Aplicabilitatea Legii nr. 217/2003 in raporturile dintre concubini

Titlu: aplicabilitatea Legii nr. 217/2003 in raporturile dintre concubini Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr. 1972/259/2014, reclamanta B.E.V. a solicitat in contradictoriu cu paratul I.V., emiterea unui ordin de protectie, in sensul ca paratul sa fie obligat la pastrarea unei distante de 100 metri fata de aceasta si fiicele acesteia; la pastrarea unei distante minime determinate fata de resedinta situata in Mizil, str. X., jud. Prahova si fata de locul de munca, respectiv SC P. SRL (acest capat de cerere a fost precizat ulterior in sensul aratarii unei distante de 50 metri ca distanta minima); interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu aceasta; obligarea paratului sa predea armele detinute politiei; obligarea paratului sa urmeze consiliere psihologica.
Solicita reclamanta, in ceea ce priveste durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie solicitam, potrivit dispozitiilor art. 27 legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012, ca aceasta sa fie stabilita la 6 luni de la data emiterii ordinului de protectie
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca cei doi au convietuit in perioada 2011-2014, cuplul locuind la domiciliul paratului din Mizil, str. Toamnei, nr. 6, jud. Prahova.
Sustine reclamanta ca pe parcursul convietuirii au existat momente si violente fizice si psihice care au determinat-o pe aceasta sa-si doreasca incheierea relatiei, numai ca acest lucru nu este usor de facut avand in vedere atitudinea si refuzul paratului de a se impaca cu aceasta idee. Astfel, pentru a contura comportamentul paratului fata de aceasta, reclamanta arata ca la inceputul relatiei, dupa ce (avea la acel moment 17 ani) a fost la un club, intr-o seara, paratul a strans-o efectiv de gat pana aproape de asfixiere si apoi, a inchis-o in casa pana a reusit sa o convinga sa nu plece de la el. Dupa acest incident paratul a impus anumite reguli, potrivit carora aceasta nu mai avea voie sa iasa din casa neinsotita, aceasta urmand sa mearga la serviciu si inapoi, doar el avea voie sa iasa in oras cu prietenii si toti banii pe care aceasta ii castiga erau controlati de acesta.
Mentioneaza reclamanta ca parintii sai nu ii mai ofera sprijin datorita faptului ca la momentul in care cei doi au inceput relatia, ei nu si-au dat acordul si ca a fost nevoie de mult curaj si de ajutor din partea unor prieteni pentru ca aceasta sa intrerupa relatia cu paratul. Acest lucru s-a intamplat pe 21 august 2014 cand reclamanta s-a mutat cu chirie in Mizil str. X., jud. Prahova, adresa pe care paratul o cunoaste.
Din acest moment pana cand a avut loc rapirea din 8 septembrie 2014 paratul a insistat in toate modalitatile posibile sa o determine pe aceasta sa se intoarca la el, proferand amenintari, jigniri, ba chiar urmarind-o. Pentru ca nu a reusit sa o convinga si-a pus amenintarile in practica si in data de 8 septembrie 2014, in jurul orelor 6.20, in parcul de langa Scoala nr. 3, in timp ce aceasta se ducea la serviciu, paratul a pus in spatele acesteia un cutit cu o lama foarte mare si a fortat-o sa se urce in masina sa, dupa care a dus-o la Manastirea Ciolanu, unde a incercat sa o convinga sa se impace, in caz contrar, amenintand ca o va omori si apoi sa va sinucide. A fost nevoie de interventia organelor de politie si a trupelor speciale pentru a o putea salva pe reclamanta. Impotriva paratului s-a intocmit dosar penal pentru faptele savarsite la aceasta data, dosar care este in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Mizil. De asemenea, incepand cu aceasta data si pana la inceputul lui octombrie 2014 a fost, crede, internat pentru a se face o expertiza medico-legala, prin care, din cate cunoaste, s-a constatat ca a avut discernamantul diminuat, motiv pentru care a fost pus in libertate.
Arata reclamanta ca este cert ca, incepand cu data de 13 octombrie 2014 paratul a contactat-o din nou, la inceput doar pentru a-i spune ca este bine, ca nu mai are nimic cu ea, ca este sub tratament si daca poate sa o mai sune din cand in cand. Desi aceasta i-a cerut sa nu o mai contacteze, totusi acesta nu i-a respectat dorinta si, incet si sigur a inceput sa faca presiuni asupra acesteia, prin mesajele telefonice si conversatiile purtate, apeland la amenintari, la sentimente si alte modalitati de influentare. Astfel, paratul a transmis sms-uri si a sunat-o in fiecare zi de nenumarate ori, a venit la domiciliul acesteia, i-a solicitat sa mearga cu el in masina pentru a discuta despre relatia lor. Acest lucru s-a intamplat de 2-3 ori in perioada 13-31 octombrie 2014, de fiecare data aceasta fiind amenintata ca, daca nu va fi de acord sa vorbeasca cu el, paratul va posta pe facebook unele fotografii care se afla in posesia sa, in care aceasta a fost surprinsa in timp ce facea un dus sau ca, le va face rau parintilor ei, cu un pistol pe care a afirmat ca l-a procurat.
Sustin reclamanta ca in aceste momente in care a vorbit cu paratul, a cedat si, pentru a se asigura ca va fi lasata sa plece a fost de acord sa se impace, insa de fiecare data, dupa ce reusea sa scape a infirmat acest lucru.
Mentioneaza ca de fiecare data paratul avea asupra sa un fel de pix telescopic ce avea varful foarte ascutit cu care o speria, chiar aratandu-i o poza de pe internet care indica adancimea pana la care poate ajunge daca i-l va infige in cap.
Sustine reclamanta ca paratul a convins-o de cateva ori sa se intalneasca, sub amenintare. Astfel, pe data de 28 octombrie, in timp ce se intorcea de la serviciu, in dreptul Liceului Teoretic, paratul a acostat-o si i-a cerut sa urce in masina, apoi a incercat sa o forteze in acest sens si numai cand aceasta in inceput sa tipe, a lasat-o in pace. In seara aceleasi zile i-a solicitat sa se intalneasca, dandu-i 10 minute sa se hotarasca daca vine la ea sau se duce la parintii ei, pentru a-i omori, data la care aceasta i-a spus sa nu mai insiste si sa inteleaga ca intre ei nu mai poate fi nimic si ca, in masura in care crede ca il poate ajuta in vreun fel sa treaca mai usor peste acest moment il va ajuta.
Paratul nu a inteles acest lucru si, in zilele urmatoare i-a comunicat ca vrea sa mearga impreuna la munte. La refuzul sau paratul a spus ca nu conteaza ce vrea ea si ca vineri, 31.10.2014, dupa ce va iesi de le serviciu, o va lua la munte. Probabil, pentru a-si pune planul in aplicare, dupa ce aceasta s-a intors de la serviciu a patruns in curtea imobilului in care aceasta locuieste, fara a cere voie si doar la tipetele ei a plecat.
Incepand cu 31 octombrie 2014 a fost ultima data cand aceasta a mai luat legatura cu paratul, moment din care s-a hotarat sa treaca peste sentimentele de compasiune si teama si sa aduca la cunostinta organelor de politie comportamentul paratului.
Considera reclamanta ca avand in vedere aceste manifestari ale paratului, care denota o violenta fizica, verbala si chiar psihica asupra acesteia, precum si reactia acestuia la refuzul continuarii convietuirii, ca viata, integritatea fizica si psihica ii este pusa in pericol, astfel ca se impune emiterea unui ordin de protectie pe o perioada de 6 luni fata de parat.
In drept au fost invocate Legea nr.217/2003 actualizata prin Legea nr.25/2012
Paratul nu a formulat intampinare.
La primire dosarului instanta din oficiu a numit aparator pentru parat.
La termen de judecata din data de 10.11.2014 s-a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisuri, interogatoriul paratului si audierea unui martor, iar pentru parat proba cu interogatoriul reclamantei.
In urma probelor administrate in cauza, Judecatoria Mizil a pronuntat sentinta civila nr. 969/11.11.2014, prin care a respins ca inadmisibila actiunea civile avand ca obiect "ordin de protectie",  formulata de reclamanta B.E.V..
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata de catre parat.
Dispune avansarea onorariului aparatorului din oficiu al paratului, in suma de 100 lei din fondurile Ministerului de Justitie.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, reclamanta si paratul au avut calitatea de concubini in perioada octombrie 2011-21.08.2014 si au locuit la domiciliul paratului, asa cum sustine reclamanta prin cererea de chemare in judecata iar paratul prin raspunsurile date la interpelarea instantei.
Faptele la care face trimitere reclamanta, recunoscute in parte de catre parat, s-au petrecut ulterior incetarii convietuirii si fac obiectul unei cercetarii penale asa cum a aratat si reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Mizil.
Din probatoriu administrat rezulta ca numai reclamanta este supusa de catre parat unei violente fizice si psihice, nu si fiicele acesteia, iar aceste violente nu s-au manifestat in prezenta minorelor.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 217/2003  republicata si modificata prin Legea nr.25/2012 scopul dispozitiilor este de ocrotire si sprijinire a familiei, de dezvoltare si consolidare a solidaritatii familiale, bazata pe prietenie, afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei, si constituie un obiectiv de interes national.
Aceasta dispozitie plaseaza in centru ocrotirii membrii familiei astfel ca in cauza de fata masura trebuie dispusa atat pentru a proteja victima, reclamanta, fata de violenta psihica si fizica asa cum a fost ea definita de art.21 din acelasi act normativ.
In sensul art. 22 lit.c din acelasi act normativ prin membru de familie se intelege persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti, astfel aparand si relatiile de concubinaj insa cu conditia ca aceasta relatie sa fie asemanatoare relatiei dintre soti. Partile au demonstrat indeplinirea acestei conditii sustinand ca au avut calitatea de concubini in perioada octombrie 2011-21.08.2014 si au locuit la domiciliul paratului.
De asemenea art. 22 lit.c din acelasi act normativ, teza finala, impune o conditie premisa de admisibilitate respectiv "in cazul in care convietuiesc". Din probatoriu administrat, asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, reclamanta din data de 21.08.2014 nu mai locuieste cu paratul, fapt recunoscut si de acesta si reclamanta la interpelarea instantei, astfel ca in cauza nu este indeplinita conditia convietuirii motiv pentru care cererea devine inadmisibila sub acest aspect, instanta neputand interveni, in aplicarea legii, asupra unor situatii nereglementate de aceasta.
Instanta retine ca paratul a fost de acord cu emiterea ordinului de protectie cu toate acestea acest ordin nu poate fi emis prin incalcarea normei imperative cu trimitere la persoanele ce pot beneficia de protectia si conditiile in care el poate fi emis.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre parat.
Fata de numirea din oficiu a unui aparator pentru paratul I.V. instanta va dispune avansarea onorariului aparatorului din oficiu, in suma de 100 lei din fondurile Ministerului de Justitie.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel, in termen legal, reclamanta B.E.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate si pe fond, sa admiterea cererii astfel cum a fost precizata. In cuprinsul cererii de apel, reclamanta a aratat ca la acel moment a putut dezvolta motivele de apel intrucat sentinta atacata nu a fost comunicata.
La data de 18.11.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei motivele de apel in cuprinsul carora a aratat urmatoarele: 
Prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat emiterea unui ordin de protectie prin care sa fie obligat paratul la pastrarea unei distante de 100 metri fata de reclamanta si fiicele acesteia (in legatura cu fiicele, mentioneaza  ca este o eroare, reclamanta neavand copii); obligarea paratului la  pastrarea unei distante minime determinate fata de resedinta situata in MIzil, str. X., jud., Prahova si fata de locul de munca , SC P. SRL, cu sediul in Mizil, str. Mihai Bravu, nr. interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice  mod, cu reclamanta, obligarea paratului sa predea armele detinut politiei si obligarea paratului sa urmeze consiliere psihologica. La termenul din data de 10.11.2014, s-a precizat actiunea in sensul ca, fata de locul de munca se solicita o distanta de 50 de m, avand in vedere ca posta orasului se afla cam la aceasta distanta fata de acesta.
In cauza au fost administrate probe cu inscrisuri, interogatoriu si un martor, s-a confirmat de catre reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Mizil ca paratul este cercetat pentru lipsire de libertate, victima fiind chiar reclamanta din aceasta cauza si ca paratul a fost expertizat si ca s-a constatat ca a avut discernamantul diminuat la data savarsirii faptei De asemenea , actiunea este dovedita si prin recunoasterea unor fapte de catre parat.
Instanta de judecata retine ca reclamanta si paratul au avut o relatie de concubinaj de aproximativ 3 ani si ca prin cererea de chemare in judecata se refera la fapte care fac obiectul unui dosar penal Este gresita aceasta apreciere, avand in vedere ca dosarul penal este intocmit pentru fapta din 8 septembrie 2014, iar cererea este formulata pentru fapte petrecute dupa ce a fost externat, incepute in 13 octombrie 2014 pana la introducerea actiunii
Instanta mai retine ca reclamanta a facut dovada este supusa unor violente fizice si psihice de catre parat, care ar duce la admiterea actiunii, incadrandu-se in scopul urmarit de Legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012.
Cu toate acestea, instanta de fond apreciaza ca cererea trebuie respinsa ca inadmisibila, nefiind indeplinite toate conditiile prevazute de lege si anume, conditia " convietuirii" reclamantei cu paratul la data formulari cererii de chemare in judecata.
Astfel, instanta interpreteaza textul de lege: "persoanele care  au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc" in sensul ca ,  daca la momentul inregistrarii cererii de emitere a ordinului de protectie, concubinii nu mai locuiesc efectiv in acelasi imobil, cererea nu poate fi primita si trebuie respinsa ca inadmisibila.
Considera ca solutia instantei de fond este data cu interpretarea gresita a legii, modalitatea in care este data aceasta interpretare fiind contrara scopului urmarit prin adoptarea legii dar si cu principiile care guverneaza aceasta institutie si care sunt exprimate in cuprinsul sau.
Partile din dosar nu au fost casatorite insa au trait in relatii de concubinaj din 2011 pana la 21 august 2014. Astfel ca, in acesta situatie se activeaza prevederile legale cu privire la concubinaj.
Astfel, din punctul de vedere al apelantei pentru ca prin aceasta lege sa fie ocrotite si persoanele care sunt supuse unor violente in familie, dar care nu sunt casatorite, legiuitorul a inclus in sfera ocrotirii acestei legi si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti, cu conditia convietuirii Astfel, relatiile asemanatoare acelora dintre soti pot fi stabilite si daca exista o convietuire sau nu, insa legiuitorul a statuat ca relatiile de concubinaj in care partite convietuiesc,  intra in sfera acelui act normativ. Astfel, ca orice violenta de orice natura care este sanctionata de prezenta lege, daca decurge dintr-o relatie de concubinaj in care partile au convietuit sau convietuiesc,  intra sub incidenta  acestei legi.
Un alt aspect care a fost interpretat in mod eronat de catre instanta de judecata este momentul in care partile convietuiesc raportat la data formularii cererii prin care se solicita emiterea unui ordin de protectie. Instanta a apreciat ca la momentul sesizarii sale este nevoie ca reclamanta si paratul sa fi convietuit, adica sa locuiasca efectiv in acelasi spatiu locativ. Insa, din textul de lege invocat de instanta in acest sens nu se intelege decat definitia relatiei de concubinaj si, in nici un caz, ca trebuie sa fie indeplinita conditia convietuirii la data formularii cererii
Daca legiuitorul ar fi pus o asemenea conditie, ar fi exprimat-o fara echivoc, intr-o modalitate care sa nu fi lasat loc de interpretari. De altfel, daca am da o asemenea interpretare acestui text de lege ar contraveni chiar scopului pentru care a fost adoptata legea, acela al ocrotirii victimelor violentei in familie (pentru ca ar presupune ca reclamanta, pentru a nu-i mai fi pusa in pericol viata si integritatea fizica si morala - fapte ce s-au petrecut, asa cum recunoaste si paratul) si sa obtina un ordin de protectie in acest sens, ar trebui sa se mute inapoi cu paratul  (adica sa se puna intr-un pericol mai mare decat cel existent la acest moment), sa se asigure ca  poate proba acest lucru, sa formuleze cererea de emitere a ordinului de protectie si apoi, daca mai poate, sa paraseasca domiciliul comun.
De asemenea,  ar fi incalcate cel putin trei dintre principiile care  reglementeaza aceasta materie, respectiv al respectarii demnitatii umane, al prevenirii savarsirii actelor de violenta in familie si al celeritatii
Un alt aspect care trebuie sa convinga instanta de control judiciar ca solutia data prin sentinta atacata este nelegala este acela ca, nici un alt articol al acestei legi nu sprijina interpretarea data, in sensul ca la data formularii  cererii ,  concubinii sa locuiasca efectiv, ci din contra. De exemplu:
-nu se face precizarea ca in centrele de primire a victimelor violentei in familie se primesc doar persoanele casatorite (care pot cere emiterea ordinului), ci se face referire la general, deci inclusiv la concubini fala de care nu specifica ca pentru obtinerea ordinului este necesar sa se mute inapoi cu agresorul;
-ordinul de protectie se refera la mai multe aspecte, respectiv la locuinta, loc de munca, contact prin orice mijloace, etc. si, unul care este esential “reintegrarea in locuinta familiei", care presupune indepartarea victimei din locuinta , deci  imposibilitatea convietuirii la momentul formularii cererii, nu face o diferentiere daca se aplica numai celor casatoriti si nu se aplica concubinilor.
Avand in vedere aceste argumente, solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat , modificarea in tot a sentintei apelate  si pe fond admiterea cererii asa cum a fost precizata .
Solicita judecarea cauzei si in lipsa.
In drept, actiunea a fost a fost intemeiata pe dispozitiile art. 466 si urm, Cpr.civ, rap. la Legea 217/2003 actualizata prin Legea 25/2012.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata sub nr. 1972/259/2014.
In raport de motivele de apel, intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat  respingerea  apelului ca nefondat, mentinerea ca temeinica si legala a sentintei civile pronuntata de Judecatoria Mizil in dosarul precizat, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 11.12.2014, prin serviciul Registratura, apelanta Banita Elena Valentina a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare 
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale care au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca apelul este fondat  pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
In ce priveste critica formulata de catre apelanta referitoare  la  faptul ca instanta de fond a respins  cererea  de emitere a unui ordin de protectie ca fiind inadmisibila  deoarece la data la care s-a formulat cererea , partile nu mai convietuiau ,  Tribunalul constate ca aceasta este pe deplin justificata pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse .
Astfel ,  prin Legea nr. 217/2003 a fost creat un instrument de protectie al persoanelor  care sunt victime ale violentei in familie si care pot astfel , beneficia de protectie in scopul garantarii integritatii si libertatii personale, atat fizice cat si psihice, fata de agresor.
In acest caz, cercul in care victima si agresorul se incadreaza este unul prestabilit, calificat de legiuitor sub notiunea de "membru de familie", fara insa a stabili limitativ aplicabilitatea ordinului de protectie la cadrul familial asa cum a fost stabilit de legea civila in genere, ci la un cadru extins ce are in vedere persoane care convietuiesc.
In textul art. 5 legiuitorul defineste notiunea de membru de familie conferindu-i un inteles special si extensiv fata de legea civila in general, si anume :
• ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
• sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
• persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;
• tutorele sau alta persoana care exercita in fapt sau in drept drepturile fata de persoana copilului;
• reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala sau handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
Observam astfel ca legiuitorul extinde notiunea de membru de familie chiar si asupra unor persoane care nu au astfel de legaturi cu victima, tocmai in vederea conferirii unei protectii sporite fata de toti cei care convietuiesc cu sau fara existenta unor raporturi de rudenie ori afinitate.
Cu toate ca in dreptul nostru, de regula, nu se confera efecte juridice relatiilor care nu imbraca o forma prevazuta de lege (casatorie, rudenie), asa cum rezulta si din cuprinsul art. 277 NCC care interzice si nu echivaleaza alte forme de convietuire in afara de casatorie, ordinul de protectie se refera si la aceste categorii de persoane. In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Onului care, in interpretarea art. 8 din Conventie referitor la viata privata, recunoaste nu numai relatiile de natura biologica ci si relatiile de ordin afectiv in baza carora se creeaza raporturi asemanatoare celor de familie.
Prin urmare disp. art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicata, trebuie interpretata in sensul ca prin membru de familie se intelege si "persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc" , adica acele persoane  care au avut o relatie  de concubinaj , acestia avand o relatie asemanatoare aceleia dintre soti.
Prin urmare , sintagma " daca convietuiesc " nu trebuie interpretata in sensul ca legiuitorul a instituit  cerinta ca victima sa convietuiasca cu agresorul la data solicitarii ordinului de protectie , asa cum in mod gresit a retinut instanta de fond , o asemenea conditie fiind greu de indeplinit in conditiile in care ,  intre cele doua parti exista relatii tensionate , conflictuale care determina de cele mai multe ori  victima sa-si  paraseasca locuinta.
Legiuitorul a  stabilit in  art. 5 lit. c  faptul ca  protectia conferita de lege se extinde si asupra  celor care  s-au aflat  la un moment dat intr-o relatie de concubinaj  , indiferent daca la data solicitarii ordinului de protectie mai convietuiau sau nu impreuna , sintagma aratata in precedent fiind destinata sa defineasca  in mod clar categoria  de persoane ce intra sub incidenta art. 5 lit. c , respectiv a concubinilor.
O alta interpretare ar fi de natura sa excluda din sfera de protectie a legii o categorie importanta de persoane ,  desi relatiile pe care acestea le-au stabilit  au natura unor relatii de familie .
 In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in interpretarea art. 8 din Conventie referitor la viata privata, recunoaste nu numai relatiile de natura biologica ci si relatiile de ordin afectiv in baza carora se creeaza raporturi asemanatoare celor de familie.
Prin urmare , solutia adoptata de catre instanta de fond , de respingere ca inadmisibila , a cererii de emitere a unui ordin de protectie , pe aceste considerente , este  nelegala si  este rezultatul unei interpretari gresite a legii.
In ce priveste fondul cauzei , Tribunalul constata ca cererea formulata de catre reclamanta a fost cu prisosinta dovedita , in conditiile in care paratul personal la interogatoriul administrat de catre instanta , recunoaste ca a rapit-o pe reclamanta , la data de 08.09.2014 ,  avand asupra  sa un cutit ,  scopul fiind acela de a o determina pe fosta sa concubina sa reia convietuirea ( raspunsul la intrebarea nr. 1 din interogatoriul aflat la fila 20 dosar de fond ).
Mai mult chiar , paratul este de acord cu emiterea acestui ordin de protectie ( raspunsurile la intrebarile 9 si 10  din interogatoriul de la fila 20 dosar de fond), recunoscand astfel culpa sa cu privire la actele de violenta reclamate.
Sustinerile reclamantei au fost confirmate si de catre martorul Condurateanu Radu Viorel , audiat in cauza , care la randul sau a fost amenintat de catre parat si a  asistat personal la imprejurari in care reclamanta a fost amenintata de catre acesta.
Prin urmare , avand in vedere gravitatea faptei comise de catre parat , respectiv lipsirea de liberate a reclamantei , faptul ca a folosit un cutit in acest scop  si a continuat amenintarile la adresa acesteia ,  creeaza convingerea instantei ca,   reclamanta se afla intr-o stare de pericol ce impune adoptarea unor  masuri de protectie , astfel cum au fost stabilite prin Legea 217/2003 actualizata.
Legea defineste in art. 2 alin. (1) intelesul juridic al conceptului de violenta in familie ca reprezentand "orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate", pentru ca in alin. (2) al aceluiasi articol notiunea sa se completeze dispunandu-se ca reprezinta violenta in familie si "impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale".
Asadar , instanta constata ca reclamanta din prezenta cauza este supusa unor forme de violenta  verbala  prin folosirea unui limbaj jignitor  si a amenintarilor , unei violente psihologice prin provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica  si nu in ultimul rand unei violente fizice   concretizata in  fapta de  lipsire de libertate a  reclamantei la data de 08.09.2014 , sub amenintarea unui cutit.
Aceasta fiind situatia de fapt rezultata din probele administrate si dispozitiile legale incidente in cauza , Tribunalul va admite apelul declarat de reclamanta, impotriva Sentintei civile nr. 969/11.11.2014 pronuntata de Judecatoria Mizil in dosarul nr. 1972/259/2014 si in consecinta va schimba in tot sentinta atacata in sensul ca admite in parte cererea.
Prin urmare , va aplica urmatoarele masuri   pe durata maxima prevazuta de lege , respectiv 6 luni ,   si anume : in temeiul disp. art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003 republicata:
- Obliga paratul I.V. sa pastreze o distanta minima de 100 m fata de reclamanta B.E.V..
- Obliga paratul I.V. sa pastreze o distanta minima de 100 m fata de domiciliul, respectiv resedinta reclamantei, respectiv cel situat in Mizil, str. N. Balcescu nr. 209, ap. 4, jud. Prahova.
- Obliga paratul I.V. sa pastreze o distanta minima de 100 m fata de locul de munca al reclamantei, respectiv SC P. SRL cu sediul in Mizil, str. Mihai Bravu nr. 63, jud. Prahova.
Respinge  cererea de emitere a unui ordin de protectie fata de fiicele reclamantei ,  ca neintemeiata deoarece nu s-a facut dovada ca aceasta are copii.
In baza art.23 alin. 1 lit. f din Legea 217/2003 republicata, interzice paratului luarea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau orice alt mod cu reclamanta.
In temeiul disp. art. 23 alin. 1 lit.g din Legea nr. 217/2003 republicata obliga paratul sa predea politiei armele detinute , indiferent daca acestea sunt detinute legal sau nu , in situatia in care se constata ca  paratul  se afla in posesia oricaror arme , asa cum sunt ele definite prin art. 179 din Noul Cod penal, respectiv instrumentele , dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispozitii legale sau orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac.
In temeiul disp. art. 23 alin. 3 din Legea nr. 217/2003 republicata, obliga paratul sa urmeze consiliere psihologica  o masura putand  ajuta la normalizarea relatiilor dintre  parti  si la  ameliorarea comportamentului  agresiv al paratului , in vederea prevenirii si combaterii oricaror alte forme de violenta din partea acestuia, asupra reclamantei.
In baza art. 29 din Legea 217/2003 republicata, prezentul ordin de protectie este executoriu, fara somatie si fara trecerea vreunui termen.
In temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunica de indata structurilor Politiei Romane de la locuinta reclamantei si a paratului, respectiv Postului de Politie al orasului Mizil.
In temeiul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 dispune punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie sub supravegherea politiei.