Ordin de protectie

         Ordin de protectie.Indeplinirea conditiilor legale pentru emitere.

   Dispozitiile art.II din Legea nr.25/2012 prin care s-a modificat  Legea nr.217/2003 fac trimitere la completarea legii cu prevederile corespunzatoare din Codul de procedura penala, ceea ce inseamna ca la cercetarea de catre instanta civila a aspectelor privind violenta in familie, contigue zonei infractionale, regimul audierii martorilor este guvernat de dispozitiile art.78 si urm.din Codul de procedura penala, ce permite ascultarea membrilor de familie, lucru absolut firesc deoarece faptele de violenta in familie se manifesta de regula intr-un spatiu privat, accesibil unui numar restrans de persoane.
           Din ansamblul dispozitiilor Legii nr.217/2003 pentru  prevenirea si combaterea violentei in familie, dar si  din reglementarile exprese (art.1 alin.2 si 3, art.2 lit.c), art.7 alin 1, art.8 alin.1 etc.) rezulta  ca o componenta esentiala a protectiei  ce se cuvine acordata victimelor violentei in  familie consta in prevenirea actelor de violenta indreptate impotriva acestora si preintampinarea situatiilor de incalcare repetata a drepturilor lor fundamentale.
          Multitudinea manifestarilor violente ale paratului - agresor(violenta verbala,psihologica,fizica), imprejurarea ca de la acesta a fost confiscata o arma de foc de catre organele de cercetare penala in contextul cercetarii sale penale sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectare a  regimului armelor si munitiilor, conduc la  concluzia persistentei unei stari de pericol pentru reclamanta -victima, in situatia in care paratul - agresor ar beneficia in continuare, fara nicio restrictie, de conditiile actuale pentru a intra in contact nemijlocit cu aceasta; in acest context, aprecierea primei instante ca faptele imputate paratului agresor au o gravitate minora poate conduce la concluzia, esentialmente gresita, ca ele sunt  permise in cadrul  domestic al casniciei, iar  repetarea lor nu ar trebui prevenita.

(Tribunalul Arad, sectia civila, decizia civila  nr. 287 R /28 februarie 2013,dosar nr. 103/55/2013)      Prin sentinta civila nr.231 din 25.01.2013 pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr.103/55/2013, prima instanta a respins cererea formulata de petenta S. (fosta D.) M. in nume personal si in calitate de reprezentanta a copilului D. J. G., minor fara capacitate de exercitiu in contradictoriu cu intimatul D. T. avand ca obiect emiterea ordinului de protectie si a obligat petenta la plata sumei de 300 lei catre stat cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului Arad a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu pentru avocat Petris Octavia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut faptul ca partile au fost casatorite, casatoria fiind incheiata in data de 29.07.1999 in fata delegatului de stare civila din cadrul Primariei municipiului Arad iar din casatoria partilor a rezultat copilul D. J. G., nascut in data de 29.09.1999 in Bologna, Italia.
Prin Sentinta civila nr. 4.599 din data de 15.05.2012 pronuntata de Judecatoria Arad in Dosar nr. 1.184/55/2012, ramasa irevocabila prin neapelare, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor din vina ambilor soti. Prin aceeasi sentinta civila s-a dispus reluarea de catre petenta a numelui purtat anterior incheierii casatoriei, acela de ,,S.", s-a dispus exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti fata de copilul D. J. G., nascut in data de 29.09.1999 in Bologna, Italia, a fost stabilita locuinta copilului la domiciliul petentei, s-a dispus ca drepturile cu privire la bunurile copilului sa fie exercitate de ambii parinti si a fost obligat intimatul la plata sumei de 175 lei lunar catre petenta cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minorului.
In urma pronuntarii divortului, partile au continuat sa locuiasca in imobilul proprietate devalmasa a acestora situat in municipiul Arad, str. T.,  judetul Arad. Imobilul a fost dobandit de parti in timpul casatoriei prin cumparare in baza contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 53 din data de 17.01.2001 de BNP.
Din sentinta de divort rezulta ca in cuprinsul actiunii de divort formulata de petenta din prezenta cauza, aceasta a invocat ca motive de divort faptul ca acesta profera un limbaj agresiv si vulgar, presarat cu invective si insulte la adresa petentei si a copilului partilor precum si la adresa fiului petentei dintr-o casatorie anterioara, I. - S. D. D.
In dosarul de divort, intimatul a formulat actiune reconventionala avand ca obiect desfacerea casatoriei si a aratat ca unul din motivele pentru care relatiile dintre parti s-au deteriorat il constituie faptul ca fiul major al reclamantei, domnul I.- S.D. D. a locuit impreuna cu partile pana la majorat, respectiv anul 2009.In  anul 2009, acesta s-a mutat la domiciliul bunicii paterne si ulterior la domiciliul tatalui sau. In anul 2011 acesta a revenit la domiciliul partilor, cu motivarea ca nu mai are unde sa locuiasca. Dupa acest moment fiul reclamantei lipsea noptile de acasa si revenea la domiciliu doar dimineata  si toata ziua dormea, constituind astfel un exemplu negativ pentru fiul minor al partilor. Din acest motiv intimatul a propus la acea data petentei ca fiul petentei sa se separe de parti si partile sa ii inchirieze acestuia o garsoniera, a carui chirie sa fie achitata de intimat. Petenta nu a fost de acord cu o astfel de solutie. Din acest motiv, in vara anului 2011, petenta a formulat o actiune de divort la care a renuntat ulterior, compromisul partilor fiind acela ca fiul petentei isi va schimba comportamentul. Acest lucru insa nu s-a intamplat. Ba mai mult, s-a inrautatit comportamentul fiului major al petentei si s-a inrautatit si comportamentul fiului partilor care a inceput sa acumuleze absente la scoala, sta ore intregi la calculator si refuza sa isi mai asculte parintii.
Din cele reproduse mai sus, instanta de fond  a retinut ca inca incepand cu anul 2011 exista un conflict deschis intre intimatul D. T. si fiul major al reclamantei rezultat dintr-o casatorie anterioara, domnul I. - S. D. D. Acest conflict a cunoscut si un episod violent, asa cum rezulta din certificatul medico - legal din data de 28.12.2012 pe numele de I.- S. D. D. Din acest certificat medico - legal rezulta ca in urma unei incaierari intre cei doi, domnul I. - S. D. D. a suferit leziuni care necesita pentru vindecare completa un numar de 7-8 zile de ingrijiri medicale. Astfel, rezulta clar ca au existat violente intre intimatul D. T. si fiul petentei.
Nu este insa mai putin adevarat ca fiul major al petentei, I. - S. D. D. nu are vreun drept locativ in imobilul situat in municipiul Arad, str. T., judetul Arad, aflat in proprietatea devalmasa a partilor. Intimatul in mod evident nu doreste ca fiul petentei sa locuiasca in acel imobil, apreciind ca are o influenta negativa asupra fiului minor al partilor si, asa cum rezulta din actiunea reconventionala formulata in cadrul dosarului de divort al partilor, a propus reclamantei diverse variante pentru a impiedica pe fiul petentei sa locuiasca in imobil. Aceste variante nu au fost insa acceptate de petenta.
Din raspunsul primit din partea IPJ Arad a rezultat ca petenta a formulat o plangere penala impotriva intimatului pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente prevazuta si pedepsita in dispozitiile art. 180, alin. 2 Cod penal. Prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 23.05.2012 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Arad in dosar nr. 2.093/P/2012 a fost scos de sub urmarire penala intimatul in baza art. 10 lit. b1 Cod procedura penala reportat la art. 181 Cod penal, avand in vedere ca faptele nu au prezentat gradul de pericol social al unei infractiuni. Intimatului i-a fost aplicata sanctiunea amenzii administrative in cuantum de 500 lei si a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare in cuantum de 100 lei.
Din acelasi raspuns primit din partea IPJ Arad a rezultat ca petenta a mai formulat o plangere penala impotriva intimatului pentru savarsirea infractiunii de amenintare si nerespectarea regimului armelor si munitiilor. In dosar a fost propusa si acceptata de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Arad solutia de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ si solutia de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor. Aceste solutii au fost confirmate si prin depunerea la dosarul cauzei a adresei primite din partea Parchetului de pe langa Judecatoria Arad. Prin aceeasi adresa a fost adusa la cunostinta instantei de judecata faptul ca prin Ordonanta data in dosar nr. 2.472/P/2012 s-a dispus confiscarea armei detinute de intimat.
Din aceste doua solutii se poate trage concluzia ca desi au existat diverse fapte de violenta verbala intre parti, acestea au fost de o gravitate minora.
Din declaratia martorului I. - S. D. D., fiul reclamantei a rezultat ca inca din anii trecuti au existat amenintari din partea intimatului la adresa petentei, a fiului minor al partilor si la adresa martorului, dar in special la adresa martorului. Aceste amenintari s-au intensificat dupa desfacerea casatoriei partilor. Martorul a fost amenintat cu toporul, cu cutitul si cu pistolul. Intimatul consuma bauturi alcoolice foarte des si cand se afla sub influenta bauturilor alcoolice devine agresiv. Intimatul a prins-o de mana pe petenta dar martorul nu cunoaste ca acesta sa o fi lovit pe petenta. Martorul arata ca atat el cat si petenta au formulat o plangere penala impotriva intimatului pentru nerespectarea regimului armelor si munitiilor. Politia a ridicat pistolul intimatului.
Dupa desfacerea casatoriei partile au ramas sa locuiasca in acelasi apartament, ambele parti fiind proprietare ale apartamentului. Martorul apreciaza ca prin intermediul sau, intimatul a amenintat-o si pe reclamanta. Cand era sub influenta bauturilor alcoolice intimatul a proferat injurii si amenintari la adresa petentei cam de 4-5 ori pe saptamana. Martorul apreciaza ca imobilul ar fi comod partajabil in natura si ar putea fi folosit in mod separat de cele doua parti. Partile folosesc dormitoare si bai separate dar folosesc in comun bucataria. In data de 26.12.2012 intimatul a venit acasa baut si s-a luat de petenta si nu l-a lasat sa manance pe minorul D. J. G. Martorul nu mai locuieste in imobil din data de 26.12.2012. Martorul nu cunoaste ca intimatul sa aiba posibilitatea de a locui in alta parte. Imobilul este compus din parte si etaj. La parter sunt 4 camere mari si o baie. La etaj sunt 3 dormitoare, 2 bai, o bucatarie si o sufragerie. La casa exista doua intrari separate. Martorul crede ca ambele parti au cumparat cate un imobil in Ungaria.
De retinut faptul ca acest martor nu este sub nici o forma un martor obiectiv. Reprezentanta intimatului s-a opus audierii acestui martor in sedinta publica in care martorul a fost propus, aratand ca este in grad de rudenie prohibit de lege cu petenta, respectiv este fiul acesteia si ca martorul a formulat si el, la randul sau, o cerere de emitere a ordinului de protectie in contradictoriu cu intimatul, cerere ce formeaza obiectul Dosarului nr. 104/55/2013 inregistrat la Judecatoria Arad tot in data de 07.01.2013. Procedand astfel, respectiv inregistrand doua cereri de emitere a unui ordin de protectie, impotriva aceluiasi intimat, petentii au avut posibilitatea de a propune pentru a fi audiati ca martori unul pe celalalt, posibilitate pe care nu ar fi avut-o in situatia in care ar fi fost inregistrata o singura cerere sau daca aceste cereri ar fi fost judecate impreuna, dupa o eventuala conexare.
Astfel fiind, instanta de fond a  constatat ca in acest dosar a fost audiat in calitate de martor o persoana neobiectiva, persoana a carui comportament constituie, in fapt, motivul pentru care relatiile de casatorie dintre petenta si intimat s-au deteriorat.
In conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea nr. 25/2012, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate, in vreme ce dispozitiile art. 22 prevede ca violenta in familie, manifestata sub forma violentei verbale, consta in  adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare.
In conformitate cu dispozitiile art. 26 din Legea nr. 25/2012 si dispozitiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, pentru ca violenta in familie, asa cum a fost definita de textul de lege citat, sa conduca la emiterea unui ordin de protectie, este necesar ca prin actele de violenta ale intimatului sa se fi creat o stare de pericol pentru a carei inlaturare sa fie necesara emiterea ordinului de protectie.
Din materialul probator depus la dosar instanta de fond a constatat ca intr-adevar au existat injurii si amenintari din partea intimatului la adresa petentei dar acestea au fost minore. Nu au fost dovedite in vreun fel sustinerile petentei referitoare la existenta unor violente de orice natura savarsite de intimat asupra copilului minor al partilor, D. J. G., nascut in data de 29.09.1999 in Bologna, Italia. De asemenea instanta nu a constatat existenta vreunor indicii din care sa rezulte ca ar exista vreo situatie de risc pentru minor. De asemenea, din declaratia martorului si din raspunsul primit din partea Parchetului de pe langa Judecatoria Arad a rezultat ca a fost confiscat pistolul detinut de intimat. 
In deliberare asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata, instanta a avut in vedere si faptul ca imobilul in care partile locuiesc este mare, exista posibilitatea partajarii comode in natura, astfel ca partile ar putea proceda la partajarea faptica a acestuia, urmand ca una din parti sa foloseasca un etaj iar cealalta parterul. Aceasta posibilitate exista cu atat mai mult cu cat din declaratia martorului rezulta ca imobilul are doua cai de acces separate. De altfel pentru a pune capat situatiei conflictuale a partilor, oricare din ele are posibilitatea de a solicita partajarea imobilului fie pe cale amiabila fie pe cale judecatoreasca.
Prin urmare, desi situatia in care au ajuns cei doi fosti soti este regretabila, fiind reprobabila utilizarea unor expresii si cuvinte jignitoare si amenintatoare de catre intimat la adresa petentei, instanta de fond a retinut ca acestea nu prezinta gravitatea necesara pentru a se putea emite un ordin de protectie si respectiv evacuarea intimatului, care are calitatea de coproprietar, din imobil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S. (fosta D.) M.  solicitand admiterea recursului si  modificarea in totalitate hotararii atacate  in  sensul admiterii cererii de emitere a unui ordin de protectie.
In motivare, reclamanta a aratat ca in aprecierea sa, prin solutia sa de respingere a solicitarilor  sale, prima instanta a violat flagrant, in special, dispozitiile art. I1, art. 2, art. 21 si art. 23 regasite in Legea 25/2012, si mai general intregul act normativ care reglementeza prevenirea si combaterea violentei in familie si acest lucru deoarece unei victime evidente, incontestabile a violentei domestice ii sunt refuzate niste masuri prin intermediul carora i s-ar putea protegui viata si integritatea fizica si psihica. Practic, respingerea ordinului de protectie este sinonim cu incalcarea drepturilor de care trebuie sa se bucure victima violentei in familie, drepturi reglementate prin art. 23 din Legea 25/2012.
Din probele administrate in cauza rezulta, in concret, ca reclamanta este o victima a violentei in familie, respectiv victima intimatului-parat:
Prin ordonanta din 23.05.2012 dispusa in dosar nr. 2093/P/2012 se atesta ca reclamanta a suferit leziuni corporale ce au necesitat ingrijiri medicale de 2-3 zile (pe baza certificatului medico-legal);
Prin  ordonanta dispusa in dosar nr. 2472/P/2012 unde actualul intimat a fost gasit vinovat de savarsirea infractiunii de amenintare si nerespectarea regimului armelor si munitiilor (confiscandu-i-se chiar o arma de foc letala);
Prin rezolutia dispusa in dosar nr. 2804/P/2012 intr-o plangere formulata de catre paratul-intimat impotriva reclamantei pentru denunt calomnios (plangere formulata ca raspuns a acestuia la sesizarea anterioara a acesteia vizand nerespectarea regimului armelor si munitiilor);
Prin adeverinta nr. 287/28.12.2012 a FUNDATEI PRO PRIETENIA ARAD, se atesta ca reclamanta figureaza  in baza de date a acestei entitati in calitate de victima a violentei domestice in forma continuata;
Din certificatul medico-legal din 28.12.2012 rezulta lovirea si violentarea fiului reclamantei I.S. D. D. de catre paratul-intimat.
Toate cele de mai sus atesta inechivoc existenta indubitabila, cumulata, a unei violente verbale, psihologice, fizice, inclusiv sociale.
Recurenta critica solutia primei instante si sub aspectul faptului ca a preluat din dosarul de divort al partilor date/informatii pe care respectiva instanta nu le-a inglobat in considerentele sale, in sensul ca acestea nu au fost luate in considerare (ca motive/probe/argumente) pentru pronuntarea hotararii judecatoresti de desfacere a casatoriei si de solutionare a tuturor celorlalte capete de cerere accesorii.
Reprosabila este si respingerea (inlaturarea) depozitiei martorului propus de catre reclamanta  atata timp cat din marturisirea acestuia nu rezulta nici cea mai marunta urma de nesinceritate. Dimpotriva, cele relatate de catre acesta se impletesc si se coroboreaza cu toate celelalte mijloace de probe.
Solutia instantei este absolut impardonabila, totusi, sub nuanta ca minimalizeaza intreaga stare de fapt ‘‘transformand" violentele repetate la care a fost si este supusa reclamanta in "ceva" aproape firesc, natural a se intampla. Peste toate, prima instanta pune problema in sensul in care oricum tot victima, de fapt, este cea vinovata pentru violentele la care este supusa, atata timp ce poate solicita oricand un partaj judiciar clasic sau chiar unul de folosinta.
Asa stand lucrurile, in ultima instanta, Judecatoria Arad ar fi putut sa dea mai putin decat s-a cerut (respectiv sa  admita pretentiile in parte) si in loc de evacuarea totala din imobil a paratului sa dispuna  masura limitarii dreptului de folosinta a paratului.
In fine, a apreciat recurenta ca, fie si daca asistenta juridica a paratului in atare litigii (ordin de protectie) este obligatorie, in ipoteza respingerii actiunii initiatorului unui atare demers litigios, aceasta nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata catre stat (atata timp ce nu suntem in prezenta unui rele-credinte evidente) astfel de masuri inhibitoare (descurajante) fiind contrare spiritului si principiilor cadrului normativ aici in discutie.
Intimatul parat D. T. nu a depus la dosar intampinare, dar prin concluziile orale formulate de aparatorul sau numit din oficiu a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat din oficiu .
Recursul a fost apreciat ca fondat,fiind admis in baza art.312 alin.2 rap.la art.3041 Cod proc.civ., deoarece prima instanta in urma  analizei probelor administrate a  pronuntat o solutie netemeinica.
O prima mentiune prealabila priveste constatarea ca prima instanta a retinut urmatoarele aspecte cu privire la  comportamentul paratului - agresor, pe care acesta din urma nu le-a contestat prin formularea unui recurs:
- au existat violente intre paratul -agresor si fiul din alta casatorie al reclamantei-victima in urma carora fiul reclamantei -victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de ingrijiri medicale ;
- prin Ordonanta din data de 23.05.2012 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Arad in dosar nr.2093/P/2012, paratului i-a fost aplicata o amenda administrativa pentru fapta de lovire si alte violente, asupra reclamantei - victima, considerandu-se ca in concret faptele respective nu au prezentat gradul de pericol social al unei infractiuni;
- in dosarul penal nr.2472/P/2012 in urma plangerii penale formulate de reclamanta-victima, paratului agresor i-a fost aplicata o sanctiune cu caracter administrativ pentru savarsirea infractiunii de amenintare, iar sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor s-a dispus confiscarea armei detinute de catre paratul-agresor;
- au existat injurii si amenintari din partea paratului -agresor la adresa reclamantei-victima;
O a doua mentiune priveste lipsa unui recurs al paratului-agresor cu privire la dispozitia primei instante de a incuviinta audierea ca martor a fiului major al reclamantei-victime, desi avocatul sau din oficiu s-a opus audierii si a invocat faptul ca respectivul martor are calitatea de petent intr-un alt dosar in care a solicitat emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului agresor.
De remarcat, sub acest aspect, ca dispozitiile art.II din Legea nr.25/2012 prin care s-a modificat  Legea nr.217/2003 fac trimitere la completarea legii cu prevederile corespunzatoare din Codul de procedura penala, ceea ce inseamna ca la cercetarea de catre instanta civila a aspectelor privind violenta in familie, contigue zonei infractionale, regimul audierii martorilor este guvernat de dispozitiile art.78 si urm.din Codul de procedura penala, ce permite ascultarea membrilor de familie, lucru absolut firesc deoarece faptele de violenta in familie se manifesta de regula intr-un spatiu privat, accesibil unui numar restrans de persoane.
Cu luarea in considerare a acestor mentiuni, tribunalul a constatat ca probele administrate in cauza releva fara dubiu ca reclamanta-victima a fost expusa, in locuinta comuna cu paratul - agresor, unor violente in familie din partea acestuia din urma, concretizate intr-o multitudine de forme;
- violenta verbala prin folosirea unor injurii, jigniri si  amenintari;
- violenta psihologica prin provocarea unei suferinte psihice decurgand din agresarea fiului major al acesteia, distrugerea demonstrativa a unor obiecte (imputata si documentata prin plansa foto, necontestata de paratul-agresor)
- violenta fizica, constand in loviri ce au cauzat leziuni corporale care au necesitat ingrijiri medicale.
Prima instanta a apreciat in mod gresit ca faptele imputate paratului agresor au o gravitate minora, o atare apreciere putand conduce la concluzia, esentialmente gresita, ca ele sunt  permise in cadrul  domestic al casniciei, iar  repetarea lor nu ar trebui prevenita.
Dimpotriva, multitudinea manifestarilor violente ale paratului- agresor, imprejurarea ca de la acesta a fost confiscata o arma de foc de catre organele de cercetare penala in contextul cercetarii sale penale sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectare a  regimului armelor si munitiilor, conduc la conduc la concluzia persistentei unei stari de pericol pentru reclamanta -victima, in situatia in care paratul - agresor ar beneficia in continuare, fara nicio restrictie, de conditiile actuale pentru a intra in contact nemijlocit cu aceasta.
Sub acest aspect, tribunalul  a retinut ca din ansamblul dispozitiilor Legii nr.217/2003 pentru  prevenirea si combaterea violentei in familie, dar si  din reglementarile exprese (art.1 alin.2 si 3, art.2 lit.c), art.7 alin 1, art.8 alin.1 etc.) rezulta  ca o componenta esentiala a protectiei  ce se cuvine acordata victimelor violentei in  familie consta in prevenirea actelor de violenta indreptate impotriva acestora si preintampinarea situatiilor de incalcare repetata a drepturilor lor fundamentale.
In speta, prevenirea unor situatii conflictuale in care reclamanta-victima sa fie supusa unor  noi violente este necesara si posibila, deoarece ambele parti au aratat ca locuinta comuna  poate fi  partajata astfel incat reclamantei-victima sa i se asigure un spatiu de locuit corespunzator (etajul), la care paratul agresor sa nu aiba acces, acesta din urma, urmand sa poata folosi o alta parte a locuintei (parterul).
Aceasta masura  va fi completata de obligatia ce va fi impusa paratului-agresor de a pastra o distanta minima de 50 m fata de reclamanta-victima si de interdictia oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta victima.
Pentru aceste considerente  sentinta primei instante  a fost modificata in parte, in sensul admiterii in parte a cererii reclamantei-victima.
Din probele administrate nu rezulta insa exercitarea de catre paratul - agresor a unor acte de violenta impotriva fiului minor al victimei, in timp ce fiul major al acesteia a formulat in nume propriu o cerere de emitere a unui ordin de protectie ce face obiectul unui alt dosar aflat in curs de solutionare, iar arma detinuta de paratul-agresor a fost confiscata , astfel incat, apreciind ca masurile susmentionate sunt suficiente si apte sa asigure o protectie completa reclamantei-victima, tribunalul a  respins restul solicitarilor acesteia.
A fost mentinuta dispozitia primei instante privind virarea din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului Arad a sumei de 300 lei cu titlul de onorariu avocat din oficiu pentru avocat Hac Rahela.
In temeiul art. 27 din Legea nr.217/2003 rap.la art. II din Legea nr.25/2012 si art.191 Cod proc.pen. ,a fost obligat paratul-agresor la plata catre stat a sumei de 600 lei reprezentand costurile asistentei juridice obligatorii avansate de stat in ambele instante.