Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Cuprinsul deciziei de concediere.

Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Cuprinsul deciziei de concediere.

Decizia de concediere nr. 23/25.11.2011 nu contine motivele care au determinat concedierea, nu cuprinde nici durata preavizului si nici nu s-a indicat daca exista locuri de munca disponibile in unitate, iar in caz contrar nu s-a consemnat expres ca nu exista locuri de munca disponibile.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., sent. nr. 337/F/5 martie 2012

Prin contestatia inregistrata contestatoarea PVM a chemat in judecata pe intimata DJP Bistrita Nasaud solicitand instantei, in principal, sa constate nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr.23/25.11.2011, iar in subsidiar, sa o anuleze ca neintemeiata, in ambele cazuri, sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere si obligarea intimatei la plata despagubirilor salariale indexate si actualizate ce i s-ar cuvenit de la data desfacerii contractului de munca si pana la reincadrarea lui efectiva.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Contestatoarea a fost salariata in cadrul intimatei pe postul de agent judetean de paza. In data de 25 noiembrie 2011 intimata a dispus concedierea contestatoarei in temeiul art. 65 pct.1 Codul muncii, in acest sens fiind emisa decizia de concediere atacata nr.23/25.11.2011. In partea introductiva a deciziei s-a facut referire la prevederile Hotararii Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud nr.76/29.09.2005 privind infiintarea si functionarea intimatei si la raportul nr.678/24.11.2011 intocmit de sef tura GL privind reorganizarea activitatii la Inspectoratul scolar judetean. S-a indicat in decizie ca aceasta poate fi atacata in termen de 30 zile de la comunicare la Judecatoria Bistrita.
Tribunalul constata ca intimata a dispus concedierea contestatoarei pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fiind vorba de o decizie individuala de concediere, retinandu-se de intimata art.65 din Codul muncii republicat, situatie in care tribunalul va analiza cu prioritate motivele de nulitate absoluta invocata de contestatoare.
Potrivit art. 65 Codul muncii republicat, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Potrivit art. 76 Codul muncii republicat decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
    a) motivele care determina concedierea;
    b) durata preavizului;
    c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
    d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Tribunalul, observand continutul concret al deciziei de concediere emisa de intimata, constata ca aceasta nu a respectat prevederile legale imperative impuse de art.76 din actul normativ aratat, in sensul ca decizia de concediere nr.23/25.11.2011 nu contine motivele care au determinat concedierea, nu cuprinde nici durata preavizului si nici nu s-a indicat daca exista locuri de munca disponibile in unitate, iar in caz contrar nu s-a consemnat expres ca nu exista locuri de munca disponibile.
Contrar asertiunilor intimatei din intampinare, tribunalul arata ca decizia de concediere trebuia motivata in fapt suficient de clar si exact sub aspectul motivului real ce ar fi determinat desfiintarea postului ocupat de contestatoare, nefiind suficienta doar indicarea textului legal aplicabil si referirea la un raport intocmit de un sef de tura. Altfel zis, intimata trebuia sa mentioneze expres chiar in decizia de concediere, iar in nu alte inscrisuri la care face referire generica, ca se desfiinteaza postul contestatoarei, ca urmare a reorganizarii intimatei realizate la o anumita data ce trebuia mentionata, din cauza reducerii contractelor de prestari servicii. Ori, tribunalul constata ca asemenea mentiuni obligatori care sa indice motivul real al concedierii nu sunt indicate in decizia atacata, care nu poate fi completata cu alte inscrisuri intocmite anterior sau ulterior de angajator pentru ca s-ar incalca prevederile legale evocate impuse imperativ de legiuitor.
De asemenea decizia nu contine nici durata preavizului, care de altfel nici nu a fost acordat, fapt recunoscut prin intampinare, asadar lipseste un alt element impus in mod obligatoriu de textul legal incident in cauza anterior evocat, fapt ce a determinat vatamarea clara a drepturilor contestatoarei. Nu este suficienta indicarea termenului de preaviz in contractul de munca, ci trebuie mentionata expres durata acestuia in decizia de concediere. Intimata nici nu a indicat daca exista locuri de munca disponibile in unitate, iar in caz contrar, nu s-a consemnat expres ca nu exista locuri de munca disponibile, caz in care instanta constata ca alta cerinta legala formala a fost nerespectata de intimata.
Tribunalul arata ca aceste cerinte impuse de lege in mod obligatoriu, desi par la prima vedere a fi pur formale, acestea sunt necesare pentru ca au drept scop evitarea adoptarii unor masuri de concediere abuzive de catre angajatori, iar prin indicarea acestor elemente minimale impuse de lege se asigura respectarea intereselor salariatului, tinand cont de consecintele deosebit de grave ale masurii concedierii sub aspectul conditiilor de viata concrete ale celor concediati, ce raman practic fara niciun loc de munca si fara venituri banesti din care sa-si asigure existenta. Asadar, angajatorul are obligatia legala de a indica aceste elemente impuse de art.76 Codul muncii in cuprinsul deciziei de concediere, iar in caz contrar se aplica sanctiunea nulitatii acelui act.
Avand in vedere lipsa acestor elemente din decizia de concediere atacata, impuse obligatoriu prin prevederile legale imperative anterior aratate, tribunalul constata ca intimata a incalcat prevederile art.76 lit. a, b, d Codul muncii republicat, motiv pentru care se va aplica sanctiunea nulitatii absolute a deciziei atacate, fiind vorba de un act emis prin incalcarea unor prevederi legale imperative edictate tocmai pentru emiterea valabila a acelei decizii.
Tribunalul mai constata ca intimata a indicat eronat instanta competenta sa solutioneze contestatia, indicand gresit Judecatoria Bistrita in locul acestui tribunal, dar acest lucru nu atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere asa cum a sustinut contestatoarea, pentru ca, pe de o parte, art. 76 Codul muncii republicat nu impune aceasta cerinta in cazul deciziei de concediere, asa cum impune art.252 alin. 2 lit. f Codul muncii republicat in cazul deciziilor de sanctionare disciplinara, iar pe de alta parte, contestatoarea a sesizat legal instanta competenta atat teritorial, cat si material, caz in care aceasta nu a suferit nici o vatamare procesuala.
Avand aceste considerente, tribunalul va dispune admiterea contestatiei formulate de catre contestatoare impotriva intimatei si in consecinta va constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 23/25.11.2011 emisa de intimata. Fata de solutia adoptata a constatarii nulitatii absolute a deciziei de concediere nu se mai impune analizarea temeiniciei si legalitatii acesteia, prin prisma apararilor formulate de parti, sub aspectul caracterului real si efectiv al desfiintarii postului ocupat de contestatoare.
Potrivit art. 80 Codul muncii republicat, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Avand in vedere aceste prevederi legale, tinand cont de caracterul retroactiv al sanctiunii nulitatii absolute, ce are drept efect repunerea partilor in situatia anterioara intocmirii actului nul, tinand cont de cererea formulata in acest sens de contestatoare, se va dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere in sensul reintegrarii contestatoarei in postul detinut anterior concedierii.
In baza art. 80 Codul muncii, constatand ca a fost efectuata concedierea contestatoarei in mod nelegal, tribunalul va obliga intimata angajator sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul in cazul in care nu era concediata incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reincadrarea efectiva.