contestatie la decizia de concediere

Dosar nr. 1155/109/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA  Nr. 943/CM
Sedinta publica de la 29 Iunie 2010

     
     S-a luat in examinare, spre solutionare in prima instanta, actiunea civila
formulata de contestatoarea  M.C., in contradictoriu cu intimata  S.C. F.I.. S.A.,
avand ca obiect contestatie decizie de concediere.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
     Procedura legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care:
     Instanta,  constata ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta
publica din data de 23.06.2010, cand sustinerile partilor au fost consemnate in
incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta
sentinta, iar in urma deliberarii  s-a pronuntat urmatoarea solutie:

INSTANTA      Prin contestatia inregistrata la aceasta instanta sub nr. 1155/109/10.03.2010, 
contestatoarea  M.C.  in contradictoriu cu intimata S.C. a solicitat  ca prin hotararea 
judecatoreasca  ce se va  pronunta sa se dispuna  anularea deciziei  de concediere  
nr. 433/17.02.2010 , obligarea  intimatei  la achitarea  unei despagubiri egale cu
salariile  indexate  , majorate si reactualizate  si cu celelalte  drepturi de care ar fi
beneficiat , calculate  de la momentul concedierii si pana la  data platii efective,
precum si la plata  , precum si la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea  cererii contestatoarea arata ca decizia de concediere nr.
433/17.02.2010  emisa de SC F.I.. S.A este nula de drept   netemeinica si nelegala,
constand in faptul ca nu au fost respectate disp.art 74 alin.1 din C.muncii  ,respectiv
nu cuprinde lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in
care salariatii pot sa opteze   pentru a ocupa un loc mde munca vacant , in cond.
art. 64  Codul muncii .
     De asemenea,   nu au fost respectate nici disp.art. 64  alin.2 din C.muncii ,
neexistand  dovada solicitarii  sprijinului Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de
Munca ,  in vederea redistribuiri  contestatoarei , corespunzator  pregatirii sale
profesionale .
     Decizia este nula absolut  si pentru ca  nu s-a respectat termenul de preaviz  .
Astfel, potrivit  actului aditional nr. 92/331.05.2007  (art. 52)   angajatorul  avea 
obligatia de denuntare efectiva a contractului  individual de munca cu cel  putin 90
de zile de la data notificarii  de incetare a contractului  de munca. De altfel,
angajatorul nu a respectat nici macar cele 20 de zile de preaviz despre care se face
vorbire in cuprinsul decizii de concediere  , notificarea fiind emisa cu o zi inainte de
emiterea deciziei de concediere,respectiv la data de 16.02.2010 .
     Mai sustine  contestatoarea  ca, decizia de concediere  este nu  numai
nelegala dar si abuziva, intrucat  intimata  nu a avut nici o  cauza reala si serioasa
care sa determine concedierea,  situatia financiara   a firmei  fiind una prospera, 
societatea operand chiar noi angajari datorita  cresterii volumului de livrari
intracomunitare .
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  retine urmatoarele :
     In baza contractului individual de munca inregistrat sub nr.
139095/04.03.1999 , contestatoarea M.C.  a fost angajata in functia de contabil,
incepand  cu data de 24.02.1999  pe perioada nedeterminata.
     Prin decizia nr. 433/17.02.2010 emisa de SC F.  I.  SA s-a dispus incetarea
contractului individual de  munca al contestatoarei M.C. conform art. 65 alin.(1) din
C.muncii , incepand cu data de 17.02.2010.
     Analizand  legalitatea deciziei  contestate , prin prisma motivelor  invocate de
contestatoare , instanta constata ca , potrivit art. 76 din  C.muncii , masura
concedierii este lovita de nulitate absoluta , deoarece nu s-au respectat  dispozitiile
art. 74 alin.1 lit. d C.muncii rap . la art. 64 din C.muncii .
     Astfel,  art. 74 lit. (d)  din C.muncii prevede ca, decizia de  concediere se
comunica salariatului in scris si trebuie  sa  contina in mod obligatoriu lista tuturor
locurilor de munca  disponibile in unitate si  termenul in care salariatii urmeaza sa  
opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant , in conditiile art. 64  din C.muncii .
     Art. 64 din C.muncii  la care se face trimitere stipuleaza  la alin.(1) ca in cazul
in care concedierea se dispune pentru   motivele prevazute  la art. 61 lit (c) si (d)
precum  si in cazul  in care contractul individual de munca a incetat de drept  in
temeiul art. 56 lit (f)  ,angajatorul are obligatia de a-i  propune salariatului alte locuri
de munca vacante in  unitate compatibile cu pregatirea profesionala sau  dupa  caz
cu capacitatea de munca stabilita de medicul de  medicina a muncii .
     Art. 64 alin.(2) din C.muncii , prevede ca in situatia in care angajatorul  nu
dispune de locuri de munca vacante ,acesta are obligatia de a solicita sprijinul
agentiei  teritoriale de ocupare a fortei de munca , in vederea  redistribuirii
salariatului , corespunzator pregatirii profesionale, acesta avand  la dispozitie  un
termen de 3 zile lucratoare pentru a-si manifesta  in scris consimtamantul .
     In speta , intimata a desfacut contractul individual de   munca al
contestatoarei fara a-i oferi acesteia  un alt loc   de munca si fara a-i comunica  lista
locurilor de munca vacante din unitate .
     Intimata  sustine ca nu au fost trecute  in  decizie criteriile de stabilire a
ordinii prioritatilor  si lista  tuturor  locurilor de munca disponibile in unitate,
deoarece  nu este vorba de o concediere colectiva , iar disp.art 64  din C.muncii se
aplica in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61
lit. (c) si (d) , ci nu in situatia in care concedierea se dispune pentru motivele 
prevazute la art. 65 alin.(2) .
     Aceasta sustinere  este neintemeiata , deoarece in practica judiciara s-a
apreciat ca in pofida  formularii limitative a art. 64 din C.muncii , dispozitiile  sale
trebuie aplicate si in situatiile  vizate  de art. 65 C.muncii, intrucat relatiile de munca
se bazeaza si  pe principiul bunei - credinte al  nediscriminarii raporturilor  de
munca si a  garantarii dreptului la protectie  impotriva  somajului .
     Este real faptul  ca art. 74 lit (d)  din C.muncii face  trimitere la art. 64
C.muncii, care la randul sau instituie obligatia de a propune salariatului   alte locuri
de munca vacante in unitate numai  in cazul  concedierii prevazute de art. 61 lit(. c )
si (d)  C.muncii , insa nu inseamna ca aceasta cerinta  nu este necesara  in cazul
deciziei de concediere pentru motive  ce nu tin de persoana salariatului ,cum este
cazul in speta. Ratiunea trimiteri la art. 64 C.muncii este aceea de a nu mai reitera
continutul  acestui articol.
     Rezulta astfel ca unitatea  intimata nu a indeplinit conditiile  prevazute de art.
74 lit. (d) din C.muncii in sensul ca  decizia de concediere sa contina  , in mod
obligatoriu , si lista locurilor de munca  vacante in unitate si  nici prevederile art. 64
din C.muncii  de a-i propune acesteia alte locuri de munca compatibile cu pregatirea
profesionala.
     In concluzie,   intimata  a incalcat legea , decizia de concediere  fiind lovita de
nulitate absoluta .
     In raport de aceste considerente, constatand nelegalitatea   deciziei 
contestate,   instanta va admite contestatia si va constata  nulitatea absoluta a
deciziei nr. 433/17.02.2010    emisa de SC F. I.  SA.
     Avand in vedere  ca  nu s-a solicitat reintegrarea  in postul detinut anterior 
de catre contestatoare ,precum si fata de disp.art.78  din C.muncii instanta va  
obliga pe intimata sa plateasca acesteia  o despagubire egala cu salariile  indexate
majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi  beneficiat aceasta de la
data concedierii si pana la data de 29.06.2010  .
     Potrivit disp.art. 274 C.pr.civ.  va fi obligata   intimata la plata sumei de 1000
lei cheltuieli de judecata.
      
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
     Admite contestatia formulata de contestatoarea  M.C. , in contradictoriu cu
intimata  S.C. F.I.. S.A.
     Constata nulitatea absoluta a deciziei nr.433/17.02.2010 emisa de catre
intimata.
     Obliga intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile
indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat
aceasta, de la data concedierii si pana la data de 29.06.2010.
     Obliga intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.
     Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
     Pronuntata in sedinta publica, azi 29.06.2010, la Tribunalul Arges- Sectia
Civila, complet specializat pentru conflicte de munca si asigurari sociale.
  
Presedinte,

Judecator,
Asistent  judiciar, Asistent  judiciar,
Grefier,    
  4