pretentii

Dosar nr. 3377/109/2009
R O M A N I A

TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 22
Sedinta publica de la 02 Februarie 2010

Pachetul de pe langa Tribunalul Arges fiind reprezentat de procuror D T. S-a luat in examinare pentru solutionare in prima instanta actiunea civila formulata de  reclamantii  F V, in contradictoriu cu paratul S R M F P, avand ca obiect "pretentii".
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita fara citarea partilor.
 S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 26 Ianuarie 2010, sustinerile partilor fiind consemnate in cuprinsul incheierii de sedinta din aceea data si care  fac parte integranta din prezenta sentinta.
     
TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.09.2009, reclamantul F V a solicitat in contradictoriu cu paratul S R M F P, ca instanta prin hotararea ce o va pronunta sa constate caracterul politic al condamnarii pronuntate prin sentinta penala nr.331/26.04.1984  a T M B si sa fie obligat paratul la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral.
In motivarea cererii s-a aratat, in esenta, ca intrucat facea parte din cultul "Martorii lui Iehova", condamnarea mai sus mentionata a avut un caracter politic, fiind menita sa-i schimbe convingerile religioase.
In drept au fost invocate dispozitiile art.1 alin 3 , art.4 si art.5 alin 1 lit.a) din Legea nr.221/2009.
La data de 3.11.2009 a fost formulata intampinare de catre paratul Statul roman, prin care s-a invocat exceptia indadmisibilitatii, apreciindu-se in esenta, ca nu are caractel politic , condamnarea aplicata reclamantului prin sentinta penala nr.331/26.04.1984 a T M B..
Prin incheierea de sedinta din data de 26.01.2009 s-a dispus, in baza art.137 alin 2 c.proc.civ., unirea exceptiei inadmisibilitatii cu fondul cauzei.
Tribunalul deliberand asupra actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele.
1.Potrivit art.1 alin (3) din Legea nr.221/2009 "constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare". Potrivit art. 2 alin. (1) lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, constituie infractiuni savarsite din motive politice infractiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale.
In cauza, prin sentinta penala nr.331/26.04.1984 a T M B(f.41), reclamantul F N, a fost condamnat in baza art.354 alin 1 c.pen. la 1 an si 6 luni inchisoare, pentru infractiunea de neprezentare la concentrare, retinandu-se ca acesta a refuzat sa se prezinte la concentrare intrucat face parte din secta religioasa "Martorii lui Iehova", fiind arestat la data de 30 martie 1984.De asemenea conform adresei nr.57/2004 (f.40) , rezulta ca reclamantul a fost pus in libertate la data de 14 august 1984, ca urmare a gratierii restului de pedeapsa conform Decretului nr.290/1984.
Tribunalul apreciaza ca avand in vedere circumstantele in care a avut loc fapta penala, condamnarea aplicata reclamantului F V, prin sentinta penala nr.331/26.04.1984 (f.41) a avut un caracter politic. Astfel, conform  prevederilor art.18 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin Rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, semnata de Romania la data de 14 decembrie 1955, "orice  om are dreptul la libertatea gandirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atat in mod public, cit si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor". De asemenea , conform art.30 alin (1) si (2) din Constitutia Romaniei din anul 1965, libertatea constiintei era garantata tuturor cetatenilor Statului, oricine fiind liber sa impartaseasca sau nu o credinta religioasa; mai mult, era garantata si libertatea exercitarii cultului religios, cultele religioase organizandu-se si functionand in mod liber. Or, astfel cum rezulta din sentinta penala mai sus mentionata, reclamantul F N a refuzat prezentarea la concentrare din motive religioase , iar conform legislatiei vremii nu s-a prevazut, tocmai in considerarea respectarii efective a uneia dintre libertatile fundamentale ale omului, consacrate atat de Declaratia universala a drepturilor omului cat si de Constitutia Romaniei din 1965, anume libertate de constiinta de credinta religioasa, posibilitatea serviciului militar alternativ pentru persoanele care, din diverse motive, inclusiv de constiinta sau religie, nu putea efectua serviciul militar sub arme.In acelasi sens, martorii L N  si B P, au aratat ca gestul reclamantului FV, de a se prezenta la concentrare, putea fi considerat la vremea respectiva ca fiind un act de rezistenta anticomunista.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza ca existenta condamnarii dispusa prin sentinta penala nr. nr.331/26.04.1984 a Tribunalului militar Bucuresti a avut un caracter politic, raportat la art. 2 alin. (1) lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, coroborat cu art.13 din Declaratia universala a drepturilor omului si art.30 din Constitutia Romaniei din anul 1965, motiv pentru care va fi respinsa exceptia inadmisibilitatii, invocata de paratul Statul roman si va constata caracterul politic al condamnarii mai sus mentionate.
2.Potrivit art.5 alin 1 lit.a) din Legea nr.221/2009, orice persoana care a condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pot solicita acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului nr.2 de cerere, privind obligarea paratului la acordarea de despagubiri, tribunalul retine ca aceasta este neintemeiata, intrucat stabilindu-se anterior caracterul politic al condamnarii suferite de reclamantul F V, condamnare dispusa prin sentinta penala nr. nr.331/26.04.1984 a Tribunalului militar Bucuresti, este intrunita cerinta prevazuta de lege , pentru acordarea de despagubiri.
In ce priveste cuantumul despagubirilor, tribunalul apreciaza ca acesta urmeaza a se determina, prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost vatamate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care le-a fost afectate situatia familiala, profesionala si sociala. Totodata, in cuantificarea prejudiciului moral aceste criterii sunt subordonate conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei.[in acelasi sens: I.C.C.J., s.civ.si de propr.int., dec.nr.4458/2005]
In cauza, tribunalul apreciaza ca executarea efectiva de catre reclamantul F V, a unei pedepse privative de liberate, in regim special, impreuna cu detinuti politici si criminalii, pe o perioada de 4 luni si jumatate, fara a avea drept la vizite si dreptul de iesi in curtea inchisorii si in conditii insalubre, precum si presiunea psihologica exercitata asupra acestuia , dupa eliberare, ca urmare a controalelor periodice efectuate de catre organele de securitate, constituie imprejurari de fapt, care justifica acordarea unor daune morale , in cuantum de 10.000 euro, pentru repararea prejudiciului cauzat.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite, in parte, actiunea ,va constata caracterul politic al condamnarii pronuntata prin sentinta penala nr.331/26.04.1984 a Tribunalului Militar Bucuresti si va obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor la plata catre reclamantul F V  a sumei de 10.000 euro, in echivalent lei la data platii, cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite in parte cererea formulata de reclamantul F V, la Cabinet de Avocat C Z in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Constata caracterul politic al condamnarii pronuntata prin sentinta penala nr.331/26.04.1984 a Tribunalului Militar Bucuresti.
Obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor la plata catre reclamantul F V  a sumei de 10.000 euro, in echivalent lei la data platii, cu titlu de daune morale.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 02 Februarie 2010, la Tribunalul Arges - Sectie Civila.