Determinante in hotararea instantei sunt atasamentul copiilor fata de parinti, interesul de a-si pastra locuinta, scoala etc., si nu in cele din urma optiunea acestora

Drept civil
Decizie civila
Minori

      Determinante in hotararea instantei sunt atasamentul copiilor fata de parinti, interesul de a-si pastra locuinta, scoala etc., si nu in cele din urma  optiunea acestora.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 86/A/22 octombrie 2009)

      Prin sentinta civila nr. 1391 din 12 martie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul civil nr. 3198/190/2008, s-a admis actiunea de divort formulata de reclamantul V. P. impotriva paratei V. O. M.
S-a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata V. O. M. (in dosarul nr. 3238/190/2008 conexat la prezentul dosar) si, in consecinta: a fost desfacuta, din vina ambilor soti, casatoria incheiata intre parti la data de 1.05.1993 si inregistrata sub nr.19/1993 la Consiliul local al comunei Nimigea; s-a dispus ca parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de "S."; a fost incredintat reclamantului spre crestere si educare pe minorii T.M., nascut la data de 12.03.1997 si A.A., nascut la 29.05.2000 si obliga parata sa plateasca in favoarea acestora o pensie de intretinere in cuantum de cate 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data pronuntarii prezentei sentinte si  pana la majoratul minorilor.
      S-a respins cererea paratei de a i se incredinta minorii spre crestere si educare, formulata in cadrul actiunii reconventionale, ca fiind neintemeiata.
      Au fost compensate cheltuielile de judecata in intregime.
      Impotriva  sentintei expuse a declarat apel in termen legal parata V. O. A., solicitand  admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate in sensul admiterii cererii reconventionale si a incredintarii catre parata reclamanta reconventionala spre crestere si educare a minorilor T. M.  - nascut la 12.03.1997 si A. A., nascut la 29.05.2000, cu obligarea intimatului la plata pensiei de intretinere, cu cheltuieli de judecata.
      Apelul este nefondat.
      Examinand hotararea atacata, prin prisma criticilor aduse prin motivele apelului si a probelor noi administrate in apel, tribunalul  constata ca masura incredintarii copiilor T. M. si A. A. catre tatal reclamant este una judicioasa si in concordanta cu interesul actual si concret al celor doi copii.
      Este de necontestat faptul ca ambii parinti au atat conditii materiale cat si morale  pentru cresterea si educarea celor doi copii.
      Sub acest aspect, afirmatiile apelantei cu privire la latura violenta a paratului nu sunt sustinute de probe. Martorul C. D. audiat in apel a declarat ca doar "din auzite" stie ca reclamantul ar fi avut manifestari violente fata de parata, iar  certificatul medico-legal din 7.07.2009 (din perioada in cadre dosarul de divort era deja in calea de atac) se refera tot la parata si nu se coroboreaza cu nici o alta proba in sensul ca leziunile traumatice se datoreaza agresiunii din partea reclamantului. Nici macar procesul verbal de contraventie depus la dosarul cauzei nu atesta exercitarea unor violente de catre reclamant fata de parata, ci se refera la faptul ca  reclamantul a schimbat butucul de la usa pentru ca parata sa nu poata intra in locuinta.
      Chiar daca ar fi real, un atare comportament violent in perioada in care partile au neintelegeri ireconciliabile (parata nici nu a apelat hotararea sub aspectul divortului) nu duce, in sine, la concluzia  ca paratul nu ar fi un tata bun si ca  ar exercita violente fata de copii sai.
      Dimpotriva, atat probatoriul administrat in fata instantei de fond, cat si declaratiile date de martorii audiati in apel, a relevat preocuparea deosebita a reclamantului fata de cei doi copii, cu care petrecea vacante fara participarea mamei, chiar si anterior destramarii relatiilor de casatorie.
      In ceea ce priveste programul de lucru al parintilor, se observa ca atat reclamantul cat si paratul lucreaza, avand uneori timp liber limitat, insa aceasta nu inseamna ca nu ar putea si unul si celalalt sa se ocupe de cresterea si educarea celor doi copii, care nu mai sunt la varsta la care sa necesite prezenta permanenta a parintelui. In plus, reclamantul este ajutat de tatal, respectiv sora sa, asa cum aceasta din urma a si declarat in fata instantei de apel.
      In aceste conditii determinante in hotararea instantei sunt atasamentul copiilor fata de parinti, interesul de a-si pastra locuinta, scoala etc., si nu in cele din urma  optiunea acestora.
      In speta, cei doi baieti, audiati atat in fata instantei de fond, cat si in apel, au avut o optiune ferma de a ramane in grija tatalui, iar audierea prelungita in apel, in lipsa partilor, a demonstrat ca parea copiilor nu este una influentata. In aceasta privinta  declaratia martorului C. D. apare ca fiind nesincera, de vreme ce copii, care nu mai sunt la o varsta frageda, au adus o serie de argumente in sustinerea optiunii facute, iar atasamentul deosebit fata de mama nu a putut fi descoperit in ciuda insistentelor instantei in acest sens.
      De asemenea, necesitatea pastrarii mediului scolar, al cercului de prieteni, a locuintei in care cei doi copii au fost obisnuiti, converg spre solutia adoptata de instanta de fond, in sensul incredintarii copiilor la tata.
      Instanta apreciaza ca la momentul actual, schimbarea mediul in care copii traiesc, impunerea convietuirii cu actualul barbat din viata mamei, ar avea efecte  traumatizante pentru cei doi copii, si mai cu seama pentru A., care a avut probleme de natura psihologica pe care tocmai le-a depasit.
      Trebuie subliniat faptul ca scindarea ocrotirii parintesti, urmare a divortului parintilor, nu este o pedeapsa pentru sotul caruia nu i-au fost incredintati, si nici nu trebuie sa conduca la incetarea relatiilor dintre sotul caruia nu i-a fost incredintat copilul si copil. De asemenea, masura nu este una irevocabila, in sensul ca in cazul schimbarii imprejurarilor avute in vedere la adoptarea acesteia, se poate solicita instantei modificarea ei, respectiv reincredintarea minorilor.
      Avand in vedere considerentele expuse si in baza art. 296 din Codul de procedura civila, tribunalul urmeaza sa respinga apelul ca nefondat, cu consecinta pastrarii in intregime a hotararii atacate.
      In temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedura civila, apelanta va fi obligata sa plateasca intimatului suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecata in apel, justificate prin plata onorariului avocatial.