Decizia civila nr. 522/R/2010, Hotarare care sa tina loc de act autentic.

Decizia civila nr. 522/R/2010, Hotarare care sa tina loc de act autentic.

Prin sentinta civila nr. 6990/2009, pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata formulata de reclamant prin care  a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare cumparare, invocand faptul ca a cumparat de la antecesorul paratilor terenul situat in Saldabagiu de Munte inscris in CF 168 si CF 540, dar nu este in posesia antecontractului de vanzare-cumparare, teren pe care il foloseste netulburat din momentul cumpararii.
Instanta a retinut ca un antecontract de vanzare-cumparare reprezinta in esenta o promisiune bilaterala de a contracta, in caz de neexecutare a obligatiei asumate, raspunderea fiind contractuala. Prin incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare nu se transmite dreptul de proprietate asupra terenului intrainat, acesta stabilind doar o obligatie de a face in sarcina vanzatorului si anume de a incheia in viitor contractul de vanzare -cumparare. Cumparatorul, poate in baza art. 1073 si 1077 Cod civil, in caz de refuz al vanzatorului  sa ceara instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare, in situatia in care terenul se gaseste in patrimoniul vanzatorului.
Pentru a fi admisibila o astfel de actiune este necesar ca reclamantul sa faca dovada existentei unui antecontract de vanzare -cumparare, care da nastere in sarcina vanzatorului unei obligatii de a face, fiind necesar totodata ca imobilul obiect al contractului sa fie in posesia cumparatorului, pentru a opera intreruperea prescriptiei dreptului de a cere executarea.
Impotriva  acestei hotarari a  declarat  recurs, reclamantul Fodor Cornel, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate ca fiind nelegala si netemeinica si in consecinta admiterea actiunii asa cum a fost precizata.
Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 522/R/2010 a respins ca nefondat recursul declarat, retinand urmatoarele:
Conform art. 27 din Legea nr. 7/1996 cel care s-a obligat sa stramute sau sa constituie in folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator sa ii predea toate inscrisurile necesare pentru inscrierea acelui drept. Iar in situatia in care cel obligat nu preda inscrisurile, persoana interesata va putea solicita instantei sa dispuna inscrierea in cartea funciara. Hotararea instantei de judecata va suplini consimtamantul la inscriere al partii care are obligatia de a preda inscrisurile necesare inscrierii.
Iar potrivit art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
Rezulta deci ca pentru a putea pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, trebuie sa existe un act incheiat intre parti care  sa cuprinda toate elementele esentiale pentru vanzare-cumparare, respectiv identificarea terenului, a pretului stabilit prin acordul partilor si semnatura acestora, hotararea instantei avand rolul de a suplini doar lipsa consimtamantului privind incheierea in forma autentica a actului.
In esenta, prin acest act partile se obliga in mod reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare cumparare, o obligatie de "a face".
Totodata in cazul actiunii prin care se cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, reclamantul trebuie sa faca dovada ca si-a indeplinit propriile obligatii si ca paratul refuza sa si le indeplineasca pe ale lui.
Privitor la acest inscris, trebuie intocmit in cel putin doua exemplare, astfel ca fiecare parte va primi cate un exemplar, in acelasi timp, pe fiecare exemplar in mod obligatoriu se va face mentiunea numarului in care a fost redactat respectivul precontract. Aceste doua ultime conditii sunt esentiale pentru a conferi putere probatorie respectivului inscris, in caz contrar actul in sine va fi nul ca mijloc de proba.
Asadar pentru a se admite o cerere de a  se pronunta o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare trebuie ca reclamantul sa prezinte un act sub semnatura privata, care sa reprezinte un antecontract, o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare si prin care ambele parti sa se oblige sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare-cumparare.
In speta instanta de recurs a retinut ca reclamantul nu a prezentat un act sub semnatura privata in acest sens, sustinand ca acesta s-a pierdut, dar ca a incheiat un antecontract cu antecesorul paratilor aproximativ in anul 1997 pentru o suprafata de 22 ari teren, ca ar fi achitat pretul si foloseste terenul cumparat.
Din concluziile raportului de expertiza topografica efectuat in cauza s-a constat ca terenul proprietatea paratilor  nu coincide cu terenul pe care reclamantul il foloseste.
Rezulta deci ca folosinta reclamantului-recurent nu coincide cu terenul pe care sustine ca l-a achizitionat de la antecesorul paratilor-intimati, acesta folosind alte parcele de teren care apartin altor proprietari.
In aceste conditii in mod corect a apreciat instanta de fond ca actiunea acestuia este neintemeiata.
De asemenea reclamantul nu a facut dovada executarii obligatiei de plata a pretului pentru terenul pe care sustine ca l-ar fi cumparat, martorul propus de reclamant referindu-se numai la un avans care s-ar fi platit. Chiar in declaratia pe care a dat-o la IPJ Bihor reclamantul a aratat ca a achitat numai un avans de 50.000 ROL din pretul total de 350.000 ROL stabilit.
Asadar in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada ca si-a indeplinit propriile obligatii, nu poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Fata de cele de mai sus avand in vedere ca terenul pe care reclamantul il foloseste in supraf. de 1305 mp. nu este acelasi cu cel asupra caruia paratii sunt proprietari si ca reclamantul nu a facut dovada platii pretului acestui teren instanta de recurs a apreciat ca actiunea reclamantului este neintemeiata.