Revendicare imobiliara

Dosar nr. 2668/205/2009

R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 2083/2011
Sedinta publica de la 14 Iunie 2011
Completul compus din:
           S-a luat in examinare pentru solutionare recursul declarat de reclamanta
recurent S.C. impotriva sentintei civile nr.1510/07.10.2010 a Judecatoriei
Campulung in dosarul intimat-parat fiind T ML.
     La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
     Procedura legal indeplinita fara citarea partilor.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca dezbaterile
asupra recursului au avut loc in sedinta publica din data de 07 Iunie 2011,
sustinerile partilor fiind consemnate in cuprinsul incheierii de sedinta din aceea
data si care fac parte integranta din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

     Prin cererea de chemare in judecata pe rolul Judecatoriei Campulung  sub
nr.2668 la data de 17.08.2009, reclamanta S.C.., reprezentata de S L a chemat in
judecata pe paratul T M L pentru a fi obligat sa-i lase in deplina proprietate si
posesie suprafata de 650 mp situata in extravilanul com.L pct."V - C", jud.Arges.
     In motivarea actiunii, reclamanta arata ca prin efectul legii
(H.G.nr.834/1991) a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului potrivit
certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07, nr.0833 eliberat de
Ministerul Agriculturii si Silviculturii la data de 11.08.1993.S-a mai sustinut ca la
data dobandirii terenului, pe el se aflau doua platforme tehnologice si centrul de
achizitie si pulpare, imprejmuite de un gard. S-a mai sustinut ca potrivit procesului
verbal de vecinatate nr.17730/02.07.1993 incheiat cu S.C. aceasta societate se
invecina cu terenul din litigiu.
     In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp.art.480 C.civ.
     La data de 22.10.2009 paratul T M L a formulat intampinare prin care a
solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.
     In motivarea intampinarii s-a aratat ca reclamanta nu a determinat cu
certitudine amplasamentul celor 650 mp si ca terenul pe care reclamanta il detine
potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate, este altul decat terenul
lui, pe care-l are in baza contractului de vanzare-cumparare nr.2396/15.09.2009 si
intabulat conform incheierii nr.4926/28.09.2006.Paratul a mai aratat ca pe terenul
lui nu exista nicio platforma tehnologica, centru de achizitie si pulpare si ca cei 569
mp pe care-l detine in pct."V-C" l-a cumparat de la S.C.. si nu se invecineaza pe
nicio latura cu reclamanta. S-a mai sustinut  de asemenea ca initial, terenul a fost in
proprietatea lui S.C., care l-a instrainat lui S.C. potrivit contractului de vanzare-
cumparare nr.2036/2000, dreptul de proprietate fiind transcris de la acel moment.
     Prin sentinta civila nr. 1510/07.10.2010 a Judecatoriei Campulung s-a respins
cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
     In motivarea sentintei s-a aratat ca prin certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr.0833 din 11.08.1993, terenul din litigiu
a fost dobandit de reclamanta. Din actul intitulat "Situatia privind stabilirea
terenurilor aflate in patrimoniul societatii comerciale cu capital de stat", din
documentatia intocmita potrivit H.G. nr.834/1991, terenul se regaseste la pozitia
29. S-a mai constatat ca drept titlu asupra terenului este trecuta Decizia nr.132 din
26.04.1988 a Consiliului Popular Judetean Arges, prin care s-a transmis din
administrarea directa a comunei L, in administrarea directa a Intreprinderii pentru
Lsi F Arges (actualmente SC), terenul in suprafata de 300 m.p. cu trimitere la
anexele 1 si 2. Anexa nr.1 (pag.13 dosar) mai este numita si "Plan incinta", are
suprafata de 300 m.p.S-a mai constatat ca paratul a cumparat 554,33 m.p. de la S.C.
la data de 15.09.2006 potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub
nr.2396 de B.N.P.TF, iar terenul a fost dobandit de vanzator, prin cumparare de la
S.C. la data de 11.07.2000, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub
nr.2036 .S-a mai retinut ca potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza , s-a
constatat ca terenul din Decretul 132/26.04.1988 nu se suprapune cu terenul
paratului. In concluzie, procedandu-se la compararea titlurilor de proprietate,
instanta de fond a retinut ca paratul detine act de proprietate contractul de
vanzare-cumparare in forma autentica, pe cand reclamanta nu are un titlu de
proprietate, ci un atestat a dreptului de proprietate, care dovedea ca la data
eliberarii terenul era detinut de aceasta.
     Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de catre reclamnata SC care a
aratat ca sentinta este nelegala intrucat:
     1.s-a realizat o gresita apreciere a probelor administrate cu consecinta
retinerii unei situatii de fapt neconforme cu realitatea, in conditiile in care a
rezultat ca terenul in litigiu fusese atribuit in administrarea recurentei printr-o
decizie a fostului Consiliu Judetean, astfel ca acest teren a devenit proprietatea
recurentei in baza Legii nr.15/1990;
     2.instanta a realizat o gresita aplicare a legii intrucat dobandirea dreptului de
proprietate s-a facut in temeiul legii conform art.644 c.civ., iar nu potrivit
certificatului de atestare a dreptului de proprietate;
     3.instanta de fond nu a facut o comparare reala a titlurilor, omitand sa
transpuna si documentatia care a stat la baza certificatului dreptului de proprietate
pentru SC (autoarea intimatlui).
     Tribunalul analizand recursul, in opinie majoritara, retine urmatoarele:
     Actiunea de revendicare este o actiune reala, prin care proprietarul care a
pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul
neproprietar. Altfel spus, prin actiunea in revendicare o persoana cere sa i se
recunoasca in justitie dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost
deposedata. Este o actiune petitorie, ce tinde sa stabileasca direct existenta
dreptului de proprietate. Actiunea in revendicare, fiind un mijloc juridic de
protectie a proprietatii, poate fi folosita de catre proprietare oricand justificat de
caracterul absolut al dreptului de proprietate. In cadrul actiunii in revendicare,
reclamantul/reclamanta are obligatia sa dovedeasca existenta dreptului sau de
proprietate pe care il pretinde. In lipsa acestei dovezi, paratul nu poate fi obligat sa-
si dovedeasca el titlul sau de proprietate, deoarece legea ocroteste posesia
independent de vreo dovada a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea. Prin
urmare, atata timp cat reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate,
actiunea in revendicare trebuie sa fie respinsa (in acelasi sens: Trib. Suprem, s.civ.,
dec.nr. 397/1971, in I. Mihuta, Repertoriu II, nr. 52, p. 95).In cazul in care o
persoana juridica a dobandit dreptul de proprietate in conformitate cu art.20 din
Legea nr.15/1990, titlul de proprietate este legea conform art.644 c.civ., iar nu
certificatul de atestare a dreptului de proprietate, avand in vedere ca acesta a fost
emis in conformitate cu prevederile HG nr.834/1991 pentru stabilirea si evaluarea
unor terenuri detinute de societatile comerciale cu capital de stat dupa o procedura
stabilita de lege, fiind emis in scopul inscrierii acestora in registrul unic al
societatilor comerciale si nu pentru dobandirea dreptului de proprietate (in acelasi
sens: C.S.J., s.de cont.adm., dec.nr.284/1994, in B.J.1994, p.321)
     In cauza recurenta-reclamanta SC (fosta Intreprindere de L si F), a primit
conform Deciziei Comitetului Executiv al  Consiliului Popular al Judetului Arges
nr.132/26.04.1988 (f.13 si f.125-dosar fond), in administrarea directa suprafata de
300 mp, situat in incinta cantonului pastoral V, identificat conform anexei nr.1  si 2
(f.126-dosar fond). Aceasta suprafata de teren a fost transpusa de expertul B P ( care
a efectuat lucrarea finala de expertiza in urma dispunerii refacerii expertizei prin
incheierea de sedinta din data de 15.04.2010-f.128 dosar fond) prin reperele 2-3-4-
10-2, aspect asupra careia recurenta SC nu a formulat obiectiuni. De asemenea
recurennta SC a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria
MO7 nr.0833/11.08.1995 (f.7-dosar fond), pentru suprafata de 650 mp, conform
pozitiei nr.29 din situatia centralizatoare (f.9-dosar fond), facandu-se mentiunea la
rubrica "titlu asupra terenului", faptul ca suprafata a fost dobandita in baza Deciziei
nr.132/2604.1988. Suprafata de 650 mp, conform certificatului de atestare a
dreptului de proprietate mai sus mentionat a fost transpusa de expertul B P(f.150-
dosar fond), prin reperele 1-2-3-4-5-9-8-1, cu contur rosu, in cadrul careia se
include si suprafata 300 mp dobandita conform Deciziei nr.132/126.04.1998 ,
delimitata de reperele 2-3-4-10-2, De asemenea expertul cauzei a transpus si
terenul detinut de intimatul-parat T M, conform contractului de vanzare-
cumparare sub nr.2396/15.09.2006 (f.53-dosar fond) si inscris in cartea funciara
conform incheierii nr.4926/23.10.2006 (f.40-dosar fond), prin reperele 10-4-5-6-7-
9-10. S-a constatat de acelasi expert, ca terenul detinut de paratul T M se suprapune
cu terenul detinut de recurenta SC, conform certificatului de atestare a dreptului de
proprietate seria MO7 nr.0833/11.08.1995, pentru suprafata de 324 mp, pe reperele
10-4-5-9-10, dar nu se suprapune cu terenul detinut de recurenta in baza deciziei
nr.132/26.04.1988, fiind vorba de amplasamente distincte.
     Or, tribunalul retine , in opinie majoritara, ca pentru ca o societate
comerciala infiintata in baza Legii nr.15/1990 sa beneficieze de stabilirea dreptului
de proprietate conform art.20 din actul normativ mentionat, este necesar sa se
verifice daca la data intrarii in vigoare a Legii nr.15/1990 mai avea vreun drept de
administrare asupra terenului, avand in vedere ca in conformitate cu art.1 din
Decretul nr.409/1955, bunurile proprietatea statului puteau fi transmise in
administrare intre institutiile centrale de stat, sfaturile populare si unitatile tutelate
de acestea , fara plata, inclusiv prin decizii ale comitetului executiv al sfatului
popular, bunurile ramanand proprietate de stat conform dispozitiilor
constitutionale in vigoare , iar potrivit art.6 raportat la art.7 din Decretul
nr.409/1955, schimbarea titularului dreptului de administrare avea loc pe o
perioada nedeterminata, astfel ca unitatea care detinea initial bunul nu mai detinea
nici un drept. Or, este de constatat ca in cauza, recurenta SC , nu a depus un alt ac
justificativ de dobandire a dreptului de administrarea directa asupra terenului in
litigiu, in afara de Decizia nr.132/26.04.1998, astfel ca tribunalul retine ca
recurenta-reclamanta a dobandit dreptul de proprietate in conformitate cu art.20
din Legea nr.15/1990 doar asupra terenului , care era in administrarea sa  conform
Deciziei nr.132/26.04.1988, respectiv asupra suprafetei de 300 mp, identificata prin
reperele 2-3-4-10-2, amplasament distinct de cel detinut de paratul T L, identificat
prin reperele 10-4-5-6-7-9-10 (f.150-dosar fond). Nu s-ar putea retine ca prin
procesul de delimitare din 2.07.1993 (f.10-dosar fond),semnat si de reprezentantul
SC s-ar fi stabilit un alt amplasament al suprafetei de 300 mp, intrucat acest aspect
nu a fost dovedit, nerealizandu-se o transpunere a acestuia. De asemenea nu se
poate considera ca prin acest proces verbal a avut loc o cedare a unei suprafete
suplimentare de 350 mp (650-300mp), cata vreme un astfel de act de donatie a unei
suprafete de teren sau de instrainare trebuia incheiat in forma autentica «ad
validitatem» sub sanctiunea nulitatii absolute conform art.814 c.civ. sau dupa caz
art.46 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar (in forma in vigoare la data
respectiva).
      In concluzie, tribunalul apreciaza, in opinie majoritara, ca recurenta SC nu
si-a dovedit dreptul de proprietate in conformitate cu art.1169 c.civ. raportat la
art.20 din Legea nr.15/1990 asupra terenului de 324 mp, revendicata de la paratul
T. Imprejurarea ca terenul de 324 mp, apare in certificatul de atestare a dreptului
de proprietate seria MO7 nr.0833/11.08.1995, nu este de natura a face dovada
dreptului de proprietate asupra acestei suprafete, avand in vedere astfel cum s-a
aratat anterior, ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate are un caracter
recognitiv, neputand atesta mai multe drepturi decat a dobandit recurenta SC in
conformitate cu art.20 din Legea nr.15/1990. In acest context, tribunalul retine ca
in mod corect a fost respinsa obiectiunea recurentei SC, prin avocat, conform careia
expertul nu a precizat cine stapaneste suprafata de teren de 300 de mp, cata vreme
s-a stabilit prin raportul de expertiza ca paratul nu stapaneste suprafata de 300 mp,
iar actiunea nu a fost formulata si in contradictoriu cu alte persoane.
     In ce priveste critica conform careia instanta de fond trebuia sa dispuna ca
prin raportul de expertiza sa fie transpusa si documentatia SC (autoarea paratului),
care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria
AG nr.0042/22.02.1996 (f.44-recurs), tribunalul retine ca un asemenea obiectiv nu
era necesar, cata vreme asupra suprafetei de 324 mp, detinuta de paratul T M, in
baza contractului de vanzare-cumparare sub nr.2396/15.09.2006,  recurenta SC nu
dobandise dreptul de proprietate in conformitate cu art.20 din Legea nr.15/1990.
De asemenea nici critica conform careia instanta de fond nu realizat o comparare a
titlurilor de proprietate nu este intemeiata, intrucat ipoteza compararii titlurilor de
proprietate intervine in situatia in care amplasamentele terenurilor, conform
titlurilor constitutive sau translative, se suprapun, or, in speta nu suntem intr-o
asemenea ipoteza cata vreme certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu
reprezinta un titlul translativ sau constitutiv, avand doar un caracter recognitiv, iar
recurenta SC, nu a dobandit asupra suprafetei de 324 mp, detinuta de parat, dreptul
de proprietate conform art.20 din Legea nr.15/1990, neavand asadar un titlul
constitutiv sau translativ al dreptului de proprietate.
     Fata de considerentele expuse si avand in vedere ca recurenta nu a facut
dovada dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 324 mp si nici faptul
ca paratul T ar stapani suprafata de 300 mp, distincta de actul sau de proprietate,
tribunalul, in opinie majoritara, in temeiul art.312 c.proc.civ. raportat la art.480
c.civ. va respinge recursul ca nefondat.
     In baza art.274 c.proc.civ. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de
judecata in cuantum de 1000 lei.
     
     
     
     

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

     Respinge recursul formulat  de reclamanta SC, cu sediul in judetul Arges, 
impotriva sentintei civile nr. 1510/07.10.2010 a Judecatoriei Campulung in
contradictoriu cu paratul T  M L, domiciliat in ca nefondat.
     Obliga recurenta SC la plata catre intimat  T  M L a sumei de 1000 lei,
cheltuieli de judecata.
     Irevocabila.
     Pronuntata in sedinta publica azi 14.06.2011.

OPINIE SEPARATA

      In argumentarea solutiei de admitere a recursului, cu consecinta casarii
sentintei si a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, arat
urmatoarele:
      Prima instanta a fost investita cu o actiune in revendicare.
      Atata vreme cat,  ambele parti in litigiu, au pretins un drept de proprietate
asupra aceluiasi teren, revenea instantei de fond obligatia de a compara titlurile de
proprietate ce se opun.
      Simpla existenta a doua titluri de proprietate cu privire la acelasi bun,  obliga
instanta la analizarea  celor doua titluri pentru a da preferinta  celui mai bine
caracterizat.
      In speta, reclamanta a opus certificatul de atestare a dreptului de proprietate
seria M 07 nr.0833/11.08.1993 eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei,
inscris in registrul de transcriptiuni de Judecatoria Pitesti sub
nr.13250/3258/10.11.1995,  procesul verbal de vecinatate nr.17730/02.07.1993
insusit de reprezentantii SC si decizia nr.132/26.04.1988,  prin care fostul Consiliu
Popular al jud.Arges a transmis din administrarea com.L in administrarea directa a
Intreprinderii pentru L si F Arges,  terenul in suprafata de 300 mp situat in
cantonul pastoral "V", identificat prin planurile de situatie anexa nr.1 si 2, parte
integranta din decizie,  planuri depuse si in dosarul de fond - f.102 si f.126.
      Titlurile opuse de parat le reprezinta contractul de vanzare cumparare
autentificat sub nr.2896/15.09.2006,  contractul de vanzare cumparare autentificat
sub nr.2036/2000 si certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria AG
nr.0042 emis de Consiliul Judetean Arges si  eliberat SC la data de 22.02.1996,
inscris in registrul de transcriptiuni tinut de Judecatoria Pitesti  sub
nr.1728/10.02.1999.
      Rezulta ca,  in speta,  se punea problema analizarii drepturilor de proprietate
dobandite si transmise in patrimoniul ambelor parti si, in principal,  a analizarii
comparative a continutului actelor de proprietate eliberate in conditiile Legii
15/1990 si HG 834/1991 urmand sa castige in revendicare, partea  sau autorul sau - 
in sens de transmitator cu titlu particular, care are un drept preferabil,  determinat
ca atare,  pe baza criteriilor de dobandire "ope legis" a dreptului de proprietate, 
prevazute  de legea si actul normativ  mai sus mentionate,  cu raportare la notiunea
de teren necesar desfasurarii activitatii societatilor comerciale conform obiectului
lor de activitate prevazut in actul de infiintare , notiune clarificata prin  Criteriile
comune ale MF si MLPAT date in aplicarea  HG 834/1991,  nr.2665/28.02.1992.
      Aceasta, intrucat, asemenea acte creeaza situatii juridice identice in favoarea
ambelor parti,  concretizate prin opozabilitate reciproca,  ceea ce inseamna, pana la
urma,  ca ele isi anuleaza valoarea de proba sau titlu de dobandire a proprietatii.
      Concluzia este impusa  de aplicarea principiului fundamental prevazut de
art.5 Cod civil iar un act juridic ce produce efecte civile , fie contractual, fie 
univolutiv, cum sunt certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise in
aplicarea HG 834/1991, nu poate da nastere decat acelor raporturi pe care legea le
ingaduie.
      Prima instanta a respins actiunea in revendicare retinand ca paratul detine
act de proprietate , respectiv contractul de vanzare cumparare in forma autentica,
in timp ce, reclamanta nu are un astfel de titlu,  ci un atestat a dreptului de
proprietate care nu se incadreaza in cazurile de dobandire a drepturilor reale
prevazute de art.644 si art.645 cod civil,  iar oricum,  in prezent,  pe terenul
revendicat, reclamanta nu mai desfasoara activitate conform obiectului  prevazut in
actul de infiintare.
      Se constata  in primul rand,  ca instanta de fond, a solutionat procesul "fara a
intra in cercetarea fondului", iar in conformitate cu dispozitiile art.312 alin.3 Cod
pr.civila, casarea unei hotarari poate fi pronuntata in cazurile prevazute de art.304
pct.1 , 2, 3, 4, 5 Cod pr.civila precum si in toate cazurile in care instanta a
solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului,  fiind necesara administrarea
de probe noi.
      In acest context al analizei, este de mentionat ca actiunea in revendicare este
actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, chestiune
care,  sub raportul conditiilor cerute pentru exercitiul dreptului la actiune, 
presupune justificarea calitatii procesuale a partilor.
      Ca atare,  lipsa uneia dintre calitati, active sau pasive, atrage sanctiunea
respingerii actiunii in revendicare,  aceasta,  intrucat,  chestiunea referitoare la
calitate se incadreaza in sfera exceptiilor de fond, prin care se neaga insasi existenta
raportului de drept material specific actiunii in revendicare,  adica a conditiilor de
admitere sau de respingere in fond a actiunii, de exemplu,  existenta dreptului
subiectiv de proprietate al  carei titulara se pretinde in speta reclamanta.
      In al doilea rand,  probatoriul administrat in cauza nu lamureste fara
echivoc, care dintre titlurile de proprietate invocate de parti este mai bine
caracterizat.
      Nici paratul nu a facut dovada vocatiei proprii, concrete, a autoarei SC la
dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
      Raportul de expertiza dispus in cauza nu a transpus in teren certificatul de
atestare a dreptului de proprietate seria AG nr.0042/1996 eliberat transmitatoarei
cu titlu particular catre parat,  pentru a se putea afirma, urmare controlului
judecatoresc, ca actul invocat de parat,  respectiv contractul de vanzare cumparare
autentificat sub nr.2396/2006 corespunde acestui certificat iar aparenta data de
acest titlu corespunde dreptului afirmat,  solutia fiind impusa de aplicarea
principiului bine cunoscut, potrivit caruia "nemo  plus iuris ad alium transferre
potest, quam ipse habet".
      Faptul ca prin expertiza tehnica s-a concluzionat ca terenul in suprafata de
300 mp  atribuit reclamantei  prin decizia nr.132/1988 nu se identifica  cu suprafata
revendicata si cu suprafata de 320 mp, pe care actele analizate de catre expertul
cauzei se suprapun,  nu atrage "ab initio", prin raportare la dispozitiile Legii
15/1990 si HG 834/1991, negarea  valabilitatii si a puterii doveditoare a actului
juridic  de dobandire a dreptului de proprietate de catre reclamanta, cu atat mai
mult cu cat,  specific procesului de revendicare cu care aceasta  a investit instanta,
este o reala confruntare a drepturilor si intereselor partilor in conflict, asupra
bunului litigios.
      In speta, exista indoiala si posibilitatea ca,  si certificatul de atestare a
dreptului de proprietate seria AG nr.0042/22.02.1996 eliberat SC sa nu
indeplineasca cerintele de valabilitate prevazute de lege la data eliberarii lui si
atunci, exista alte reguli si criterii obiective pentru compararea titlurilor de
proprietate, cum ar fi, data eliberarii lor sau data  efectuarii formalitatilor de
publicitate imobiliara, criterii consacrate  de regulile doctrinare dublate de o
jurisprudenta bine stabilita si care au o acceptie materiala, si nu formala.
      Ca atare,  necesitatea completarii probatoriului este certa, astfel incat, nu se
poate ignora regula prevazuta de art.129 cod pr.civila,  de indeplinire a obligatiei de
a afla adevarul,  iar potrivit dispozitiilor cuprinse in art.305 Cod pr.civila,  proba cu
expertiza tehnica nu poate fi administrata in recurs.
      
       1