Prezentarea materialului de urmarire penala nu semnifica terminarea fazei de urmarire penala si dezinvestirea organelor de cercetare penala, astfel incat procurorul sa fie impiedicat sa efectueze orice alte acte in respectiva cauza.

Plangeri prealabile

        Prezentarea materialului de urmarire penala nu semnifica terminarea fazei de urmarire penala si dezinvestirea organelor de cercetare penala, astfel incat procurorul sa fie impiedicat sa efectueze orice alte acte in respectiva cauza.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. pen., inch. nr. 39/R/22 februarie 2011, nepublicata
      
      Prin incheierea penala nr. 6/CC/2011 pronuntata de Judecatoria Nasaud s-a admis plangerea formulata de invinuitul RIL impotriva prelungiri masurii obligarii de a nu parasi tara, dispusa prin Ordonanta pronuntata la data de 10 februarie 2011 in dosarul nr. 30/P/2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Nasaud si in consecinta in baza  art.140/2 alin. 7 Cod procedura penala, rap.la art.145/1, alin. 2 si art. 145 alin. 2 Cod procedura penala s-a revocat masura obligarii invinuitului de a nu  parasi tara, pe o durata de 30 zile, respectiv pe perioada de 10.02,2011, orele 13,00 - 12.03.2011, orele 13.00, prelungita prin ordonanta prim-procurorului pronuntata la data de 10 februarie 2011, in dosar nr. 30/P/2011 al Parchetului de le langa Judecatoria Nasaud.
      Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
      Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Nasaud.
      Recursul declarat de parchet este intemeiat.
      Faza urmaririi penale este cuprinsa intre doua momente bine marcate in timp, si anume, intre momentul inceperii urmaririi penale si momentul dispunerii uneia dintre solutiile: trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale sau clasarea.
      Prin urmare, terminarea urmaririi penale, asa cum este reglementata in dispozitiile art. 255-260 Cod procedura penala, nu semnifica epuizarea urmaririi penale, ca faza a procesului penal, ci doar terminarea efectuarii activitatii de urmarire de catre organele de cercetare care, inainteaza dosarul, impreuna cu referatul de terminare a urmaririi penale, procurorului, acesta din urma urmand a da una dintre solutiile aratate mai sus si prin care, in mod practic, organele de urmarire penala se dezinvestesc.
       Instanta de fond a retinut in prezenta cauza, printre altele, ca dupa terminarea procedurii prezentarii materialului de urmarire penala de catre procuror, acesta era obligat sa procedeze in conformitate cu dispozitiile art.262 Cod procedura penala, nemaiputand sa se pronunte cu privire la prelungirea masurii preventive aplicate invinuitului.
       Ori, din cele aratate mai sus rezulta, fara indoiala ca prezentarea materialului de urmarire penala nu semnifica terminarea fazei de urmarire penala si dezinvestirea organelor de cercetare penala, astfel incat procurorul sa fie impiedicat sa efectueze orice alte acte in respectiva cauza.
       Dimpotriva, in cauza urmarirea penala nu era finalizata impunandu-se efectuarea si a altor acte.
       Astfel, prin rezolutia din 11 ianuarie 2010 s-a dispus inceperea urmaririi penala nu doar fata de petent, ci si fata de invinuitul HC pentru comiterea, in aceleasi imprejurari a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin 1 Cod penal, acesta fiind audiat, in calitate de invinuit.
       Totodata, prin referatul de terminare a urmaririi penale emis de organele de politie s-a propus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a ambilor invinuiti.
       In aceste conditii, este evident ca procurorul este obligat, in temeiul art. 257 Cod procedura penala sa il cheme si pe acest invinuit si sa-i prezinte si acestuia materialul de urmarire penala conform art. 250 si urm. Cod procedura penala, indiferent de solutia ce o va adopta cu privire la acesta.
       Mai trebuie mentionat ca, fata de aceasta situatie, este evident ca urmarirea penala nu poate fi considerata ca terminata intrucat aceasta efectuandu-se fata de 2 invinuiti, doar pronuntarea unei solutii cu privire la ambii putand avea o astfel de semnificatie, fiind indiferent faptul ca doar unul dintre ei sau amandoi vor fi trimisi in judecata si, prin urmare ordonanta atacata este legala.
       Mai mult, aceasta ordonanta este si temeinica, motivele care au stat, initial, la baza luarii fata de invinuit a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara subzistand si in prezent, aceasta raspunzand scopurilor prev. de art. 136 Cod penal, cu atat mai mult cu cat petentul mai are in cercetare alte 3 dosare penale.
Asa fiind, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala tribunalul va admite  recursul declarat de  Parchetul de pe langa  Judecatoria Nasaud, va casa in  intregime incheierea atacata si rejudecand va respinge ca neintemeiata plangerea  formulata de petentul  Ril impotriva Ordonantei  emise de  procuror la 10 februarie  2011 in dosarul  cu nr. 30/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Nasaud prin care  s-a admis prelungirea masurii obligarii de a nu parasi tara.