Decizie de concediere. Motive de nulitate absoluta. Tardivitate

Decizie de concediere. Motive de nulitate absoluta. Tardivitate.

      Indiferent de motivele invocate (de nulitate sau anulare), decizia unilaterala a angajatorului de incetare a contractului de munca trebuie contestata in instanta in termenul imperativ de 30 de zile calculat de la data comunicarii acesteia.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 4756/F/28 iulie 2010
       
      Prin contestatia inregistrata reclamantul BTO a solicitat in contradictoriu cu paratul ISJ Bistrita-Nasaud, in principal, constatarea nulitatii absolute a presupusei decizii emisa de parat, avand ca obiect incetarea contractului de management educational si eliberarea reclamantului din functia de inspector de specialitate pentru managementul resurselor umane, iar in subsidiar, anularea presupusei decizii si ca urmare reincadrarea reclamantului pe postul de inspector scolar pentru managementul resurselor umane, detinut anterior in baza contractului de management; obligarea paratului la plata diferentei dintre salariul cuvenit reclamantului pentru functia de inspector scolar pentru managementul resurselor umane si cel acordat pentru functia de profesor in care a fost trecut reclamantul, incepand de la data incetarii contractului de management si pana la data reincadrarii efective, cu plata cheltuielilor de judecata.
      In motivare s-au invocat aspecte de nulitate absoluta, in sensul ca decizia de concediere nu a avut la baza o hotarare a consiliului de administratie, desi competenta reducerii de posturi revine consiliului de administratie.
      Lipsa unei asemenea hotarari atrage nulitatea deciziei atacate, intrucat aceasta produce in mod evident o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel, ea fiind consecinta incalcarii unei dispozitii legale.
      Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca prin decizia nr. 2326/26 iunie 2008 reclamantul a fost numit in functia de inspector scolar pentru managementul resurselor umane, urmare a promovarii concursului pentru ocuparea acestei functii.
      In baza acestei decizii, la data de 30 iunie 2008, intre reclamant si parat s-a incheiat contractul de management educational nr. 3626/2008 pe o perioada de 4 ani, cu incepere de la data emiterii dispozitiei de numire in functie.
      Prin decizia nr. 1033/9.09.2009 emisa pe parcursul derularii contractului de management educational s-a dispus eliberarea reclamantului din functia de inspector scolar pentru managementul resurselor umane cu incepere din data de 14.09.2009, urmare a reorganizarii structurii institutiei parate.
      Decizia de concediere s-a comunicat reclamantului la data de 10.09.2009, acesta semnand de primire chiar pe actul comunicat, asa cum rezulta din copia deciziei atacate depusa la dosar.
      Prin urmare, in mod cu totul nejustificat, in cuprinsul actiunii introductive,  reclamantul face referire la o "eventuala presupusa" deciziei de concediere, atata timp cat din copia deciziei nr. 1033/2009 depusa la dosar de parat, rezulta cu claritate si fara nicio putinta de tagada ca in realitate concedierea reclamantului s-a dispus printr-o decizie incheiata in forma scrisa, comunicata reclamantului la data de 10.09.2009.
      Ca atare, este cert ca reclamantul a avut cunostinta de concedierea sa cel mai tarziu la data comunicarii deciziei obiect al prezentului dosar.
      In cauza nu s-a invocat faptul ca obiectul actiunii ar privi o alta decizie decat cea cu nr. 1033/9.09.2009 si nici nu s-a contestat, ulterior depunerii acestui act, primirea deciziei de reclamant sub propria semnatura.
      In aceste conditii, se retine faptul ca litigiu are ca obiect constatarea nulitatii sau anularea deciziei de concediere nr. 1033/9.09.2009, comunicata personal reclamantului la data de 10.09.2009, conform semnaturii sale olografe aplicata pe actul de concediere, fiind vorba in speta de un conflict de munca.
      Totodata, invocarea de reclamant a necunoasterii deciziei de concediere nu poate fi retinuta in conditiile in care la data de 14 septembrie 2009 reclamantul revine la catedra, prestand activitate didactica la Colegiul National "AM", asa cum rezulta din mentiunile cuprinse in carnetul de munca (pozitia 112) si din foaia colectiva de prezenta intocmita de unitatea de invatamant.
      Este dificil de imaginat ca o persoana cu pregatire superioara, careia nu i se inmaneaza un act de concediere, de al carui continut sa ia cunostinta, paraseste postul bazandu-se numai pe niste zvonuri.
Conform art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca.
Dat fiind faptul ca reclamantul nu are calitatea de functionar public, intrucat dispozitiile Legii nr. 188/1999 republicata nu sunt aplicabile cadrelor didactice (art. 6 lit. d din lege), iar functia de inspector scolar nu constituie o functie publica in sensul art. 2 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, republicata, nefiind prevazuta in anexa la Legea nr. 188/1999, republicata, contractul in baza caruia reclamantul si-a exercitat atributiile are natura juridica a unui contract de munca, fiind incidente dispozitiile Codului muncii, act normativ la care face trimitere si art. XI al contractului de management educational.
Raportat la prevederile legale mai sus amintite, reclamantul avea obligatia contestarii deciziei de concediere in termenul de 30 de zile calculat de la data comunicarii actului, respectiv de la data de 10.09.2009.
Termenul de 30 de zile prevazut de art. 283 din Codul muncii este unul legal, imperativ, a carui nerespectare atrage decaderea din dreptul de a mai actiona.
Nu poate fi retinuta apararea reclamantului in sensul imprescriptibilitatii actiunii, pe considerentul ca este vorba de o actiune in constatarea nulitatii absolute a unui act, actiune imprescriptibila extinctiv.
Codul muncii constituie o norma speciala in raport cu legea generala in materia prescriptiei, Decretul nr. 167/1958, astfel ca acesta are prioritate in aplicare.
Prin urmare, indiferent de motivele invocate (de nulitate sau anulare), decizia unilaterala a angajatorului de incetare a contractului de munca trebuie contestata in instanta in termenul imperativ de 30 de zile calculat de la data comunicarii acesteia.
In prezenta cauza se constata ca reclamantul, desi a primit decizia de concediere la data de 10.09.2009, a ramas in pasivitate aproape 8 luni de zile, pana la data de 4 iunie 2010, data la care a inteles sa conteste masura concedierii, dupa ce in tot anul scolar 2009-2010 a prestat activitate didactica.
Potrivit art. 103 C.proc.civ., neexercitare caii de atac in termenul imperativ prevazut de legea speciala atrage decaderea, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel sau reclamantul dovedeste ca a fost impiedicat dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa actioneze in termenul legal, ipoteza in care calea de atac se exercita in 15 zile de la incetarea impiedicarii.
In cauza nu s-a relevat si dovedit niciun motiv temeinic pentru repunerea in termen, care sa fi pus in imposibilitate reclamantul sa actioneze in termenul legal de 30 de zile.
Existenta unor promisiuni in sensul rezolvarii situatiei reclamantului fara interventia instantei, relevate in cuprinsul actiunii introductive ori invocarea nulitatii deciziei contestate nu constituie motive care sa justifice repunerea in termen.
Sunt motive temeinice pentru repunerea in termen acele situatii care sunt exterioare vointei si campului de activitate al reclamantului si care, prin intensitatea lor, il impiedica sa exercite dreptul in termenul legal.
Faptul ca reclamantul si-a reluat activitatea de cadru didactic la data de 14 septembrie 2009 denota cu certitudine inexistenta unei impiedicari in actiune mai presus de vointa sa.
Intrucat reclamantul nu a respectat termenul legal de contestare, acesta a decazut din dreptul de a mai ataca decizia de concediere, astfel ca sanctiunea care intervine in cazul atacarii peste termenul prevazut de lege, este respingerea contestatiei ca tardiv formulata.
Neatacarea deciziei in termen impiedica instanta sa analizeze legalitatea si temeinicia deciziei contestate, pe fondul dreptului pretins.