Programul de legaturi personale cu parintele necustodian; parinti cu domicilii in state diferite

DECIZIA CIVILA NR.18014
Data: 16.04.2015
Autor: Pavel-Anton Alina
Domeniu asociat: minori
Titlu: programul de legaturi personale cu parintele necustodian; parinti cu domicilii in state diferite
         Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 39359/281/2012 reclamanta C.S.L. a chemat in judecata pe paratul C.M. solicitand, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata de parti la data de 25.07.2011 din culpa comuna, reluarea  de catre parata a numelui avut anterior casatoriei, respectiv acela de "Popescu", sa se stabileasca locuinta minorului  C.R.F., nascut la data de 12.09.2012 la mama reclamanta, exercitarea in comun a autoritatii parintesti, obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului, fara cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 25.07.2011, iar din aceasta casatorie a rezultat minorului C.R.F., nascut la data de 12.09.2012.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri.
La data de 13.03.2012 paratul a depus la dosarul cauzei intampinare - cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantei, prin care a solicitat incredintarea spre crestere si educare a minorului la mama reclamanta, sa i se incuviinteze pastrarea legaturilor personale cu minorul in modalitatea indicata in cuprinsul cererii.
La data de 30 mai 2013, partile, prezente, au declarat ca solicita desfacerea casatoriei prin acord.
In cauza s-a intocmit referatul de ancheta psihosociala.
Dupa administrarea probelor incuviintate partilor, prin sentinta civila nr. 10238/06.06.2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamanta; a fost admisa in cererea reconventionala formulata de parat; s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata de parti la data de 25.07.2011 si inregistrata in Registrul de stare civila al Primariei Plopeni, jud. Prahova sub nr. 20/25.07.2011, prin acord, urmand ca pe viitor, reclamanta sa isi reia numele avut anterior casatoriei, respectiv acela de "Popescu". 
S-a stabilit locuinta minorului C.R.F., nascut la data de 12.09.2012 la mama, urmand ca tatal parat-reclamant sa pastreze legaturile personale cu minorul, in sensul de a vizita minorul in domiciliul mamei, in prima si a treia duminica din luna, intre orele 10,00 - 18,00 , iar autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti.
A fost obligat paratul plata pensiei de intretinere pentru minorul C.R.F., nascut la data de 12.09.2012 in cuantum de 150 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii - 23.11.2012 si pana la majoratul minorului.
A fost respinsa in rest cererea reconventionala, ca neintemeiata.
S-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 25.07.2011. Din casatoria partilor a rezultat 1 copil C.R.F., nascut la data de 12.09.2012.
Potrivit art. 373 lit. a c.civ. divortul poate avea loc prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot.
Avand in vedere ca in prezenta cauza, paratul a acceptat cererea pentru desfacerea casatoriei prin acord, formulata de reclamanta, instanta in temeiul art. 374 alin. 1 c.civ. in conformitate cu care, divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie, urmeaza sa admita actiunea si sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata de C.S.L. si C.M. la data de 25.07.2011 prin acord.
In baza art. 383 alin. 3 C. civ. cum intre soti nu a intervenit o invoiala conform careia sotul care la incheierea casatoriei a dobandit numele celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa divort, instanta a dispus ca reclamanta sa-si reia, in viitor, numele avut anterior casatoriei, respectiv acela de "Popescu".
Potrivit art. 396 alin. 1 c.civ. instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta, iar potrivit art. 402 alin. 1 c.civ. instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Avand in vedere dispozitiile legale mentionate, instanta de fond a luat act de intelegerea partilor in conformitate cu care va fi stabilita locuinta minorului C.R.F., nascut la data de 12.09.2012 la mama, urmand ca tatal parat sa pastreze legaturile personale cu minorul, in sensul de a vizita minorul in domiciliul mamei, in prima si a treia duminica din luna, intre orele 10,00 - 18,00, program ce corespunde varstei si necesitatilor speciale ale minorului.
In ceea ce priveste autoritatea parinteasca, instanta de fond a constatat ca probele administrate in  cauza nu au relevat vreun motiv intemeiat pentru a se dispune in sensul exercitarii acesteia numai de catre unul dintre parinti, respectiv numai de catre tata, nefiind administrate probe din care sa rezulte ca mama ori tatal s-ar afla intr-o situatie, ori ar fi indeplinit eventuale acte de natura sa aduca atingere drepturilor si intereselor minorului si  nici ca ar fi incident vreunul din cazurile stabilite de art. 507 c.civ., respectiv daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca si ca atare, instanta va dispune ca autoritatea parinteasca, sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti, masura fiind in interesul exclusiv al minorului.
Cu privire la cuantumul intretinerii, instanta de fond a tinut cont atat de nevoia celui care o cere, cat si de mijloacele celui care urmeaza a o plati, potrivit art. 529 alin 1 Cod civil, conform art. 527 Cod civil, putand fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace, motiv pentru care a obligat paratul la plata pensiei de intretinere pentru minorul C.R.F., nascut la data de 12.09.2012 in cuantum de 150 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii - 23.11.2012 si pana la majoratul minorului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
  In motivarea cererii de apel, paratul a invederat faptul ca hotararea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale privind stabilirea programului de vizitare, pentru parintele caruia nu i s-a incredintat minorul sau la care minorul nu are domiciliul, si acordarea pensiei pentru intretinere prevazuta de art. 402 alin.1 Cod civil, rap. la art. 529 al.1 rap.  la art. 529 al.1 N Cod civil, respectiv la momentul obligarii tatalui parat la plata pensiei de intretinere.
Totodata, apelantul a apreciat ca, in mod gresit, instanta de fond  nu a indicat clar domiciliul reclamantei, unde va avea locuinta minorul, precum si unde se va desfasura programul de vizitare al tatalui parat.
Instanta de fond a stabilit un program de vizitare fara a avea in vedere dispozitiile legale aplicabile in speta, precum si dispozitiile Legii nr. 272/2004 in acest sens.
Astfel, prima instanta a dispus un program de vizitare restrictionat, fara posibilitatea luarii minorului in domiciliul paratului, aspect care afecteaza atat programul de viata al partilor cat si al minorului, lipsind de continut dreptul subiectiv al carui exercitiu devine formal de ambele parti.
Practic, arata apelantul, nu se poate asigura intimitatea necesara unei relatii personale, atat de delicata intre parat si copilul sau, prin mentinerea acestui program de vizitare, in care dreptul paratului de a-si vizita minorul este prevazuta de doua ori pe luna, cateva ore in domiciliul mamei reclamante.
Avand in vedere faptul ca la instanta de fond nu s-a administrat niciun probatoriu pentru solutionarea acestui capat de cerere, fiind respinse probele solicitate de parat, dar si de reclamanta, apelantul a solicitat, in temeiul art. 295 C.pr.civila, completarea de probatorii cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei si proba testimoniala cu un martor, pentru a dovedi imprejurarea  ca reclamanta este cea care interzice paratului de a avea legaturi personale cu minorul, singura modalitate de a comunica cu aceasta fiind doar telefonic.
Un al doilea motiv de apel, se refera la faptul ca instanta de fond in mod gresit a obligat paratul la plata unei pensii de intretinere pentru minorul C.R.F., de la data introducerii actiunii 23.11.2012, deoarece au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri, respectiv copii de pe dovezile de transfer bancar pentru sumele de bani trimise lunar reclamantei, cu titlu de pensie de intretinere inca inainte de introducerea actiunii de divort.
In opinia apelantului, prima instanta trebuia sa dispuna plata pensiei de intretinere de la data pronuntarii hotararii, respectiv de la data de 06.06.2013.
Al treilea motiv de apel are in vedere lipsa mentiunii din dispozitivul sentintei a aspectului privind stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei, domiciliu care, in mod eronat, nu este indicat in actiune.
Apelantul a considerat deosebit de important a se mentiona in mod clar locuinta unde va avea domiciliul minorul, avand in vedere ca, in prezent, reclamanta locuieste in Spania, situatie ce rezulta din inscrisurile de la dosar, iar nementionarea in mod clar a domiciliului  minorului la domiciliul reclamantei, ar putea conduce la concluzia ca acest domiciliu este cel unde sta in prezent reclamanta, si unde ar trebui sa se desfasoare legaturile personale ale paratului cu minorul, fapt ce ar reprezenta un prejudiciu atat pentru parat cat si pentru minor, fiind in imposibilitate de executare.
Apelul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub acelasi numar unic de dosar, iar intimata-reclamanta legal citata nu a formulat intampinare, dar s-a prezentat in fata instantei de control judiciar si a solicitat respingerea caii de atac declarate, ca fiind nefondata.
Prin incheierea pronuntata la data de 17.12.2014, n baza art. 295 cu aplicarea art. 167 alin 1 cod proc. Civila, tribunalul a incuviintat, pentru parti, completarea probatoriului cu inscrisuri, cu interogatorii si cu cate un martor.
In faza procesuala a apelului au fost administrate probele cu inscrisuri, cu interogatoriile partilor si cu martorul Z.C.D., propus de apelant, intimata renuntand la administrarea acestei probe.
Examinand hotararea atacata, prin prisma motivelor de apel formulate de parat, dar si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciaza ca aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Instanta de control judiciar considera ca analiza motivelor de apel formulate de apelantul-parat C.M. trebuie sa porneasca de la expunerea dispozitiilor legale ce au incidenta asupra raporturilor/relatiilor personale pe care fiecare dintre parinti trebuie sa le dezvolte cu copilul minor rezultat din relatia acestora, precum si de la imprejurarea ca prezenta cale de atac vizeaza modalitatea de solutionare a capetelor de cerere accesorii divortului.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, actualizata si republicata, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
In alineatul 4 al aceluiasi text legal se statueaza ca, in caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
In continuare, prin dispozitiile art. 18 din acelasi act normativ, sunt reglementate, fara caracter limitativ, modalitatile de exercitare a relatiilor personale dintre parinti si copiii lor minori, printre care se regasesc vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre parintele la care nu locuieste in mod obisnuit, corespondenta sau orice alta forma de comunicare cu copilul, intalniri ale copilului cu parintele cu care nu locuieste in mod obisnuit, intr-un loc neutru, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.
De asemenea, potrivit art. 496 alin. 5 Noul Cod civil, parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia, instanta de tutela putand limita exercitiul acestui drept, daca este in interesul superior al copilului.
Coroborand textele legale enuntate mai-sus, tribunalul retine ca legiuitorul consacra deopotriva atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ceea ce priveste cresterea si educarea minorului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea, ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale cu ambii parinti, precum si cu rudele sale fata de care a dezvoltat legaturi de atasament.
Raspunderea parinteasca reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice in temeiul unei hotarari judecatoresti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord in vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, cuprinzand in special incredintarea si dreptul de vizita.
In cadrul operatiunii de atribuire a raspunderii parintesti, care include autoritatea  parinteasca sau orice relatie similara acestei autoritati, prin care se determina drepturi, puteri si obligatii ale parintilor, ale tutorelui sau ale altui reprezentant legal in legatura cu persoana sau bunurile copilului, conform art. 1 alin. 2 din Conventia de la Haga adoptata la 19.10.1996, cu privire la competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea privind raspunderea parinteasca si masurile de protectie a copiilor, criteriul esential, calauzitor, care trebuie avut in vedere de instanta de judecata este reprezentat de interesul superior al copilului minor.
Consacrarea expresa, cu caracter general a acestui principiu in legislatia interna s-a realizat prin  disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004 care statueaza ca orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu, se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului, principiu care este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, altor reprezentanti legali, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
Prima instan?a a stabilit situatia de fapt existenta intre partile litigante doar partial corect, intrucat din probatoriul administrat reiese cu certitudine imprejurarea ca atat apelantul-parat, cat si intimata-reclamanta (impreuna cu minorul R.F. ), nu locuiesc efectiv si permanent pe teritoriul Romaniei, astfel ca masura incuviintarii dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu copilul, prin vizitarea acestuia in domiciliul mamei, situat in orasul Plopeni, in prima si a treia duminica din luna, intre orele 10-18, este lipsita de orice eficienta.
Practic, coroborand cuprinsul cererii de chemare in judecata formulate de C.S.L. cu cel al  intampinarii si cererii reconventionale formulate de Carstoiu Marius, precum si cu inscrisurile depuse in primul ciclu procesual: adeverinta de inregistrare a mutarii apelantului intr-o locuinta noua (filele 39-40 dosar fond) si fisa de inscriere a familiei pentru demersuri de inregistrare sau modificare de date (fila 73 dosar fond), respectiv cu raspunsurile la interogatoriile administrate ambelor parti de instan?a de apel (filele 118 -123, 130-131 dosar apel) si cu depozitia martorului Z.C.D., tribunalul constata ca apelantul-parat locuieste si isi desfasoara activitatea in Germania, in vreme ce intimata-reclamanta locuieste, in cea mai mare parte a timpului, si munceste in Spania.
Dreptul apelantului-parat de a pastra legaturi personale cu minorul C.R.F., nascut la 12.09.2012, este incontestabil, decurgand din textele legale enuntate in precedent, recunoscut ca atare chiar si de intimata-reclamanta, singurul aspect litigios fiind reprezentat, in esenta, de costurile pe care le implica reunirea lui Castoiu Marius cu fiul sau, indiferent daca locul intalnirii este in Romania sau in Spania, unde copilul locuieste efectiv impreuna cu mama sa si unde, de altfel, a si fost vizitat de tata.
In alta ordine de idei, instan?a de control judiciar retine ca apelantul-parat a manifestat interes permanent pentru dezvoltarea si mentinerea relatiilor personale cu fiul sau, pe care l-a si luat in domiciliul parintilor sai din Municipiul Slobozia, asa cum insasi intimata a recunoscut la interogatoriul administrat.
In plus, tribunalul considera ca dezvoltarea unei comunicari firesti intre tata si copil, fara constrangeri sau bariere, care s-ar ivi prin prezenta celuilalt parinte, implica posibilitatea de a-l lua pe minor din domiciliul sau resedinta mamei, masura ce este in interesul copilului, mai ales ca niciunul dintre mijloacele de proba administrate nu au demonstrat incapacitatea apelantului de a-i asigura fiului sau un program de hrana, de odihna si de distractie, corespunzator nevoilor acestuia.
In sensul aratat, instanta retine ca s-a pronun?at si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care, in hotararea data in cauza Monory contra Romaniei si Ungariei, a statuat ca posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile na?ionale care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul la viata de familie protejat de art. 8, statele avand obligatia de a asigura reunirea copilului cu parintele sau.
Tocmai de aceea, dand eficienta prevederilor art. 496 alin 5 din noul cod civil coroborat cu art. 17 si art. 18 din Legea nr. 272/2004, cu aplicarea art. 296 cod proc. Civila, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-parat-reclamant C.M. impotriva sentintei civile nr. 10238/06.06.2013 a Judecatoriei Ploiesti, pe care o va schimba in parte in sensul ca incuviinteaza apelantului-parat-reclamant dreptul de avea legaturi personale cu minorul C.R.F., nascut la data de 12.09.2012, potrivit urmatorului program de vizitare, aplicabil in intervalul de timp in care intimata-reclamant-parata locuieste efectiv impreuna cu minorul in Spania:
In primul si al treilea trimestru al fiecarui an, prin vizitarea copilului la resedinta mamei din Spania, pe durata unei saptamani (sapte zile consecutive), ce va fi stabilita de comun acord de catre parti.
Pe durata vizitei, apelantul-parat-reclamant va putea lua copilul din re?edin?a mamei, de la ora 9.00, si il va putea duce in parc sau in alte spatii sigure pentru acesta, urmand a-l restitui intimatei-reclamante-parate la ora 19.00, cu respectarea programului de hrana, de odihna, respectiv de educare (gradinita sau scoala).
Partile vor stabili, de comun acord, data efectiva a vizitei apelantul-parat-reclamant, cu minim o luna inaintea deplasarii in Spania, costurile ocazionate de transport si de cazare urmand a fi suportate de Carstoiu Marius.
In al doilea si al patrulea trimestru  al fiecarui an, prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, pe durata unei saptamani (sapte zile consecutive), ce va fi stabilita de comun acord de catre parti, cu minim o luna inaintea deplasarii in Romania, costurile ocazionate de transportul copilului si al mamei acestuia urmand a fi suportate de C.S.L.;
Pe durata vacantei de vara, cu posibilitatea luarii copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, timp de doua saptamani (14 zile consecutive), in anii impari in luna iulie, iar in anii pari in luna august, perioada concreta fiind stabilita de comun acord de catre parti, cu minim o luna inaintea deplasarii in Romania, costurile ocazionate de transportul copilului urmand a fi suportate de Carstoiu Marius.
De asemenea, tribunalul va incuviinta apelantului-parat-reclamant dreptul de avea legaturi personale cu minorul C.R.F., potrivit urmatorului program de vizitare, aplicabil in intervalul de timp in care intimata-reclamant-parata va locui efectiv impreuna cu minorul in Romania:
In primul si al treilea week-end din fiecare luna, prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, de sambata, ora 10.00, pana duminica, ora 18.00;
Pe durata vacantei de vara, cu posibilitatea luarii copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, timp de trei saptamani, in anii impari in luna iulie, iar in anii pari in luna august;
In perioada vacantei de iarna, timp ce trei zile consecutive, prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, urmand ca, in anii impari, sa includa ziua de 25 decembrie, iar, in anii pari, zilele de 31 decembrie si 1 ianuarie;
In perioada vacantei de primavara timp de trei zile consecutive,  prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, urmand ca, in anii impari sa includa prima zi de Paste, iar, in anii impari, a doua zi de Paste.
Perioadele concrete  indicate in paragraful precedent vor fi stabilite de comun acord de catre parti, cu minim o luna inaintea deplasarii in Romania a apelantului-parat-reclamant Carstoiu Marius.
In ceea ce priveste motivul de apel referitor la data de la care apelantul a fost obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea copilului, tribunalul constata ca, potrivit art.  532 cod civil, pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata.
Cu toate acestea, pensia poate fi acordata si pentru o perioada anterioara, daca introducerea cererii de chemare in judecata a fost intarziata din culpa debitorului.
Potrivit probelor administrate in cauza, apelantul-parat a contribuit la intretinerea minorului R.F.  atat prin transmiterea catre mama a unor diferite sume de bani, potrivit inscrisurilor depuse la dosar (filele 43-51 dosar fond), cat si prin achizitionarea de diferite bunuri si produse necesare cresterii copilului (filele 96-105 dosar apel).
Pe cale de consecinta, retinand ca pana la data pronuntarii sentintei primei instan?e, respectiv 06.06.2014, apelantul si-a indeplinit obligatia de a contribui la intretinerea fiului sau minor, conform art. 525 cod proc. Civila, tribunalul va obliga pe C.M. la plata unei pensii de intretinere in favoarea  minorului, in cuantum de 150 lei lunar, incepand cu data pronuntarii sentintei primei instante, respectiv 06.06.2014, si pana la majoratul copilului.
Sub aspectul motivului de apel referitor la lipsa mentiunii din dispozitivul sentintei atacate privind stabilirea domiciliului minorului, tribunalul retine ca prin sentinta civila nr. 1201/29.01.2014 s-a dispus completarea sentin?ei nr. 10238/2013 a Judecatoriei Ploiesti, prin stabilirea locuintei minorului la mama, in Plopeni, str. Tineretului, nr. 10, bl. 21, sc. B, et. 2, ap. 29, jud. Prahova. Aceasta hotarare de completare a dispozitivului hotararii initiale a ramas definitiva prin decizia civila nr. 326/2014 a tribunalului Prahova, nerecurata.
Tribunalul va mentine in rest dispozitiile sentintei atacate, ca fiind legale si temeinice.
In baza art. 274 cod proc. Civila, cum partea care pierde procesul poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea partii adverse, tribunalul va lua act ca apelantul nu a solicitat asemenea cheltuieli.
Totodata, fata de solutia ce va fi data prin prezenta decizie, tribunalul retine ca intimata se afla in culpa procesuala, urmand a respinge cererea acesteia privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cale de atac, ca fiind neintemeiata. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul-parat-reclamant, si, in consecinta:
Schimba in parte sentinta atacata in sensul ca incuviinteaza apelantului-parat-reclamant dreptul de avea legaturi personale cu minorul C.R.F., nascut la data de 12.09.2012, potrivit urmatorului program de vizitare, aplicabil in intervalul de timp in care intimata-reclamant-parata locuieste efectiv impreuna cu minorul in Spania:
In primul si al treilea trimestru al fiecarui an, prin vizitarea copilului la resedinta mamei din Spania, pe durata unei saptamani (sapte zile consecutive), ce va fi stabilita de comun acord de catre parti.
Pe durata vizitei, apelantul-parat-reclamant va putea lua copilul din re?edin?a mamei, de la ora 9.00, si il va putea duce in parc sau in alte spatii sigure pentru acesta, urmand a-l restitui intimatei-reclamante-parate la ora 19.00, cu respectarea programului de hrana, de odihna, respectiv de educare (gradinita sau scoala).
Partile vor stabili, de comun acord, data efectiva a vizitei apelantul-parat-reclamant, cu minim o luna inaintea deplasarii in Spania, costurile ocazionate de transport si de cazare urmand a fi suportate de Carstoiu Marius.
In al doilea si al patrulea trimestru  al fiecarui an, prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, pe durata unei saptamani (sapte zile consecutive), ce va fi stabilita de comun acord de catre parti, cu minim o luna inaintea deplasarii in Romania, costurile ocazionate de transportul copilului si al mamei acestuia urmand a fi suportate de C.S.L.;
Pe durata vacantei de vara, cu posibilitatea luarii copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, timp de doua saptamani (14 zile consecutive), in anii impari in luna iulie, iar in anii pari in luna august, perioada concreta fiind stabilita de comun acord de catre parti, cu minim o luna inaintea deplasarii in Romania, costurile ocazionate de transportul copilului urmand a fi suportate de C.M.
Incuviinteaza apelantului-parat-reclamant dreptul de avea legaturi personale cu minorul C.R.F., potrivit urmatorului program de vizitare, aplicabil in intervalul de timp in care intimata-reclamanta-parata va locui efectiv impreuna cu minorul in Romania:
In primul si al treilea week-end din fiecare luna, prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, de sambata, ora 10.00, pana duminica, ora 18.00;
Pe durata vacantei de vara, cu posibilitatea luarii copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, timp de trei saptamani, in anii impari in luna iulie, iar in anii pari in luna august;
In perioada vacantei de iarna, timp ce trei zile consecutive, prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, urmand ca, in anii impari, sa includa ziua de 25 decembrie, iar, in anii pari, zilele de 31 decembrie si 1 ianuarie;
In perioada vacantei de primavara timp de trei zile consecutive,  prin luarea copilului in domiciliul din Romania al apelantului-parat-reclamant, urmand ca, in anii impari sa includa prima zi de Paste, iar, in anii impari, a doua zi de Paste.
Perioadele concrete  indicate in paragraful precedent vor fi   stabilite de comun acord de catre parti, cu minim o luna inaintea deplasarii in Romania a apelantului-parat-reclamant C.M.
Obliga apelantul-parat-reclamant la plata unei pensii de intretinere in favoarea  minorului, in cuantum de 150 lei lunar, incepand cu data pronuntarii sentintei primei instante, respectiv 06.06.2014, si pana la majoratul copilului.
Mentine in rest sentinta, ca legala si temeinica.
Ia act ca apelantul-parat-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Respinge cererea intimatei-reclamante-parate privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cale de atac, ca fiind neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare.
         Pronuntata in sedinta publica azi, 16.04.2015.