catimea pretentiilor lor.
Instanta observand actiunea reclamantilor astfel cum a fost precizata, si potrivit inscrisurilor existente la dosar, cat si expertizei de specialitate topo, completate efectuata in cauza de expert topo PD si expertizei evaluari imobiliare MG, a retinut ca reclamanti sunt proprietari in indiviziune si cote egale ai imobilului constand in: teren in suprafata de 95.553 mp. intravilan situat in comuna B T10 PA41/1 judet Prahova cu nr. cadastral 10268 si inscris in CF al localitatii B cu nr.2604 si teren in suprafata de 9.095 mp. situat in intravilanul comunei B, T10 PA41/2 jud. Prahova cu nr. cadastral 10271 inscris in CF al localitati B cu nr.2612, conform CVC autentificat sub nr.99/12.01.2010 (fila 16 d.vol.1), ambele suprafete de teren susmentionate invecinandu-se cu terenul proprietatea paratelor si neavand acces la calea publica, astfel cum a concluzionat expertiza topo efectuata in cauza de expert PD, motiv pentru care reclamantii au si formulat actiunea dedusa judecati.
Instanta, avand in vedere probele administrate in cauza, sus mentionate si constatand indeplinite conditiile textelor de lege invocate, a admis actiunea reclamantilor sub acest aspect si a constitui in favoarea acestora o servitute de trecere pe suprafata de 4344+256 mp.= 4600 mp. delimitata de pct.: a, b, c, d, f, g, h, i, j, K, a, + 1,2,3,4,1, conform variantei a II din raportul de expertiza topo completare II (reluata si in completare 3 si 4), si schitei de plan anexa acestuia, intocmit in cauza de expert topo PD (f.677 - 678 vol.II; f.834 - 835 vol.II si f.891 - 892 vol.II dosar), urmand a obliga paratii de a asigura reclamantilor servitutea de trecere in varianta susmentionata.
Cat priveste petitul II al actiunii precizate de reclamanti, respectiv obligarea paratilor la plata unei despagubiri in cuantum de 7.959.369 Euro, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului proprietatea acestora, cauzate de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acesta in vederea de desfasurari de activitati comerciale, incepand de la data dobandiri dreptului de proprietate respectiv 12.01.2010 si pana la data intocmirii raportului de expertiza contabila, efectuat de expert contabil CM, respectiv 17.04.2012, judecatoria a retinut urmatoarele:
Potrivit art.998 C.civ."orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat sa il repare", iar conform art.999 C.civ. "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa."
Instanta observand titlul de proprietate al reclamantilor reprezentat de C.V.C. autentificat sub nr.99/12.01.2010 (f.16 dos. fond vol.1) a constatat ca acestia au dobandit dreptul de proprietate al terenurilor - "loc infundat" (fara acces la calea publica) pe riscul asumat al acestora, atat timp cat in favoarea acestora sau a fostului proprietar nu a fost constituit un drept de servitute de trecere, drept de altfel prevazut de lege, de care reclamanti au inteles sa uzeze prin formularea prezentei actiuni si ca urmare a faptului ca desi au incercat stabilirea unei servituti de trecere in mod conventional cu paratii aceasta nu s-a putut realiza.
Ca atare, prima instanta a retinut ca, in speta, dreptul subiectiv al reclamantilor, respectiv servitutea de trece constituita in favoarea acestora nu putea fi incalcat de parati atat timp cat nu exista acest drept, fiind constituit si urmand a-si produce efectele juridice dupa ramanerea definitiva a prezentei sentinte, astfel ca paratii nu au savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cum de asemenea nu a putut fi retinuta nici vinovatia acestora, raportat la cenzurarea accesului reclamantilor pe terenul loc infundat, dat fiind specificul activitati paratilor care implica masuri de securitate si de siguranta, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse de acestia la dosarul cauzei ( f.139-213).
Avand in vedere considerentele aratate si constatand neindeplinite cerintele raspunderii delictuale prev. de art.998 - 999 C.civ. instanta a respins actiunea reclamantilor, privind obligarea paratilor la despagubirile solicitate si calculate conform raportului de expertiza contabila, intocmit in cauza de expert contabil CM.
Cat priveste cererea reconventionala dedusa judecatii, astfel cum a fost precizata de parati si in baza acelorasi probatorii administrate, respectiv inscrisuri si expertiza de specialitate topo si evaluari imobiliare, s-au retinut urmatoarele:
Corelativ constituiri unui drept de servitute in favoarea reclamantilor si constatand indeplinite cerintele prevazute de art.616 C.civ., "_cu indatorire de a-l despagubi" instanta a admis cererea reconventionala privind obligarea reclamantilor la plata c/val. lipsei de folosinta a suprafetei de 4344+256mp.=4600 mp. proprietatea paratilor grevata de aceasta sarcina instituita prin constituirea servituti de trecere si a obligat reclamanti in solidar la plata c/val.lipsei de folosinta a suprafetei susmentionate catre parati in cuantum de 3910 lei /luna, suma calculata conform completari raportului de expertiza evaluari imobiliare intocmit in cauza de expert evaluator MG (f 925-926 d. vol.III) .
Fata de petitul II al cererii reconventionale, prin care paratii au solicitat obligarea reclamantilor la plata unei despagubiri reprezentand contravaloarea cheltuielilor de constituire si exercitare a servituti de trecere, instanta a retinut ca pentru utilizarea servituti de trecere, intretinerea acesteia prin lege cade in sarcina fondului dominant, respectiv a utilizatorului conform disp.art.630 C.civ. disp. art.631 C.civ., astfel incat nu se pune problema ca acestea sa fie ocazionate de parati.
Constituirea servituti de trecere nu implica dezmembrarea dreptului de proprietate a fondului aservit, ci numai o sarcina ce greveaza asupra acestuia si ca atare nu intervin modificari cu privire la numarul cadastral ce ar ocaziona cheltuieli din partea paratei, iar inscrierea in CF a servitutii este sarcina beneficiarului acestuia, cheltuielile ocazionate revenind reclamantilor.
In ceea ce priveste necesitatea suplimentarii posturilor de paza de catre parate, urmare constituiri servituti de trecere, in favoarea reclamantilor, si obligarea acestora din urma la c/val. cheltuielilor ocazionate in acest sens, instanta de fond a retinut ca parati nu au facut dovada indepliniri conditiilor art.998 - 999 C.civ, motiv pentru care urmeaza a respinge si aceasta cerere.
Pentru constituirea servitutii de trecere in varianta solicitata de parti si stabilita de instanta, susmentionata, se retine in baza raportului de expertiza evaluari imobiliare intocmit de expertul MG, ca, drumul de acces stabilit este practicabil si amenajat, singura conditie, fiind aceea de asigurare a accesului in conditii de deplina siguranta, atat pentru fondul dominant, cat si pentru fondul aservit, motiv pentru care se impune delimitarea paratei prin realizarea unei imprejmuiri(gard) numai pe una din laturile servituti.
Instanta a mai retinut ca cererea paratelor cu privire la plata de despagubiri reprezentand intretinerea si constituirea servitutii de trecere, poate fi admisa numai in parte respectiv numai in ceea ce priveste cheltuielile cu edificarea gardului conform variantei a II -a din raportul de expertiza evaluari imobiliare initial, intocmit de expert M (filele 915-917 d.vol.III).
In baza art.276 C.pr.civ., s-a compensa in parte cheltuielile de judecata, respectiv onorariile expertilor, taxa de timbru si timbru judiciar, luandu-se act ca onorariile de avocat vor fi solicitate de parti pe cale separata si a respins in rest cererea partilor privind obligarea reciproca la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata, fata de admitere numai in parte a actiunii si a cererii reconventionale.
Impotriva sentintei civile nr.11759 pronuntate de Judecatoria Ploiesti, la data de 07.09.2013, reclamantii au declarat apel la data de 02.08.2013, solicitand ca prin decizia ce se va pronunta, sa se dispuna schimbarea in parte a hotararii apelate in sensul admiterii capatului de cerere privitor la obligarea paratilor la plata unei despagubiri, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea, in vederea desfasurarii de activitati comerciale, in cuantum de 7.959.369 Euro, suma care acopera contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor pe perioada cuprinsa intre data dobandirii dreptului de proprietate si data intocmirii Raportului de expertiza contabila; cu cheltuieli de judecata.
La data de 21.08.2013, parata S.C. OMVP S.A. a declarat apel impotriva sentintei civile nr. 11759 pronuntate de Judecatoria Ploiesti, la data de 07.09.2013, solicitand admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate si, pe cale de consecinta, admiterea in tot a cererii reconventionale formulate de catre parata, in sensul obligarii intimatilor la suportarea tuturor despagubirilor pentru constituirea si exercitarea servitutii de trecere, inclusiv urmatoarele sume respinse de instanta de fond: 18.474 lei pentru portile de acces; 6.000 lei costurile pentru efectuarea documentatiei cadastrale, inclusiv a mentiunilor in Cartea Funciara; 5.500 lei/luna costurile pentru crearea unui post de paza fix permanent; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului, reclamantii au aratat ca prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata pe parcursul solutionarii procesului, reclamantii cu solicitat instantei sa dispuna obligarea paratilor sa le asigure o servitute de trecere pe terenurile proprietatea acestora, situate in localitatea B, judetul Prahova, in favoarea fondului dominant proprietatea reclamantilor, in varianta nr. 2 prevazuta in Raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul PD; obligarea paratilor la plata unei despagubiri, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea, in vederea desfasurarii de activitati comerciale, in cuantum de 7.959.369 euro, suma care acopera contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor pe perioada cuprinsa intre data dobandirii dreptului de proprietate si data intocmirii Raportului de expertiza contabila.
Reclamantii au invocat urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie ale sentintei civile apelate:
Instanta a apreciat in mod gresit ca hotararea produce efecte constitutive de drepturi, iar nu efecte declarative;
Sub un prim aspect, solicita ca instanta sa constate ca, in mod gresit, prima instanta a apreciat ca dreptul subiectiv al apelantilor - reclamanti, respectiv servitutea de trecere constituita in favoarea acestora, nu putea fi incalcat de parati, atata timp cat nu exista acest drept, fiind constituit si urmand a-si produce efecte juridice dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari
Apelantii - reclamanti au aratat ca pentru a se pronunta in acest sens, instanta a avut in vedere faptul ca hotararea judecatoreasca produce efecte constitutive, urmand ca dreptul de servitute sa fie constituit dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
Or, urmeaza a se observa ca hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza are efecte declarative, intrucat dreptul de servitute este un drept recunoscut de lege proprietarului fondului dominant, iar prezentul litigiu a fost declansat ca urmare a nerespectarii acestui drept de catre proprietarul fondului aservit.
Astfel, prin hotararea pronuntata in cauza, s-a constatat ca reclamantii sunt beneficiarii unui drept legal de servitute, fiind indeplinite toate conditiile prevazute de lege in acest scop.
Totodata, se constata ca aceste conditii erau indeplinite inca de la momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra Terenurilor.
Ca regula, hotararea judecatoreasca produce efecte retroactive, constatand drepturi preexistente.
Pe de alta parte, servitutea de trecere este o servitute care rezulta din lege, este necontinua si aparenta.
Servitutile legale sunt definite ca fiind acele servituti care se stabilesc prin lege, pentru considerente de asigurare a posibilitatii de utilizare a unor fonduri sau in interesul comun al proprietarilor unor fonduri invecinate.
In consecinta, izvorul servitutii il constituie legea.
Pentru apararea dreptului de servitute, titularul servitutii poate exercita actiunea confesorie, urmarind, astfel, recunoasterea dreptului sau real de servitute.
Drept urmare, hotararea judecatoreasca pronuntata in cadrul actiunii confesorii va produce efecte retroactive, recunoscand existenta unui drept izvorat din lege, inca de la momentul indeplinirii cerintelor privitoare la existenta dreptului de servitute.
In cazul de fata, prima instanta a retinut ca cerintele legale privitoare la constituirea servitutii existau/erau indeplinite inca de la momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Ca atare, hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza are natura de a recunoaste existenta unui drept preexistent, izvorat din lege, iar nu de a reprezenta un titlu constitutiv al acestui drept.
Totodata, au aratat ca instanta a considerat in mod neintemeiat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate pe riscul asumat al acestora, realizand, totodata, o confuzie intre servitutile legale si servitutile constituite prin fapta omului.
Sub acest aspect, instanta a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate al terenurilor "loc infundat" (fara acces la calea publica) pe riscul lor, atata timp cat in favoarea reclamantilor sau a fostului proprietar nu a fost constituit un drept de servitute de trecere, drept de altfel prevazut de lege.
In mod neintemeiat, asadar, arata apelantii - reclamanti, instanta a apreciat ca acestia au dobandit dreptul de proprietate al terenurilor "loc infundat" pe riscul lor si, in consecinta, ca si-au asumat riscul de a nu avea acces catre proprietatea lor.
Or, este cu totul surprinzatoare o astfel de supozitie, mai ales in conditiile in care instanta afirma ca dreptul de servitute de trecere este un drept prevazut de lege.
Astfel, apelantii - reclamanti, la momentul dobandirii terenurilor, au cunoscut ca legea recunoaste proprietarului fondului dominant/"locului infundat" o cale de acces, imprejurare in raport de care apreciaza ca nu poate fi vorba despre asumarea vreunui risc.
Proprietarii fondului aservit aveau obligatia de a respecta acest drept recunoscut de lege, ci nu de a-l nega, cum s-a intamplat in cazul de fata.
Apelantii - reclamanti invedereaza ca se observa ca, practic, instanta face confuzie intre servitutile care se stabilesc prin fapta omului, respectiv prin conventia partilor si servitutile legale, care izvorasc din lege si pentru care nu este necesara incheierea unei conventii pentru exercitarea dreptului de servitute.
Prin urmare, in niciun caz nu se poate vorbi despre asumarea vreunui risc de catre reclamanti la momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, ci, dimpotriva, este fara dubiu faptul ca paratii au nesocotit un drept care este recunoscut de lege.
Cu alte cuvinte, nu se poate discuta despre un drept care ar fi trebuit sa le fie recunoscut de catre parati, pentru a se naste, ci doar despre existenta obligatiei paratilor de a respecta un drept izvorat din lege, in beneficiul reclamatilor, in calitate de titulari ai terenurilor invecinate "locului infundat".
Totodata, trebuie avut in vedere ca legea nu instituie nicio conditionare pentru proprietarul care dobandeste un bun imobiliar de a si-l exercita subordonat fata de alt drept de proprietate dobandit anterior, ci, dimpotriva, impune ca primul proprietar, in calitate de titular al fondului aservit, sa isi exercite prerogativele dreptului sau cu limitarile impuse de servitutile legale.
Altfel spus, in cauza de fata, nu reclamantii aveau obligatia sa se subordoneze fata de parati, ci acestia aveau obligatia de a asigura accesul nestingherit al reclamantilor la proprietatea lor, pentru ca acceptarea punctului de vedere al paratilor ar duce la transformarea servitutii de trecere, ca limita a dreptului de proprietate, intr-o forma atipica de "superioritate" a dreptului celui care dobandeste un bun anterior fata de o alta persoana, criteriu nelegal si generator de abuzuri, ca in speta.
In raport de inscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantii, exercitandu-si dreptul de proprietate cu respectarea legii si a drepturilor paratilor, au inteles sa utilizeze suprafetele de teren pentru realizarea unor obiective industriale, compatibile cu destinatia pe care paratii o dau in prezent proprietatilor lor, care constituie fond aservit.
Or, fata de principiul egalitatii in drepturi, care sta la baza exercitarii inclusiv a prerogativelor dreptului de proprietate, nu exista nici o ratiune pentru ca paratii sa aiba acces la proprietatile acestora si sa le utilizeze in forma pe care o apreciaza mai adecvata, iar reclamantilor sa le fie restrictionat sau limitat exercitiul aceluiasi drept, doar pentru ca au dobandit proprietatea in vecinatatea paratilor.
Apelantii - reclamanti au mai precizat ca instanta a stabilit, in mod gresit, ca paratii nu au savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii si ca nu poate fi retinuta vinovatia acestora;
Plecand de la rationamente gresite, criticate de catre reclamanti in cele de mai sus, instanta a concluzionat ca paratii nu au savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, neputandu-se retine nici vinovatia acestora, raportat la cenzurarea accesului reclamantilor pe terenul loc infundat, dat fiind specificul activitatii paratilor care implica masuri de securitate si de siguranta.
Referitor la aceste aspecte, mai intai, trebuie observat ca activitatea pe care o desfasoara proprietarul fondului aservit nu poate constitui un motiv pentru a nega existenta dreptului de servitute pe care legea il recunoaste proprietarului fondului dominant.
Cu privire la acest aspect, instanta ar fi trebuit sa aiba in vedere imprejurarea ca, prin hotararea pronuntata, nu au fost impuse conditii suplimentare celor in care reclamantii ar fi dorit sa exercite dreptul de servitute.
Or, instanta ar fi trebuit sa observe ca paratii au impus reclamantilor conditii excesive pentru folosirea caii de acces catre drumul public in scopul de a impiedica exercitarea dreptului de servitute.
In acest sens, este edificator costul impus de catre parati pentru imprejmuirea drumului de acces ("la standardele OMV"), estimat la suma de 571.024 Euro, in timp ce prin raportul de expertiza intocmit in cauza s-a stabilit ca imprejmuirea drumului de acces implica un cost de doar 254.644 lei (cca. 57.480 Euro), respectiv de 10 ore mai putin decat suma de bani solicitata de parati.
Asadar, cat timp instanta nu a mentinut conditiile ce au fost impuse reclamantilor de catre parati pentru exercitarea servitutii, in mod normal, ar fi trebuit sa retina si ca accesul catre terenuri a fost restrictionat de catre acestia.
Prin urmare, cu privire la cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata unei despagubiri, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, cauzata de imposibilitatea accesului liber si neingradit la acestea, in vederea desfasurarii de activitati comerciale, in cuantum de 7.959.369 Euro, suma care acopera contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor pe perioada cuprinsa intre data dobandirii dreptului de proprietate si data intocmirii raportului de expertiza contabila, instanta ar fi trebuit sa constatate ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Urmeaza a se avea in vedere ca raspunderea civila delictuala are o functie reparatorie, care consta in repararea prejudiciului cauzat persoanei pagubite, constituind un mijloc de aparare a drepturilor civile incalcate.
Din perspectiva analizata, se retine ca, potrivit art.998 - 999 C.civ. (1864), pentru a exista raspunderea civila delictuala trebuie indeplinite urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia.
Arata apelantii reclamanti, ca in cauza, sunt indeplinite toate conditiile raspunderii civile delictuale: Existenta faptei ilicite; fapta ilicita inseamna orice fapta prin care, incalcandu-se o norma juridica, se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane sau anumitor interese ale acesteia.
In cauza, norma juridica incalcata de catre parati este cea privitoare la obligatia acestora de a acorda reclamantilor un drept de trecere (servitute) pentru asigurarea accesului la Terenurile aflate in proprietatea noastra (art. 616 C.civ. - 1864).
Dupa cum a rezultat din probele administrate la dosarul cauzei, terenurile se afla inconjurate din toate partile de terenurile aflate in proprietatea paratilor, aspect, de altfel, necontestat in niciu moment de catre acestia.
Prin urmare, terenurile cu privire la care au solicitat constituirea servitutii indeplinesc conditiile pentru a se considera "loc infundat".
In aceste conditii, paratilor le revenea obligatia legala de a asigura reclamantilor o cale de trecere catre terenuri, care, insa, nu a fost respectata.
Au mai mentionat apelantii - reclamanti ca intre parti au existat mai multe discutii si intalniri cu privire la constituirea unui drept de trecere, insa paratii, de fiecare data, au impus conditii care limitau excesiv acest drept si care faceau ca dreptul de servitute sa fie unul iluzoriu, iar nu unul concret.
In acest sens, apelantii - reclamanti precizeaza ca paratii le-au pretins, de exemplu, ca orice acces catre terenurile proprietatea reclamantilor sa respecte anumite masuri minime de acces.
Or, se constata ca aceste cerinte sunt de natura sa reprezinte o incalcarea a normei juridice care obliga proprietarul fondului aservit sa constituie o cale de trecere in favoarea fondului dominant in vedere asigurarii accesului, catre acesta, in mod liber.
Mai mult, paratii au impus conditii financiare excesive, solicitand reclamantilor sa suporte costurile construirii unui gard care sa imprejmuiasca drumul de acces, la standardele OMV, estimate la suma de 571.024 Euro.
Aceasta, in conditiile in care paratii cunosteau ca exista deja un gard, cu privire la care reclamantii si-au asumat obligatia de a-l completa si reabilita (costurile aferente acestor lucrari fiind considerabil mai mici).
In consecinta, este evident ca, in realitate, paratii nu au dorit in niciun moment sa respecte dreptul reclamantilor de a avea o cale de acces catre terenuri, ci, doar, au impus conditii care au facut ca aceste terenuri sa nu poata fi folosite potrivit scopului pentru care au fost achizitionate.
Aceste conditionari cu privire la constituirea dreptului de servitute sunt de natura sa aduca o grava atingere drepturilor reclamantilor privitoare la terenuri, in special in ceea ce priveste dreptul de proprietate insusi, care nu poate fi exercitat sub toate prerogativele sale.
Asadar, in conditiile in care, asa cum s-a aratat, limitarea dreptului de acces s-a realizat prin conditionarea notificarii prealabile, prin indicarea numelui persoanelor care vor sa ajunga la proprietate, prin obligatia insotirii reclamantilor sau a asociatilor acestora la proprietate, paratii au blocat practic exercitarea dreptului de proprietate, impiedicand materializarea investitilor pe care reclamantii arata ca au facut dovada ca le-au convenit si le pot efectua in baza unor asocieri.
Este cu totul iluzoriu sa se creada ca, in conditiile in care, singura restrictie care nu a fost pusa reclamantilor de catre parati a fost perchezitia corporala pentru a ajunge la proprietatea lor, accesul personalului celor 3 societati comerciale care urmau sa dezvolte obiective industriale, a utilajelor si materialelor necesare, ar fi putut fi realizat, astfel incat limitarea accesului a fost reala, efectiva si continua, ceea ce conduce la concluzia existentei faptei ilicite.
Existenta prejudiciului:
Pornind de la definitia prejudiciului, conform caruia acesta consta in rezultatul sau efectul negativ suferit de o persoana, din cauza faptei ilicite savarsite de o alta persoana, arata apelantii reclamanti ca, in cauza, acesta este rezultatul lipsei de folosinta a terenurilor in scopul desfasurarii activitatilor comerciale pe care reclamantii au intentionat sa le realizeze.
Astfel, arata ca au incheiat un numar de trei contracte de asociere in participatiune cu mai multe societati comerciale, in scopul afectarii terenurilor unor activitati comerciale, respectiv:
Contractul de asociere in participatiune nr. 168/25.01.2010, incheiat intre AM, TEM si SC H SA, pentru construirea si exploatarea obiectivului industrial.
Fde tevi sudate pe un teren in suprafata de 20.000 m.p., ce va fi dezmembrat din terenul situat in com. B, judetul Prahova, tarlaua 10, parcela A41/1, cu nr. cadastral 10268, inscris in Cartea funciara nr. 2604 a localitatii B;
Contractul de asociere in participatiune nr. 209/16.02.2010, incheiat intre AM, TEM si S.C. S S.A., pentru construirea si exploatarea obiectivului industrial - FBCA W750 pe un teren in suprafata de 55.000 m.p., ce va fi dezmembrat din terenul situat in comuna B, judetul Prahova, tarlaua 10, parcela A41/1, cu nr. cadastral 10268, inscris in Cartea funciara nr. 2604 a localitatii B;
Contractul de asociere in participatiune nr.81/24.02.2010, incheiat intre AM, TEM si S.C. P S.A., pentru construirea si exploatarea obiectivului industrial - Centrala electrica de cogenerare pe baza de biomasa, cu o capacitate de 1 MW, pe un teren in suprafata de 20.553 mp., ce va fi dezmembrat din terenul situat in comuna B, judetul Prahova, tarlaua 10, parcela A41/1, cu nr. cadastral 10268, inscris in Cartea funciara nr. 2604 a localitatii B pentru determinarea prejudiciului cauzat reclamantilor, in cauza, a fost intocmit un Raport de expertiza contabila judiciara.
Prin urmare, prejudiciul total stabilit prin raportul de expertiza contabila judiciara este in cuantum de 7.959.369 Euro.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, urmeaza a se constata ca acesta este determinat cu exactitate si stiintific prin expertiza contabila efectuata in cauza si prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Sub acest aspect, urmeaza, de asemenea, sa se aiba in vedere ca planurile de afaceri si documentatia aferenta efectuarii investitiilor nu au fost invalidate pe cale administrativa sau judiciara.
Totodata, in cauza s-a facut dovada cu prisosinta a imposibilitatii continuarii proiectelor din culpa paratilor, intrucat, asa cum rezulta din inscrisul emis de autoritatea de cadastru si publicitate imobiliara, pentru realizarea dezmembrarii suprafetelor afectate investitiilor, era obligatorie, inclusiv pentru autorizarea lucrarilor de constructii, stabilirea accesului la proprietate, impiedicata de catre parati din motive care le sunt cu totul imputabile.
Cat priveste intinderea prejudiciului, calculata pe baza unor inscrisuri necontestate, aceasta este cu atat mai intemeiata din perspectiva imprejurarii ca chiar paratii au raportat un profit de 197 milioane euro, din investitiile aflate pe terenul invecinat (din exploatarea Centralei Electrice in Cogenerare cu Ciclu Complet din incinta rafinariei).
Astfel, se confirma faptul ca prejudiciul stabilit prin raportul de expertiza contabila este sustenabil, in conditiile in care reclamantii au intentionat sa desfasoare activitati economice in asociere cu societati specializate si cu bune rezultate economice
Existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu:
In privinta acestei conditii, arata reclamantii ca prejudiciul a fost consecinta faptei ilicite a paratilor, care nu au permis reclamantilor accesul liber catre terenurile proprietatea acestora, in scopul desfasurarii activitatilor economice.
Existenta vinovatiei:
Referitor la conditia vinovatiei, urmeaza a se avea in vedere ca raspunderea civila delictuala opereaza pentru cea mai usoara culpa si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala (cuantumul despagubirilor depinzand de intinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei).
Arata apelantii reclamanti, ca paratii, sub aparenta manifestarii disponibilitatii de acordare a servitutii, au impus conditii care, in fapt, impiedicau folosirea libera a caii de acces, respectiv care faceau imposibila constituirea servitutii (prin impunerea unor conditii financiare deosebit de oneroase).
Mai mult, in conditiile in care subsemnatii au dorit sa desfasoare activitati economice pe terenurile respective, conditiile impuse de catre parati pentru accesul catre proprietatea reclamantilor, erau de natura sa nu permita realizarea acestora.
De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca terenurile se aflau in interiorul platformei industriale P, unde paratele desfasoara activitati comerciale.
Astfel, acestea au avut reprezentarea clara a faptului ca in perimetrul respectiv, fiind o zona industriala, terenurile urmau a fi folosite in scopuri comerciale.
Pe de alta parte, instanta este rugata sa observa ca, in cauza, paratele nu au facut dovada niciuneia dintre imprejurarile pentru care autorul faptei ilicite nu este tinut sa raspunda, situatie in raport de care vinovatia acestora nu comporta niciu dubiu.
In motivarea apelului, apelanta - parata S.C. OMVP S.A. a aratat ca
obiectul prezentului apel il reprezinta doar solutia instantei de fond prin care a respins solicitarea sa de obligare a intimatilor la plata sumelor reprezentand valoarea lucrarilor necesar a fi efectuate pentru portile de acces, pentru efectuarea documentatiei cadastrale si pentru crearea unui post de paza permanent.
A invederat ca nu intelege sa critice solutia instantei de fond prin care a dispus obligarea reclamantilor, in solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenurilor in suprafata de 4.600 mp utilizate pentru constituirea servitutii de trecere, in cuantum de 3.910 lei/luna si la suportarea contravalorii lucrarilor necesar a fi efectuate pentru crearea drumului de acces, in cuantum de 254.644 lei, solutie pe care o consideram temeinica si legala.
In ceea ce priveste situatia de fapt, pe calea apelului, apelanta - parata arata ca nu va puncta decat aspectele relevante, fara a reitera toate aspectele factuale, pe care le-a enuntat in complexitate, in cadrul intampinarii si cererii reconventionale, urmand ca instanta de judecata sa le aiba in vedere in mod corespunzator.
In motivarea cererii de apel, s-a aratat ca instanta de fond a considerat in mod gresit ca sumele respinse nu se incadreaza in notiunea de costuri aferente pentru constituirea si exercitarea servitutii de trecere
Potrivit dispozitiile legale aplicabile in speta, respectiv art. 630-631 din Vechiul C.civ. proprietarul fondului dominant are atat dreptul de a face toate lucrarile necesare utilizarii servitutii, cat si obligatia de a suporta toate cheltuielile necesare cu aceste lucrari, care in niciun caz nu se fac pe cheltuiala proprietarului fondului aservit.
In acest sens este si doctrina de specialitate, care retine ca la stabilirea unei servituti de trecere instantele de judecata au obligatia sa tina seama si de interesul celui care urmeaza sa suporte consecintele ei, fara a avea in vedere exclusiv interesul celui ce urmeaza sa beneficieze de dreptul de trecere.
In aceste conditii, intrucat prima instanta a dispus constituirea servitutii de trecere in favoarea intimatilor, acestia sunt cei care trebuie sa faca toate lucrarile necesare utilizarii caii de acces si a exercitarii servitutii, precum si sa suporte toate cheltuielile implicate.
In acest sens, instanta de fond retine in mod corect ca "pentru utilizarea servitutii de trecere, intretinerea acesteia prin lege cade in sarcina fondului dominant, respectiv a utilizatorului conform disp. art.630 C.civ., potrivit caruia "aceluia ce i se cuvine o servitute are dreptul a face lucrarile trebuincioase spre a se sluji cu dansa si spre a o pastra" si disp. art.631 C.civ. potrivit caruia "aceste lucrari se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afara numai cand se va stabili altfel in titlul de stabilire al servitutii", astfel incat nu se pune problema ca acestea sa fie ocazionate de parati".
Cu toate acestea, instanta de fond a admis numai partial sumele solicitate de subscrisa cu titlul de costuri aferente constituirii si exercitarii servitutii de trecere, retinand in mod gresit ca o parte din sumele solicitate nu s-ar incadra in aceasta categorie de costuri.
In ceea ce priveste costurile pentru crearea portilor de acces, apelanta parata S.C. OMVP S.A arata, inca de la inceputul litigiului, ca in functie de varianta aleasa pentru crearea drumului de acces, este posibil sa fie necesara, pe langa ingradirea proprietatii sale si crearea unor noi porti de acces pe terenul proprietatea sa, din drumul de acces.
Aceasta este si logic si normal de vreme ce, anterior constituirii servitutii si imprejmuirii drumului de acces, accesul apelantei -parate S.C. OMVP S.A. in incinta Rafinariei in zonele afectate de drumul de acces solicitat de reclamanti se facea fara a exista vreo ingradire si/sau limitare, pe oricare dintre drumurile existente.
Or, dupa ce drumul de acces va fi imprejmuit, S.C. OMVP S.A, care va putea continua sa utilizeze acest drum, va trebui sa creeze anumite porti de acces pentru a ajunge in anumite zone din incinta Rafinariei, care sunt adiacente drumului de acces.
Raportat la raspunsul incomplet formulat de catre expertul MG in prima varianta de raport depusa la dosar, subscrisa am formulat obiectiuni, admise de instanta de fond la termenul din 14.05.2012, prin care a aratat ca, pentru desfasurarea si continuarea activitatii S.C. OMVP S.A sunt imperios necesare mai multe porti de acces.
Prin completarea a 2-a la Raportul de expertiza tehnica specialitatea evaluare imobiliara, expertul a calculat si costurile aferente unei porti de acces, respectiv suma de 6.158 lei, pe care S.C. OMVP S.A. a solicitat-o cu ocazia concluziilor pe fond, aratand instantei ca, costul total pentru cele trei porti de acces necesare desfasurarii activitatii in incinta Rafinariei este de 18.474 lei (6.158 lei x 3, potrivit calculului expertului M).
Prin urmare, in afara de costurile necesare pentru realizarea gardului imprejmuitor, intimatii trebuie sa avanseze in intregime si sumele necesare pentru instalarea portilor de acces, respectiv suma de 18.474 lei.
In acest context, instanta de fond in mod neintemeiat nu a dispus obligarea intimatilor si la suportarea costurilor aferente instalarii celor trei porti de acces, absolut necesare in vederea desfasurarii normale a activitatii.
In ceea ce priveste costurile pentru asigurarea pazei, invedereaza apelanta - parata S.C. OMVP S.A, ca, avand in vedere ca terenurile intimatilor sunt localizate in incinta RP, obiectiv strategic si cu grad inalt de periculozitate, motiv pentru care accesul catre aceste terenuri poate fi facut doar cu respectarea anumitor conditii privind managementul securitatii si al situatiilor de urgenta stabilite de Directivele S, inclusiv de standardele de securitate si politicile interne ale Rafinariei adoptate in aplicarea acestor norme speciale, se impune si asigurarea pazei corespunzatoare a drumului de acces, la fel ca pentru restul limitelor exterioare ale Rafinariei.
Astfel cum este configurat in prezent terenul intimatilor, este necesar cel putin un post de paza pentru securizarea perimetrului.
Luand insa in considerare faptul ca intimatii vor intra cu mai multe masini/persoane (astfel cum au anuntat deja, acestia intentionand sa ridice o constructie), cel mai probabil ca vor fi necesare mai multe posturi de paza.
In urma depunerii Raportului de expertiza evaluatorie intocmit de catre expertul MG, apelata - parata S.C. OMVP S.A a aratat ca a formulat obiectiuni prin care a solicitat ca expertul sa raspunda cu privire la gardul imprejmuitor dotat cu cablu anti-efractie si camera de luat vederi si sa calculeze costul imprejmuirii cu tipul de gard identic cu gardul care imprejmuieste Rafinaria la exterior.
Desi instanta a admis in intregime obiectiunile paratei, expertul nu a efectuat aceste calcule nici in completarea a 2-a la Raportul de expertiza tehnica specialitatea evaluare imobiliara, motiv pentru care la termenul din data de 04.06.2013, parata a formulat oral obiectiuni, aratand acele puncte la care expertul nu raspunsese.
Instanta de fond a respins insa aceste obiectiuni, in mod neintemeiat si cu ignorarea imprejurarii ca anterior le admisese, acordand cuvantul pe fond.
In cazul in care instanta ar fi admis obiectiunile formulate si ar fi dispus completarea raportului de expertiza specialitatea evaluare in sensul refacerii calculului potrivit costului aferent gardului care delimiteaza Rafinaria de proprietatile exterioare, nu ar mai fi fost necesare acoperirea costurilor aferente crearii posturilor de paza.
Or, avand in vedere ca instanta nu a admis obiectiunile paratei, iar drumul de acces nu va fi delimitat de restul terenului proprietatea acesteia prin imprejmuirea sa cu un gard similar celui care ingradeste restul proprietatii subscrisei, ci, din contra, doar prin realizarea unui gard imprejmuitor numai pe una din laturile servitutii, pe cealalta latura fiind pastrat gardul existent, este obligatorie asigurarea pazei drumului de acces asa cum este realizata pe toata suprafata RP.
In caz contrar, nerespectarea unor astfel de obligatii de securitatea ar atrage consecinte nefaste cu privire la siguranta persoanelor si a obiectivelor aflate in incinta platformei industriale.
In ceea ce priveste temeiul acestor sume, subliniaza ca in mod contrar celor retinute de prima instanta, parata S.C. OMVP S.A. nu este tinuta sa faca dovada indeplinirii conditiilor art.998 - 999 din C.civ., intrucat crearea posturilor de paza face parte din costurile aferente constituirii si exercitarii servitutii de trecere, asa cum am explicat supra.
Prin urmare, instanta de fond a gresit de doua ori, respectiv a respins in mod neintemeiat obiectiunile formulate oral de S.C. OMVP S.A la termenul din 04.06.2013, desi era evident ca raspunsul expertului M era incomplet raportat la obiectiunile subscrisei admise anterior de catre instanta;
a respins in mod neintemeiat solicitarea S.C. OMVP S.A de a obliga reclamantii si la suportarea acestui cost cu paza care face parte din categoria costurilor necesar a fi suportate de proprietarul fondului dominant.
In ceea ce priveste costurile pentru intocmirea documentatiei cadastrale necesare efectuarii mentiunilor obligatorii in Cartea Funciara trebuie sa fie, la fel, in sarcina intimatilor, in conditiile in care sunt impuse de crearea drumului de servitute.
Avand in vedere ca din punct de vedere cadastral, deci al unei intabulari in regim de carte funciara, orice suprafata de teren trebuie sa fie strict delimitata si amplasata, se impune ca drumul de servitute stabilit in favoarea intimatilor sa indeplineasca anumite criterii.
Astfel, arata apelanta - parata ca, asa cum a aratat in cuprinsul obiectiunilor depuse la termenul din 14.05.2013, prima instanta trebuia sa tina cont si de costurile privind schimbarea categoriei de folosinta din "curti - constructii" in "drum" a terenului de acces in vederea intabularii servitutii in Cartea Funciara conform Variantei a 2-a stabilita de expertul topo, chestiune distincta de dezmembrarea dreptului de proprietate a fondului aservit.
Subliniaza ca schimbarea categoriei de folosinta din punct de vedere cadastral se impune in cauza raportat la imprejurarea ca se va crea aceasta cale de acces distincta, in prezent existand o singura categorie cadastrala pentru toate drumurile din incinta Rafinariei.
Or, raportat si la faptul ca intimatii aveau cunostinta de pozitionarea terenurilor la momentul achizitionarii acestora, acestia trebuie sa suporte si toate despagubirile aferente constituirii caii de acces, inclusiv cele necesare pentru inscrierii servitutii in Cartea Funciara.
In acest context, instanta in mod neintemeiat a admis doar in parte cererea S.C. OMVP S.A cu privire la plata despagubirilor reprezentand constituirea si intretinerea servitutii de trecere.
Apelantii reclamanti AM, AE si TEM, au formulat, in temeiul disp. art.115 coroborate cu art.289 alin.2 C.pr.civ. intampinare la apelul declarat de S.C. OMVP S.A. solicitand ca in raport de apararile formulate, sa fie respins, ca neintemeiat.
Cu privire la netemeinicia apelului declarat de S.C. OMVP S.A., recurentii - reclamanti arata ca referitor la obligatia proprietarului fondului dominant sa suporte toate cheltuielile necesare exercitarii servitutii:
Astfel, apelanta-parata OMVP afirma ca: "intrucat prima instanta a dispus constituirea servitutii de trecere in favoarea reclamantilor, acestia sunt cei care trebuie sa faca toate lucrarile necesare utilizarii caii de acces si a exercitarii servitutii, precum si sa suporte toate cheltuielile implicate." Asadar, apelanta - parata OMVP incearca sa dea o interpretare lato sensul sintagmei de "Lucrari necesare utilizarii caii de acces", interpretarea fiind in totala neconcordanta cu scopul normelor analizate.
A aratat apelanta ca asa cum s-a retinut si in cuprinsul raportului de expertiza intocmit de Expertul tehnic ing. MG administrat in cauza, apelanta-parata este, in continuare, titulara dreptului de proprietate ce poarta asupra intregului teren.
Cu alte cuvinte, apelanta - parata OMVP, proprietara a fondului aservit nu inceteaza sa exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul dreptului de servitute.
A mai precizat apelanta ca jurisprudenta relevanta in domeniul servitutii de trecere este in sensul ca lucrarile necesare pentru exercitiul servitutii sunt imputabile proprietarului fondului dominant numai in masura in care aceste nu servesc fondul aservit, or, crearea unor porti de acces, asigurarea pazei si asigurarea unei documentatii cadastrale sunt costuri necesare fondului aservit, fiindu-i utile numai apelantei-parate OMVP.
Referitor la costurile pentru crearea portilor de acces, s-a aratat ca prima instanta s-a raportat la cheltuielile necesare asigurarii accesului reclamantilor in deplina siguranta atat pentru fondul dominant cat si pentru fondul aservit, ratiune pentru care, luand in considerare concluziile raportului de expertiza administrat in cauza, a apreciat ca se impune imprejmuirea cu gard a uneia dintre laturile servitutii.
In conditiile in care instanta de control ar admite o astfel de ipoteza, in care reclamantilor ar fi obligati sa achite toate cheltuielile efectuate pentru desfasurarea si continuarea activitatii apelantei-parate OMVP, exercitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor ar deveni prea oneroasa.
Concluzionand, apreciaza reclamantii ca achitarea costurilor pentru instalarea portilor de acces trebuie privita de catre instanta drept o cheltuiala voluptoasa si nu una necesara utilizarii servitutii de catre proprietarul fondului dominant
In ce priveste costurile pentru asigurarea pazei, invedereaza reclamantii ca obligarea apelantilor-reclamanti in prezenta cauza, la plata contravalorii costurilor suplimentare de paza nu-si poate avea izvorul in prevederile art. 616 - 618 C. civ. de la 1864, in contextul in care singura ratiune pentru care se afirma ca ar fi necesare astfel de cheltuieli, este data de faptul ca apelanta-parata trebuie sa respecte anumite conditii privind managementul securitatii si al situatiilor de urgenta stabilite de Directivele S.
In privinta incuviintarii obiectiunilor la Raportul de expertiza tehnica evaluatorie intocmit de expertul MG si a respingerii acestora ulterior, instanta de control este rugata sa observe ca prezenta cale de atac a fost promovata impotriva Sentintei civile nr. 11759 din data de 09.07.2013, iar nu impotriva incheierilor interlocutorii anterioare.
De asemenea, considera ca in privinta cheltuielilor reclamate de apelanta-parata expertul tehnic ing. MG a raspuns la obiectiunile formulate de aceasta, iar faptul ca raspunsul la obiectiuni nu a fost cel dorit nu este de natura sa genereze concluzia ca obiectiunile au fost initial incuviintate, iar ulterior respinse, ci dimpotriva, instanta a considerat ca raspunsul expertului este edificator.
In ceea ce priveste costurile pentru intocmirea documentatiei cadastrale, apelantii - reclamanti arata ca instanta este rugata sa observe ca, din interpretarea prevederilor legale mai sus citate, art. 630 si 631 C.civ. 1864, rezulta ca obligatiile in sarcina proprietarului fondului aservit sunt, in principal, cele care privesc respectarea obligatiilor asumate pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant.
Or, inscrierea servitutii in cartea funciara nu este o obligatie a proprietarului fondului aservit de vreme ce aceasta face parte din categoria cheltuielilor necesare pastrarii servitutii de catre reclamanti.
Astfel, apreciaza apelantii - reclamanti ca sustinerile apelantei-parate OMVP referitoare la obligatia lor de a face mentiunea in Cartea funciara cu privire la schimbarea categoriei de folosinta din "curti constructii" in "drum" nu reprezinta o veritabila critica a Sentintei civile nr.11759/09.07.2013.
Nemultumirea apelantilor-reclamanti ca, pana la momentul constituirii efective a drumului de acces cu respectarea tuturor cerintelor impuse de amplasamentul terenurilor, nu pot avea acces fara a respecta conditiile minime de acces si siguranta in incinta Rafinariei este profund neintemeiata si denota rea-credinta din partea acestora.
Aceasta in conditiile in care apelantii-reclamanti aveau cunostinta de pozitionarea terenurilor la momentul achizitionarii acestora, motiv pentru care trebuie sa isi asume, pe langa drepturile recunoscute de lege, si obligatiile specifice ce rezulta din localizarea imobilelor care reprezinta veritabile obligatii propter rem care greveaza terenurile.
Or, nerespectarea unor astfel de obligatii atrage consecinte nefaste cu privire la siguranta persoanelor si a obiectivelor aflate in incinta platformei industriale, apelanta - parata OMVP fiind direct responsabila pentru respectarea reglementarilor speciale aplicabile si neputand accepta vreun risc rezultat din dorinta apelantilor-reclamanti de a se plimba nestingheriti si neinsotiti in incinta Rafinariei.
Apelanta - parata OMVP a depus la dosarul cauzei documente din care rezulta imprejurarea ca toate societatile implicate in asocierile in participatiune sunt societati afiliate, controlate de catre reclamanti, respectiv o schema cu toate societatile detinute direct sau indirect de catre reclamanti, intre care se regasesc si S.C. H S.A. G, S.C. S S.A. B si S.C. P S.A. C cu care s-au incheiat cele trei contracte de asociere in participatiune, precum si extrase doveditoare de la Registrul Comertului
Subliniaza ca aceasta imprejurare are relevanta la analizarea realitatii si certitudinii prejudiciului pretins de catre reclamanti in baza celor trei contracte de asociere in participatiune, suplimentar criticilor dezvoltate in cuprinsul obiectiunilor la raportul de expertiza contabila judiciara care au dovedit ca cele 3 asocieri in participatiune pentru care s-au prezentat contracte de asociere nu au functionat in anii 2010 si 2011 si nici unul din asociati nu a facut vreun demers pentru ca aceasta sa functioneze.
Mentioneaza, de asemenea, ca notiunea de persoane afiliate este definita in Codul Fiscal, in cuprinsul art. 7 din Codul Fiscal.1, iar la stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode: metoda compararii preturilor, prin care pretul de piata se stabileste pe baza preturilor platite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile catre persoane independente; metoda cost-plus prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzatoare; metoda pretului de revanzare, prin care pretul de piata se stabileste pe baza pretului de revanzare al bunului sau serviciului vandut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vanzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit; orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica".
Prin urmare, exista o dispozitie legala care permite reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate pentru operatiunile/tranzactiile dintre asemenea persoane care nu au avut loc in termeni comerciali de piata libera, respectiv ca tranzactii intre persoane independente; putem vorbi practic de o prezumtie legala in sensul ca acest tip de operatiuni nu poate fi considerat de plano ca reflectand conditiile normale ale pietei.
Tot in acest context, sunt relevante observatiile expertului parte al paratei OMVP cu privire la neconcordantele dintre datele reale si ce au stabilit asociatii in cadrul contractelor de asociere in participatiune.
S-a mai precizat ca pretinsa lipsa de folosinta calculata in raportul de expertiza pe are apelantii-reclamanti isi intemeiaza pretentiile financiare nu este corect determinata in subsidiar, in ipoteza in care instanta de judecata va considera ad absurdum ca
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Servituti
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2017Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2018
Servitutea de vedere, obligatia efectuari lucrarilor de intretinere imobil - Decizie nr. 433 din data de 30.09.2011
Stabilirea liniei de granita dintre imobilele. Delimitarea servitutii de trecere. Cerere reconventionala. Constatare nulitate contract de vanzare-cumparare. - Decizie nr. 151 din data de 04.03.2011
SERVITUTE DE CANAL SUBTERAN – ADMISIBLITATEA ACTIUNII CONFESORII IN APARAREA DREPTULUI DE SERVITUTE - Decizie nr. 902/R din data de 22.09.2014
Raspunderea vanzatorului pentru evictiune in cazul unor servituti nedeclarate si neaparente. Conditii. - Decizie nr. 519 din data de 25.10.2012
Servitute de trecere. Introducerea in cauza a proprietarilor fondurilor invecinate. - Decizie nr. 284 din data de 18.06.2009
Drept de servitute - Decizie nr. 216 din data de 10.03.2006
Servitute de trecere. Notiunea de loc infundat potrivit art. 616 Cod civil - Decizie nr. 1114 din data de 25.11.2005
stingere servitutate - Sentinta civila nr. 4035 din data de 25.05.2011
Obligatie de a face, servitute trecere - Sentinta civila nr. 584 din data de 02.03.2011
Cerere de acordare a unei servituti de trecere pe fondul aservit. Solutie de respingere. Daca infundarea este rezultatul faptei proprietarului insusi, trecerea nu mai poate fi ceruta vecinului fondului, cel care a creat o astfel de stare urmand sa su... - Sentinta civila nr. 2921/09.04.2009 din data de 21.09.2009
Granituire - Hotarare nr. 8283 din data de 16.12.2009
Servitute - Sentinta civila nr. 1465 din data de 16.03.2011
obligatia de a face - Sentinta civila nr. 647 din data de 01.03.2016
Servituti - Sentinta civila nr. 1845 din data de 12.11.2014
Solicitarea instantei la obligarea paratei la ridicarea constructiilor aflate pe terenul reclamantului - Sentinta civila nr. 1582 din data de 29.05.2012
Dobandirea servitutii apeductului prin uzucapiune - Sentinta civila nr. 794 din data de 11.06.2014
Servitute de trecere - Sentinta civila nr. 234 din data de 06.03.2013
Servitute de trecere - Sentinta civila nr. 277 din data de 16.05.2011