Plangere impotriva rezolutiei procurorului

Plangere impotriva rezolutiei procurorului.

       Din perspectiva art. 13 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, privind dreptul la un recurs efectiv, caracterul efectiv al unui remediu in intelesul articolului 13 nu se refera neaparat la existenta unei autoritati judecatoresti care sa decida in cauza, fiind importante atributiile si garantiile pe care autoritatea respectiva le poate oferi fiind importante in stabilirea caracterului efectiv al remediului; chiar daca un singur remediu nu poate satisface prin el insusi in intregime cerintele art.13, complexul de remedii prevazute de legislatia interna o poate face.
       
Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., dec. nr. 8/R/31 ianuarie 2012

       Prin sentinta penala nr. 159/2011 pronuntata de Judecatoria Nasaud s-a respins ca nefondata plangerea formulata de petenta SC ND SRL impotriva rezolutiei date de Parchetul de pe langa  Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr. 271/P/2011  la  data  de  09.03.2011, intimat fiind TP.
       S-a mentinut ca legala si temeinica rezolutia sus-aratata.
       S-a respins ca inadmisibila  plangerea formulata de catre aceeasi petenta  impotriva  Rezolutiei  data  de Parchetul  de  pe  langa  Tribunalul  Bistrita-Nasaud  in dosarul nr. 141/II/2/2011 la data de 15.04.2011.
       A fost obligata petenta  sa   plateasca  statului  suma  de 30 lei  cu titlu cheltuieli  judiciare  avansate  de stat.
       Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta.
       Recursul declarat de recurenta este inadmisibil.
       Din perspectiva art. 13 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, privind dreptul la un recurs efectiv, caracterul efectiv al unui remediu in intelesul articolului 13 nu se refera neaparat la existenta unei autoritati judecatoresti care sa decida in cauza, fiind importante atributiile si garantiile pe care autoritatea respectiva le poate oferi fiind importante in stabilirea caracterului efectiv al remediului; chiar daca un singur remediu nu poate satisface prin el insusi in intregime cerintele art. 13, complexul de remedii prevazute de legislatia interna o poate face.
       In cauza de fata este de observat ca solutia pronuntata de procuror a fost atacata la procurorul ierarhic superior, iar apoi la instanta de judecata, atributiile si garantiile conferite de aceasta satisfacand exigentele prevazute de normele CEDO - din perspectiva acestora raportat la art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in ceea ce priveste instanta nationala, jurisprudenta Curtii cerand existenta unui remediu intern care sa permita autoritatilor nationale competente sa decida atat asupra fondului unei plangeri privind un drept din Conventie, cat si sa acorde reparatii adecvate, atributii pe care instantele nationale romane le detin.
        In consecinta, dat fiind faptul ca solutia procurorului a fost cenzurata de instanta de judecata in cadrul caii de atac a plangerii (CEDO neprevazand din perspectiva art.13 numarul cailor de atac care ar trebui sa existe in legislatia nationala), tribunalul a apreciat ca exigentele art.13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sunt respectate, calea de atac impotriva solutiei procurorului existand efectiv si fiind accesibila si eficace, iar intrucat, potrivit dispozitiilor art. 2781 alin. (8) Cod procedura penala, hotararea judecatorului pronuntata potrivit alin. (8) ( in speta alin. (8) lit. a) Cod procedura penala, vizand solutia de respingere a plangerii impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului-incluzand solutia pronuntata de procurorul ierarhic superior) este definitiva, si deci aceasta nu este susceptibila de exercitarea vreunei cai de atac impotriva sa, plangerea formulata in cauza de catre recurenta S.C."ND" S.R.L. impotriva Sentintei penale nr.159/2011 a Judecatoriei Nasaud, pronuntata in dosarul penal nr.1668/265/2011 este inadmisibila, motiv pentru care va fi respinsa ca atare, in baza  dispozitiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) Cod procedura penala.