alte cereri

Dosar nr. 14088/280/2010

R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE Nr. 1763/2011
Sedinta publica de la 24 Mai 2011
Completul compus din:

           S-a luat in examinare pentru solutionare recursul declarat de intimata SC -
prin SC PITESTI, impotriva  sentintei civile nr.8461 din data de 28.10.2010
pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul nr., intimat-petent fiind
COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR
ARGES si intimata G F A.
     La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns consilier juridic O D S
pentru intimatul-petent, lipsind celelalte parti.
     Procedura legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca s-a depus la
dosar la data de 20.05.2011 intampinare formulata de intimatul-petent.
     Reprezentanta intimatului-petent depune la dosar delegatie de reprezentare
si arata ca nu are cereri de formulat.
     Tribunalul avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata cauza in
stare de judecata si acorda cuvantul asupra recursului.
     Reprezentanta  intimatului-petent solicita respingerea recursului ca
nedovedit. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a sanctiona
contraventiile solicita sa fie respinsa ca neintemeiata. Arata ca instanta de fond a
dat dovada de rol activ  si a apreciat corect cele 4 clauze ce nu sunt negociate cu
consumatorul. Solicita mentinerea sentintei de fond ca legala si temeinica.

TRIBUNALUL

     La 13.07.2010 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Pitesti sub nr. sesizarea
formulata de petenta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA
CONSUMATORILOR, COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA
CONSUMATORILOR  ARGES in contradictoriu cu intimatii SC,  SC PITESTI si  G
F A., solicitand instantei sa dispuna masurile care se impun- sanctiuni
contraventionale si masuri corespunzatoare, conform art.13 din Legea 193/2000.
     In motivarea sesizarii s-a aratat ca prin procesul verbal seria XXX nr.0019264
din 30.06.2010 (53/501/2010) reprezentantii  COMISARIATULUI JUDETEAN
PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR  ARGES  au constatat ca o serie de
patru clauze contractuale existente in contractul de credit nr.xxxxx/02.10.2008
dintre  SC PITESTI si imprumutatul G F A.sunt considerate abuzive, sens in care
solicita instantei sa constate existenta clauzelor abuzive in respectivul contract, sa
aplice sanctiune contraventionala si sa dispuna modificarea clauzelor abuzive.
     In drept au fost invocate dispozitiile art.12 si 13 din Legea 193/2000.
     S-a atasat procesul verbal de constatare a contraventiei a carei analiza se cere
(f.5-8), punctul de vedere al intimatei S.C. , sesizarea clientei G F A.catre
COMISARIATUL  REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR 
ARGES, Conventia de Credit nr. xxxxx/02.10.2008, Polita Complexa Pentru Daune
Materiale EUROCA S.A. emisa de GA
     Intimata S.C. Pitesti a formulat intampinare solicitand respingerea sesizarii.
     In motivarea intampinarii s-a aratat ca prevederile pretins abuzive nu au un
asemenea caracter, toate avand un fundament contractual. S-a mai invocat
imprejurarea ca asa numitul comision de risc reprezinta un comision perceput de
banca pentru punerea creditului la dispozitia clientului dar si pentru acoperirea
riscurilor asumate de Banca urmare a producerii unui eveniment viitor
(exemplificat : riscul de neincasare a valorii asigurarii, riscul de depreciere a
garantiei etc.)
     Prin sentinta civila nr. 8461/28.10.2010 a Judecatoriei Pitesti  s-a admis
sesizarea AGENTIEI NATIONALE PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR -
COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA  CONSUMATORILOR
ARGES IN CONTRADICTORIU CU INTIMATII S.C.    PITESTI si  G F A., s-a
constata ca abuzive clauzele prevazute de pct.3 lit d) din conditiile speciale ale
Conventiei de credit nr.xxxxx / 02.10.2008, de sectiunea 8, pct. 8.1 lit.c) si d) din 
Conditiile  generale ale  Conventiei de credit nr. xxxxx/02.10.2008, de sectiunea 10,
pct.10.2 din Conditiile generale ale Conventiei de credit nr. xxxxx/02.10.2008 si de
sectiunea 3, pct.3.5 din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr.
xxxxx/02.10.2008. De asemenea a fost obligata intimata sa modifice Conventia de
credit nr. xxxxx/02.10.2008 in sensul inlaturarii clauzelor constatate abuzive.
     In motivarea sentintei s-a retinut ca la data de 01.02.2008 intre S.C. PITESTI,
in calitate de imprumutator si G F A., in calitate de imprumutat, s-a incheiat
Conventia de credit nr.0165122 privind o valoare de 75.000 CHF - credit de
refinantare. S-a mai aratat ca la data de 30.06.2010 s-a inregistrat la CJPC Arges
reclamatia cu numarul 2307/821 (f.11-12) prin care intimata G F A.a sesizat
inserarea in conventia de credit a mai multor clauze considerate abuzive. Sesizarea
face referire expresa la clauzele pretins abuzive, anume :obligatia de a plati
comisionul de risc in cuantum de 0,22 % ,  platibil lunar pe toata perioada de
derulare a conventiei, comision al carui scop se suprapune cu scopul instituirii
garantiei ipotecare;dreptul bancii imprumutatoare de a revizui rata dobanzii
curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara;
dreptul bancii de a declara scadent anticipat soldul si  obligatia imprumutatului de a
achita costurile efectuate de banca, in urma unei prealabile notificari, daca
respectivele costuri cresc din diverse motive. S-a constatat de asemenea ca in baza
acestei sesizari COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA
CONSUMATORILOR  ARGES a efectuat verificari privind conventia de credit iar
la 30.06.2010 a incheiat procesul verbal seria XXX  nr.ZZZ (nr.53/501) prin care a
constatat stipularea de clauze abuzive in contractul nr.xxxxx incheiat cu
consumatoarea G F A.retinandu-se ca un numar de patru clauze au caracter abuziv,
anume clauza privind data ajustarii dobanzii ( pct.3 lit.d din Conditiile speciale ale
Conventiei), deoarece prin manifestarea unilaterala de vointa a bancii se poate
interveni cu privire la revizuirea ratei dobanzii curente, clauza referitoare la
declararea anticipata a scadentei soldului in cazul aparitiei unei situatii neprevazute
(art 8.1 lit.c si d din Conditiile generale ale Conventiei), clauza privind obligatia
clientului ca in termen de 15 zile de la notificare sa plateasca sumele suplimentare
provenite din cresterea costurilor pe care banca le are cu acordarea creditului
(art.10.2 din Conditiile generale ale Conventiei) si clauza referitoare la comisionul
de risc a carei plata incumba imprumutatului pe toata durata derularii contractului,
deoarece reprezinta o dublare a garantiei reale imobiliare (ipoteca) ce insoteste
conventia (pct. 5 din Conditii speciale ale Conventiei).
Instanta de fond a mai constatat ca prevederile clauzei contractuale din art.3
lit.d din Conditii speciale creeaza un dezechilibru contractual, intrucat ofera Bancii
dreptul de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata  sa fie negociata cu
clientul, acesta avand doar  dreptul sa fie instiintat, retinandu-se totodata ca
exprimarea prevederii contractuale analizate, aceea privind "intervenirea unor
schimbari semnificative pe piata monetara", este una extrem de generica, nu
cuprinde  niciun element pe baza careia sa se poata aprecia ce inseamna "schimbari
semnificative" , in acest mod Banca, apreciind unilateral ca s-au produs "schimbari
semnificative", poate majora dobanda, creand, fara doar si poate, o situatie
defavorabila clientului, care nu este raspunzator de eventualele fluctuatii monetare
sau de producerea unor evenimente financiare.In ce priveste clauza prevazuta de
art.8.1 lit.c si d din Conditiile generale ale Conventiei s-a retinut de instanta de
fond ca termenii ca "situatii neprevazute" , "in opinia Bancii" , "sa devina
improbabil",   "situatie neprevazuta ", " nu mai este  garantat corespunzator" nu
sunt in masura sa ofere posibilitatea reala si obiectiva de a se aprecia cu privire la
temeinicia unor astfel de motive .Este evident ca daca "opinia Bancii "  este aceea
de a declara soldul scadent anticipat, simpla invocare a intervenirii  unei asa-zise 
"situatii neprevazute" (care poate fi , la urma urmei, orice situatie neavuta in vedere
inca de la momentul incheierii acordului de vointa) confera dreptul discretionar
Bancii sa incaseze, inainte de termen, toate sumele aferente a 300 de luni de la data
incheierii Conventiei. S-a mai constatat de asemenea ca privitor la  disp.pct.10.2 (
sectiunea 10) din Conditiile generale ale Conventiei, din nou, se creeaza un
dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, desigur, in favoarea
bancii, care, desi functioneaza si are ca obiect de activitate acordarea de servicii
bancare, inclusiv credite, intelege sa nu-si asume niciun fel de riscuri ori de costuri
ci sa le paseze in sarcina exclusiva a clientului. De asemenea in ce priveste clauza de
risc s-a apreciat ca punerea creditului la dispozitia clientului nu poate fi un risc in
sine si nu echivaleaza nicidecum cu riscul de neplata sau cu riscul de neexecutare a
garantiei, deci nu pot fi incadrate in aceeasi categorie. Punerea creditului la
dispozitia clientului este una din activitatile specifice oricarei banci si, chiar daca
banca ar dori sa taxeze suplimentar aceasta activitate, este necesar sa  o negocieze,
ca existenta si intindere, cu clientul.
     Impotriva acestei sentinte a fost declarat recurs de catre intimata SC, care a
aratat ca sentinta este nelegala intrucat:
     1.instanta a incalcat principiul rolului activ intrucat in mod gresit s-a
apreciat de instanta de fond ca pentru a fi calificata o clauza abuziva o conditie o
reprezinta nenegocierea directa intrucat aceasta reprezinta o premisa iar nu o
conditie; s-a facut o gresita apreciere a caracterului abuziv al clauzelor , cata vreme
nu au fost analizate toate conditiile prevazute de lege;
     2.instanta de fond a incalcat principiul egalitatii partilor in fata instantei
netinand cont de faptul ca intimata este o societate comerciala;
     3.instanta de fond a incalcat principiul dreptului la un proces echitabil
intrucat nu a luat in considerare nici un argument folosit in intampinare;
     4.in mod gresit nu s-a retinut ca in cauza a intervenit prescriptia dreptului de
a sanctiona contraventiile;
     5.in mod gresit s-a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art.3 lit.d) din
Conventia la credit, intrucat Banca a decis modificarea acestei clauze,legea permite
modificarea unilaterala a dobanzii; clauza a fost negociata si nu creeaza un
dezechilibru intre drepturile si obligatiilor partilor; clauza priveste obiectul
contractului si ca urmare este exclusa din sfera de aplicare a Legii nr.193/2000;
     6.in mod gresit s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevazute de
sectiunea 8, pct. 8.1 lit.c) si d) din  Conditiile  generale ale  Conventiei de credit nr.
xxxxx/02.10.2008, de sectiunea 10, pct.10.2 din Conditiile generale ale Conventiei
de credit nr. xxxxx/02.10.2008 si de sectiunea 3, pct.3.5 din Conditiile speciale ale
Conventiei de credit nr. xxxxx/02.10.2008, intrucat acestea au fost negociate.
     Tribunalul analizand recursul retine ca este nefondat pentru urmatoarele
considerente:
     1.In ce priveste critica privind faptul ca instanta a incalcat principiul rolului
activ tribunalul retine ca este neintemeiata. In conformitate cu dispozitiile art. 129
alin. 4 din Codul de procedura civila, judecatorul este in drept sa ceara partilor sa
prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice
imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in
intampinare, iar, potrivit alin. 5, are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele
legale, pentru aflarea adevarului in cauza, putand ordona administrarea probelor pe
care le considera necesare, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.
     Judecatorul nu se substituie obligatiei partilor in producerea probelor,
prevazuta de art. 1169 din Codul civil, iar exercitarea rolului sau activ este un drept
exclusiv al acestuia, lasat la aprecierea sa, in raport de specificitatea fiecarei cauze,
si nu se aplica in mod automat si obligatoriu, in orice pricina, astfel ca, in situatia in
care acesta si-a putut forma convingerea intima asupra cauzei, pe baza probelor
administrate de parti, si se poate pronunta in consecinta, nu mai are obligatia legala
de a ordona alte probe.
In cauza, judecatorul fondului a realizat o corecta apreciere a probatoriului
administrat, concluzionand , in mod just, astfel cum se va arata ca clauzele ce au
facut obiectul sesizarii au un caracter abuziv. In plus, sustinerea conform caruia
judecatorul fondului ar fi dedus caracterul abuziv al clauzei din lipsa nenegocierii
este lipsita de suport, cata vreme din analiza motivarii sentintei recurate rezulta ca
s-a avut in vedere in stabilirea caracterului abuziv recurgerea la criteriile oferite de
art.4 din Legea nr.193/2000.
     2-3.In ce priveste critica potrivit careia instanta de fond a incalcat principiul
egalitatii si echitatii , tribunalul retine ca  si aceasta este neintemeiata in conditiile
in care instanta de fond a analizat sustinerile din intampinarea formulata,aratand
motivele pentru care a apreciat caracterul abvuziv al clauzelor. Faptul ca instanta
de fond nu a retinut apararile formulate prin intampinare nu presupune o incalcare
a principiului egalitatii partilor, cata vreme recurenta a avut posibilitatea de a-si
expune apararile sale. In plus, in aprecierea caracterului abuziv al clauzelor abuzive
in mod corect instanta s-a raportat doar la criteriile prevazute de art.4 din Legea
nr.193/2000  si nu la faptul ca recurenta este societate comerciala.
4.In ce priveste critica potrivit careia nu s-a retinut ca in cauza a intervenit
prescriptia dreptului de a sanctiona contraventiile, tribunalul retine ca este de
asemenea neintemeiata. Astfel incalcarea obligatiei legale de a nu fi inserate in
contractele de creditare, clauze abuzive reprezinta o obligatiei continua, astfel ca
nerespectarea unei asemenea obligatii apare ca un element constitutiv al unei
contraventii continue, astfel cum este definita de ar.13 alin (2) teza finala din OG
nr.2/2001 privind  regimul juridic general al contraventiilor, in care se arata ca ne
aflam in prezenta unei contraventii continue, in situatia in care incalcarea
obligatiei legale dureaza in timp. Nu se poate sustine ca obligatia mai sus
mentionata s-a epuizat in momentul incheierii contractului de creditare, intrucat
recurenta SC are obligatia ca in eventualitatea in care a stipulat asemenea clauze
abuzive sa le modifice astfel incat sa asigure pastrarea obligatiei continue de a nu
stipula clauze abuzive.
     5.In ce priveste critica conform careia in mod gresit s-a constatat caracterul
abuziv al clauzei de la art.3 lit.d) din Conventia la credit, intrucat Banca a decis
modificarea acestei clauze, legea permite modificarea unilaterala a dobanzii; clauza
a fost negociata si nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiilor
partilor; clauza priveste obiectul contractului si ca urmare este exclusa din sfera de
aplicare a Legii nr.193/2000, tribunalul retine ca este neintemeiata pentru
urmatoarele considerente:
     Astfel conform  Sectiunii 3, art. 3.1., intitulat marginal "Dobanda curenta",
pct. 2 lit.c)(f.19-dosar fond) din Conditiile Generale ale Conventiei, "rata dobanzii
curente este fixa sau variabila, exprimata in forme procentuale (ex. x%), valoarea sa
fiind mentionata in Conditiile Speciale".
Potrivit pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale ale Conventiei (fila 9), rata
dobanzii curente este fixa, de 3,99% pe an. Potrivit literei d) al aceluiasi punct, cu
privire la care intimata Comisariatul Regional pentru Protectia Cosumatorilor Arges
a solicitat sa se constate ca reprezinta o clauza abuziva lovita de nulitate, "banca isi
rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor
schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a
dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii".
Or potrivit raportului dintre clauzele generale/speciale, pct. 3 litera a) din
Conditiile Speciale are prevalenta asupra art. 3.2.1 din Conditiile Generale, acestea
din urma trimitand ele insele, pentru lamurirea clauzelor contractuale, la regulile
speciale.
Astfel, daca recurenta SC poate acorda, potrivit regulilor  generale,
imprumuturi fie cu rata fixa, fie cu rata variabila, in cazul d-nei G F A., partile au
incheiat un contract cu rata dobanzii fixa, de 3.99% pe an.
Dupa concluzia logica de interpretare mentionata mai sus, art. 3 litera d) din
Conditiile Speciale prevede ca banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii
curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara. Or,
instanta de fond in mod corect, in aprecierea caracterului abuziv a  retinuit ca
banca nu a inserat si interpretat aceasta clauza in contextul schimbarilor
intervenite pe piata monetara, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin
introducerea unei clauze abuzive.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din
contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in caz de dubiu asupra
interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea
consumatorului (ca o aplicatie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art.
983 C.civ.). Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Conditiile
Speciale in sensul dreptului sau de a modifica unilateral rata dobanzii, fara
informarea in mod transparent si complet a consumatorului cu privire la cauzele ce
au determinat o asemenea masura.
Nu poate fi retinuta apararea recurentei SC  conform careia modificarea
unilaterala a contractului este in concordanta cu teza finala a literei a) din Anexa
Legii nr. 193/2000, intrucat  legea are in vederea indicarea/specificarea expresa in
contract a "motivului" in functie de care poate avea loc modificarea unilaterala a
contractului, iar nu indicarea sa pur generica. Desi in Conditiile Generale, Banca a
definit nu mai putin de 28 de termeni (a se vedea sectiunea 1, denumita marginal
"Definitii"), dintre care unii de notorietate (de ex, "USD, Dolari") - nu a indicat ce
se intelege prin "schimbari semnificative pe piata monetara".
Prin  urmare in mod corect a retinut instanta de fond ca aceasta sintagma din
Conventia partilor nu se incadreaza in exigentele literei a) din Anexa, dat fiind ca
modificarea dobanzii nu a fost raportata la un indicator precis, individualizat. Piata
financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care ne raportam, iar Banca va
putea invoca de fiecare data ca s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor
sale.
      Nu se asemenea nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia erau aplicabile 
dispozitiile literei a) alin. 2 din Lista Anexa la Legea nr. 193/2000, din care ar
rezulta, in interpretarea sa, ca regulile interdictiei modificarii unilaterale a
contractului nu s-ar aplica furnizorilor de servicii financiare, intrucat  aplicand
legea in lumina textului si finalitatii directivei, din interpretarea sistematica a
literei a) rezulta ca alin. 2 nu constituie o dispozitie derogatorie de la alin. 1, dat
fiind ca legea mentine in sarcina furnizorului de servicii financiare obligatia de a
"isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii", in conditiile unei "motivatii
intemeiate" si implicit de a o subsuma indeplinirii celorlalte conditii.
In plus, aliniatul 2 mentioneaza in teza finala libertatea consumatorului de a
rezilia imediat contractul. Or, partile nu au prevazut in contract o asemenea
posibilitate si nici Banca nu l-a notificat pe consumator in consecinta. Banca nu
poate invoca o dispozitie contractuala numai in privinta drepturilor pe care i le-ar
recunoaste, fara a isi indeplini in mod corespunzator propriile obligatii, legale sau
contractuale.
      Or, clauzele contractuale ("rezervarea dreptului") si definirea termenilor
("motivatiile intemeiate") trebuie formulate intr-un astfel de mod incat sa ofere
posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de
modificare unilaterala a contractului. Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) ii
ofera Bancii dreptul exclusiv si discretionar de a modifica dobanda, iar clauza
analizata este ab initio abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata,
posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
Imprejurarea ca art. 3 litera d) nu ar fi fost negociat direct cu reclamantul-
consumator nu constituie, prin ea insasi, un motiv de nulitate a clauzei si de
apreciere a ei ca fiind abuziva. Legea prevede o asemenea sanctiune numai in cazul
in care consumatorul este vatamat in derularea raporturilor comerciale. Potrivit art.
4 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu
consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte
prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor
bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In ceea ce priveste dezechilibrul semnificativ dintre parti tribunalul retine
ca, nu rezulta din niciun inscris de la dosar ca Banca si-ar fi asumat in egala masura
un minim risc decurgand din evolutia pietei monetare. In masura in Banca
interpreteaza clauzele contractuale in sensul ca orice schimbare a imprejurarilor
care au stat la baza incheierii contractului se reflecta in nivelul dobanzii, ea il
lipseste pe consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitele
teoriei impreviziunii si este contrara cerintelor bunei-credinte.
In ceea ce priveste sustinerea conform careia clauza mai sus mentionata ar fi
exclusa de sub incidenta legii, este de constatat ca potrivit art.4 alin (6) din Legea
nr.193/2000, doar clauza privind cuantumul dobanzii stabilita prin conventia de
credit nu poate fi considerata abuziva si nu clauza prin care se permite modificarea
unilaterala a dobanzii de catre recurenta.
In consecinta, in mod corect a apreciat instanta de fond ca art. 3 lit. d din
Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr. ZZZZZ/18.12.2009 reprezinta o
clauza ce incalca drepturile consumatorului care a intrat in raporturi contractuale
cu parata SC in cadrul unui contract de imprumut cu dobanda fixa - ca modalitate
raspandita de acordare a creditelor.
     6.In ce priveste critica conform careia in mod gresit s-a constatat caracterul
abuziv al clauzelor prevazute de sectiunea 8, pct. 8.1 lit.c) si d) din  Conditiile 
generale ale  Conventiei de credit nr.XXXXX /02.10.2008, de sectiunea 10, pct.10.2
din Conditiile generale ale Conventiei de credit nr. XXXXX/02.10.2008 si de
sectiunea 3, pct.3.5 din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr.
0165122/02.10.2008, tribunalul retine ca este de asemene neintemeiata
     A)  In ce priveste clauza art. 8.1.lit. e si d din  Conditiile generale ( care
prevad ca in cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa
devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate,
respectiv in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia
Bancii, creditul acordat nu ai este garantat corespunzator, Banca va avea dreptul, pe
baza unei modificari transmise Imprumutatului, Codebitorului si Garantului, sa
declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat impreuna
cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform
Conventiei), in mod just  apreciat instanta de fond ca aceste clauze, pentru a nu fi
abuzive, ar trebui, de asemenea, sa descrie un motiv intemeiat, in sensul aratat
anterior, concluzionandu-se in mod intemeiat ca formularile cuprinse in clauzele
analizate, respectiv, situatie neprevazuta", in opinia Bancii", sa devina improbabil",
garantat corespunzator",  sunt departe de a oferi posibilitatea reala unui observator
independent sa aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv. In realitate,
aceste clauze ofera Bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul
creditului scadent anticipat, fara ca instanta investita cu verificarea  legalitatii unei
astfel de masuri sa se poata pronunta intr-un sens sau altul. Prin urmare, clauza
analizata este ab initio abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata,
posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
     B)In ce priveste clauza prevazuta de art. 10.2 din Conditiile generale (unde
se arata ca in oricare din cazurile in care, din diferite motive, aratate in art. 10.1,
costurile Bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit 
cresc, Imprumutatul va plati acesteia, in termen de 15 zile de la data de la care a
fost notificat in scris, sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze Banca pentru
cresterea costurilor), in mod legal a apreciat, de asemenea , instanta de fond ca o
astfel de clauza creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-
credinte , un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel
incat este abuziva, din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Practic, in
loc ca eventuala crestere a costurilor Bancii cu creditul acordat sa fie suportata de
aceasta sau, cel mult, riscul sa fie impartit intre Banca si client, acesta din urma este
obligat sa acopere toata suma.
     C)In ce priveste clauza privind comisionul de risc prevazut de pct.3.5 din
Conditiile generale ale Conventiei de credit nr. XXXXX/02.10.2008 raportat la art.5
5 pct. 1 lit. a) din Conditiile speciale ale Conventiei de credit (care prevad plata
unui comision de risc de 0,22 %, aplicat la soldul creditului, lunar, la scadenta, pe
toata perioada de derulare a creantei), in mod corect a retinut instanta de fond ca
aceasta clauza este si ea abuziva, deoarece nu a fost negociata direct cu
consumatorul, ci a fost inserata in contractul preformulat, fara ca imprumutatii sa
aiba posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere. Aceasta clauza a creat un
dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului, deoarece pentru
imprumutul respectiv , debitoarea G F A. au mai garantat cu o ipoteca de rang I
asupra unui imobil, asigurat cu polita cesionata in favoarea bancii (f.27), astfel
incat, prin aceasta ipoteca, toate riscurile sunt garantate.
Totalul comisionului de risc reprezinta o suma foarte mare cu privire la care
nu s-a precizat ce se intampla, daca se  achita integral creditul, conform ratelor
lunare scadente si nu intervine niciun fel de risc pentru banca. In mod normal,
acest comision de risc trebuia rambursat de banca daca s-ar fi achitat integral
creditul la scadenta, conform graficului stabilit intre parti. Nestipulandu-se nicio
clauza in acest sens in contract, banca s-ar imbogati fara o justa cauza, ceea ce
creeaza un dezechilibru consumatorului, prin plata unor sume mari si nejustificate.
In acest sens, tribunalul retine ca daca aprecia ca ar putea avea riscuri mult mai
mari decat cele care ar fi putut fi  acoperite prin instituirea acelei ipoteci, banca ar
fi putut pretinde garantii reale imobiliare suplimentare, dar in niciun caz nu putea
dubla aceste garantii cu perceperea si a unui comision distinct pentru risc,
nerambursabil in situatia in care creditul ar fi fost achitat integral la scadenta, fara
nicio problema.
Trebuie subliniat ca art. 44 din Regulamentul BNR 3/2007 privind limitarea
riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, prevede ca
imprumutatorii sunt obligati sa informeze clientii prin mentionarea posibilitatii
modificarii, in sensul majorarii, a sumelor datorate, in cazul materializarii riscului
valutar, a riscului de rata a dobanzii ori in cazul cresterii costului creditului
provenind din comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului
prevazute in contract. In primul rand, trebuie observat ca Regulamentul vorbeste
despre materializarea riscului, in defavoarea imprumutatului, ceea ce exclude din
start ideea ca ar fi permisa incasarea de catre banca in cazul opus, a unor sume care
sa ii acopere propriul risc. Textul Regulamentului impune bancii obligatia
informarii fiecarui client in parte (fie prin graficul de rambursare, fie prin dispozitii
contractuale) cu privire la posibilitatea majorarii sumelor pe care le va datora in
temeiul contractului de credit, majorare determinata de: (i) materializarea riscului
valutar sau a celui de rata a dobanzii (in cazul in care acestea se produc in
defavoarea imprumutatilor) sau (ii) cresterii costului creditului provenind din
comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului prevazute in contract.
La randul sau, art. 41 din Regulamentul BNR 3/2007 privind limitarea riscului de
credit la creditele destinate persoanelor fizice impune institutiilor de credit, tot in
scopul diminuarii riscului “sa isi organizeze activitatea de creditare astfel incat sa
asigure separarea clara si efectiva a functiei de promovare si vanzare a produselor
de creditare de functia de analiza a riscului de credit si monitorizare a expunerii."
     Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
      
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

     Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC cu sediul in Pitesti, 
Judetul Arges si  G F A.domiciliata in  , judetul Arges  impotriva  sentintei civile
nr.8461 din data de 28.10.2010 pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul
nr.14088/280/2010, intimat-petent fiind COMISARIATUL REGIONAL PENTRU
PROTECTIA CONSUMATORILOR ARGES si G F A.domiciliata in  Pitestijudetul
Arges.
     Irevocabila.
     Pronuntata in sedinta publica azi 24 Mai 2011
10

1