Orice masura referitoare la minori trebuie circumscrisa interesului superior al acestora, fiind lipsite de relevanta interesele materiale sau morale ale parintilor. Masura incredintarii copilului, din casatorie sau din afara acesteia, trebuie sa fie ...

      Orice masura referitoare la minori trebuie circumscrisa interesului superior al acestora, fiind lipsite de relevanta interesele materiale sau morale ale parintilor. Masura incredintarii copilului, din casatorie sau din afara acesteia, trebuie sa fie luata in vederea asigurarii pentru acesta a unui climat propice dezvoltarii fizice si intelectuale, cu asigurarea securitatii emotionale, cu respectarea sentimentelor de atasament fata de parinti, asa cum rezulta din intreg Capitolul 2 al Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., dec. nr. 15/A/4 martie 2010, nepublicata)
      
      Prin sentinta civila nr. 2129 din  18 decembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Nasaud s-a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamantul II impotriva paratei EE, avand ca obiect incredintare minori.
      Impotriva sentintei expuse a declarat apel reclamantul.
Apelul  declarat de reclamant este nefondat.
      In mod judicios  si cu o corecta apreciere a probatoriului administrat instanta de fond a retinut ca interesul superior al copiilor in varsta de numai 9, respectiv 7 ani este de a ramane in familia mamei.
Sustinerile apelantului referitoare la nerealitatea constatarilor cuprinse  in ancheta sociala intocmita de Primaria Dumitra sunt lipsite de suport probator, martorul audiat la cererea reclamantului apelant nerelatand aspecte contrare. Acelasi martor a facut o simpla apreciere in sensul necesitatii incredintarii macar a unuia dintre copii la reclamant, fara a arata imprejurari de fapt care sa justifice luarea unei astfel de masuri.
Din cuprinsul anchetei sociale reiese fara putinta de tagada imprejurarea ca parata are conditii materiale si morale pentru cresterea si educarea celor doi copii, care sunt atasati de aceasta. Faptul ca locuinta reclamantului este situata mai aproape de centrul localitatii nu poate determina incredintarea copiilor catre acesta, cu atat mai mult cu cat imobilul apartine tatalui acestuia cu care locuieste.
Pe de alta parte, reclamantul nu a facut dovada ca realizeaza venituri, chiar din munci ocazionale, astfel ca este greu de conceput  felul in care s-ar putea ingriji de nevoile materiale ale copiilor.
      Orice masura referitoare la minori trebuie circumscrisa interesului superior al acestora, fiind lipsite de relevanta interesele materiale sau morale ale parintilor. Masura incredintarii copilului, din casatorie sau din afara acesteia, trebuie sa fie luata in vederea asigurarii pentru acesta a unui climat propice dezvoltarii fizice si intelectuale, cu asigurarea securitatii emotionale, cu respectarea sentimentelor de atasament fata de parinti, asa cum rezulta din intreg Capitolul 2 al Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Constatand ca masura de incredintare solicitata de reclamant nu concorda cu interesul superior al copiilor in cauza, neexistand temeiuri pentru luarea acestora de la domiciliul mamei, de care sunt atasati si care le asigura conditii pentru o crestere si educare corespunzatoare nevoilor lor, solutia pronuntata de prima instanta fiind temeinica si legala, tribunalul urmeaza ca in baza prevederilor art. 296 din Codul de procedura civila sa respinga  apelul ca nefondat.