CIVIL:Revendicarea imobiliara intre soti privind imobilul- domiciliu comun, proprietatea exclusiva a uneia dintre parti

1. Revendicarea imobiliara intre soti privind imobilul- domiciliu comun, proprietatea exclusiva a uneia dintre parti

                   " Tribunalul, examinand recursul declarat, in raport de motivele invocate, constata ca este intemeiat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de catre recurenti, instanta constata ca este nefondata, urmand a fi respinsa. Astfel, obiectul dosarului nr.653/287/2007 a fost evacuarea iar in prezenta cauza obiectul este revendicarea, deci nu sunt intrunite cerintele prev.de art.1201 Cod civil.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, instanta urmeaza sa respinga aceasta exceptie, intrucat actiunea este formulata impotriva lor ca persoane ce locuiesc in imobil, urmand ca instanta sa analizeze in ce masura acest drept locativ este legal sau nu.
Cat priveste existenta unui drept de retentie in favoarea recurentelor, instanta urmeaza a constata ca acest drept nu exista, intrucat prin decizia nr.373/2008 a Curtii de Apel Ploiesti s-a respins actiunea in evacuare ca inadmisibila si, pe cale de consecinta, s-a retinut ca cererea reconventionala formulata de parati (recurentii de fata) prin care au solicitat si un drept de retentie a ramas fara obiect.
Cat priveste pe fondul cauzei, tribunalul constata ca in mod gresit a admis actiunea in revendicare instanta de fond.
Astfel, actiunea in revendicare este actiunea civila prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Admiterea actiunii in revendicare produce ca efect principal restabilirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului iesit pe cai ilegale din posesia sa.
Or, in speta, intimatul reclamant este in posesia bunului si exercita toate atributele dreptului de proprietate, recurentii parati niciodata nu i-au negat acest drept de proprietate.
Recurenta Serban Maria locuieste in imobilul din litigiu in calitatea sa de sotie legitima. La data casatoriei sotii cad de acord cu privire la stabilirea domiciliului comun. Existenta unui domiciliu comun al sotilor trebuie privita in stransa legatura cu indeplinirea obligatiei reciproce de coabitare, dat fiind ca inexistenta unui atare domiciliu invedereaza refuzul insusi al coabitarii si al vietii de familie.
Prin existenta intre parti a unor conflicte familiale, sotul nu-si pierde dreptul de a coabita.
Existenta dreptului de a locui este determinata de existenta casatoriei. De aceea, atata vreme cat casatoria nu a fost desfacuta legal, nu se poate dispune revendicarea si nici evacuarea (asa cum urmareste reclamantul) deoarece o atare dispozitie ar echivala practic cu o separare in fapt consfintita printr-o hotarare judecatoreasca.
Cat priveste pe recurentul Selaru Gheorghe, tribunalul retine ca acesta este fiul partilor, in varsta de 28 ani, care locuieste in  acest imobil. In aceasta calitate i s-a permis sa foloseasca o parte din locuinta de catre parintele care este proprietarul imobilului. Lasarea in spatiu are caracter daca nu de permanenta, cel putin relativa si situatia fiului se deosebeste de cel primit in spatiu de "flotant" (persoana provizoriu gazduita).
Desi recurentul are calitatea de tolerant, intrucat nu are nici un titlu, acesta nu poate fi evacuat automat si oricand, sau sa se constate ca detine parte din imobil ilegal, pentru a se admite revendicarea bunului.
Asa cum tribunalul a retinut, intimatul-reclamant este in posesia imobilului si are toate prerogativele ce-i sunt conferite de lege in calitate de proprietar, dreptul acestuia nefiindu-i negat de catre recurenti".