PENAL. Plangere.

     Asupra prezentului recurs penal .
Prin sentinta penala nr. 924 /19.10.2010 pronuntata de  Judecatoria Buzau  in dosarul nr. 11898/200/2010  s-a  respins plangerea formulata de petentul  ZG  , s-a mentinut  solutia data  de Parchetul de pe langa  Judecatoria Buzau  in dosarul nr. 342/P/2010 si a fost obligat petentul la  60 lei cheltuieli judiciare catre stat.
     Pentru a dispune astfel, instanta  de fond a retinut urmatoarele :
     Prin ordonanta   nr. 342/P/2010 din  08. 07. 2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria  Buzau s-a  dispus  scoaterea de  sub  urmarire  penala  fata  de PA sub  aspectul savarsirii  infractiunii prevazuta de  art. 180 alin . 1 Cod penal  si aplicarea  unei sanctiuni administrative de 500 lei  amenda , retinandu-se incidenta  art. 10  lit. b1 Cod  pr  penala , scoaterea  de  sub  urmarire  penala  fata  de  acelasi  invinuit  pentru   infractiunea prev.  de  art. 320  alin. 1 Cod  penal , intrucat  fapta  nu  este  prevazuta  de  legea  penala, retinandu-se  incidenta   art. 10 lit  b, Cod pr  penala si  neinceperea  urmariri  penale  fata de  aceeasi  persoana  pentru  savarsirea a infractiunilor  prev. de art  208 alin. 1 ,  217  alin 1 Cod  penal , 193 , 205 , 217 alin 1, 193 ,  205 Cod penal , retinandu-se  incidenta  art. 10 lit. a, d, f, h Cod  pr  penala  .
     Prin aceeasi  ordonanta s-a dispus scoaterea  de  sub  urmarire  penala  fata  de   catre  ZG  pentru  infractiunea  prev. de  art. 217  alin. 1 Cod  penal  si aplicare a unei sanctiuni administrative de 200   lei , retinandu-se incidenta  art. 10  lit  b1  Cod  pr  penala.
     In motivarea  solutiei s-a  retinut  faptul ca petentul ZG  a  formulat  plangere  penala  impotriva  intimatului Popa Adrian pentru savarsirea  infractiunilor  prev. de art.  180 alin 1  si 320  alin. 1 Cod  penal  sustinand  ca  la  data de  21. 12. 2009  a fost agresat fizic de  catre  respectivul , iar  incepand  cu  luna  noiembrie  2009   acesta ii  impiedica accesul  in proprietatea  comuna  situata  pe  casa  scarii  blocului unde locuiesc  cele  doua  parti. Petentul s-a plans  si pentru  faptul ca, in  cursul luni  octombrie  2009 PA a efectuat lucrari de renovare  a apartamentului sau  si  din  cauza  trepidatiilor  produse, i-au  fost produse  unele  pagube  sustinand ca nu a  formulat  plangere la  data  respectiva , pentru  ca vecinul  sau  i-a  spus  ca   il va  despagubi , ceea ce  nu s-a  intamplat. Petentul s-a  plans  si  pentru  faptul ca PA  i-a sustras  mai  multe bunuri  in  luna  noiembrie  2009 cu  ocazia  amenajarii  balconului comun, interzicandu-i  dupa  acesta  amenajare accesul  in  balconul  comun.  S-a mai  plans  petentul si  pentru  faptul ca  in  18. 12. 2009 i-a adresat  amenintari  cu  acte de  violenta , a  facut scandal , a scuipat, i-a  introdu  in  incuietoarea  tip yala un  obiect  metalic , fiind  nevoit  sa-si schimbe incuietoarea, iar  in  data de  21. 12. 2009  in timp  ce  intra  in  blocul  in  care  locuieste , insotit  fiind  de  vecina  sa Sinca  Silvia,a fost  lovit de  PA  cu  palmele  peste cap, acesta  amenintandu-l  si cu  acte de violenta. 
     S-a  mai  retinut  faptul ca, la 25. 05.2010 s-a inceput  urmarirea  penala  fata de ZG pentru  infractiunea  prevazuta  de  art 217 alin. 1 Cod  penal, constand  in aceea ca in  data de 18.12. 2009  a batut  cuie  in rama  usii din PVC , apartinand  lui PA, usa  montata  la balconul  proprietate  comuna situat  pe  scara  blocului unde  locuiesc  cei doi.
     Procurorul de  caz a retinut  ca, aspectele invederate de ZG  referitoare  la  infractiunea  de  lovire  sunt  confirmate de  martora SS, nu  si cele  referitoare  la amenintarile  din  data de 21. 12. 2009 , martora  sustinand  ca  nu a  auzit  ca  PA sa-i adreseze  petentului amenintari.
     ZG  a recunoscut  ca a  batut  cuie  in  rama  usii  din pvc  apartinand  lui PA, dar  a sustinut  ca  a facut  acest lucru  cu scopul de a  monta  o  perdea.
     S-a mai  retinut ca, PA se face  vinovat de savarsirea  faptei de lovire , iar ZG de  cea  de  distrugere,  insa  s-a  apreciat  ca pericolul social  al faptelor  este  minim,  nefiind  suficient  pentru a caracteriza  faptele  ca  infractiuni  si avand  in  vedere  modalitatea de  savarsirea  faptelor , urmarile  produse, scopul  urmarit precum  si persoana  celor  doi  s-a  dispus scoaterea  de sub urmarirea  penala a celor  doi si aplicarea unor  sanctiuni cu caracter  administrativ.
     Cu  privire  la  fapta  prevazuta  de  art. 320 Cod penal  s-a  apreciat  ca balconul in  litigiu  fiind  un  bun  comun al tuturor  proprietarilor de apartamente  din  blocul  respectiv, fapta savarsita  de  PA nu  este prevazuta  de  legea  penala ,  fiind  un litigiu civil.
     Referitor  la  sustragerea  bunurilor  din  balconul  comun, s-a  constatat  ca  nu sunt  indeplinite  elementele  constitutive  ale  acestei infractiuni in conditiile  in care PA  nu si-a  insusit  bunurile  respective , o parte  fiind  lasate  la  usa petentului, unele  deseuri aruncate,  iar  unele  bunuri  lasate  in  fata  blocului ( panou interior de  lemn si  geamuri  montate  pe  cornier).
     Cu  privire  la faptele de  amenintare  si  insulta  reclamate a  fi  comise  la data de 18. 12. 2009 s-a  apreciat ca in  lipsa  unor  probe  concludente  in  cauza  se  poate  face  aplicarea  principiului  in dubio  pro reo .
     S-a  mai  retinut  ca  pe  parcursul cercetarilor  petentul  si-a  retras  plangerea a prealabila  cu  privire  la  distrugerea  incuietorii  tip yala, iar cu privire  la  distrugerea locuintei  petentului  s-a  retinut  ca  acesta  nu a  formulat  plangere  in  termenul  prev.  de  art. 284 Cod  penal.
     Impotriva  acestei solutii  petentul  ZG  a  formulat  plangere  la  primul  procuror  al Parchetului  de pe langa Judecatoria Buzau, plangere  ce a fost  respinsa prin  ordonanta nr. 751/II/2/2010 din 17. 08 2010,  in conformitate  cu  art 278 Cod  pr  penala  in  referire  la ar 275 - 277 Cod pr  penala , apreciindu-se  ca solutia adoptata  in cauza  este  legala.
     Impotriva sentintei a declarat recurs petentul  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie ,  sustinand ca intimatul  PA se face  vinovat de  comiterea infractiunilor pentru care a fost  cercetat si ca se impunea trimiterea sa in  judecata.
     Analizand sentinta atacata prin prisma  actelor si lucrarilor  dosarului de fond , a dispozitiilor  legale incidente cauzei , a motivelor de recurs  invocate , precum si din oficiu , sub toate aspectele  de fapt si de drept , tribunalul  va respinge recursul  de fata pentru urmatoarele considerente :
     Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca intimatul  PA  l-a agresat fizic pe  petentul recurent   la data de  21.12.2009 , fiind  incidente in cauza dispozitiile art. 180 alin.1  Cod penal. Pentru aceasta infractiune  s-a dispus prin ordonanta nr. 342/P/2010 din  8.07.2010 scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ  , respectiv amenda in cuantum de 500 lei.
     Prin aceeasi ordonanta  s-a dispus scoaterea  de sub urmarire penala a lui PA  pentru infractiunea prevazuta de art. 320 Cod penal intrucat  fapta nu este prevazuta de legea penala , fiind  vorba de un litigiu civil  , precum si  neinceperea  urmaririi penale pentru infractiunile prevazute  de art. 208 alin.1 Cod penal , art. 217 alin.1 Cod penal,  art. 193  Cod penal si art. 205 Cod penal  intrucat  pentru o parte din ele nu  s-a confirma  existenta  in materialitatea lor  si pentru o parte , petentul  si-a retras plangerea prealabila.
     Petentului recurent i s-a aplicat  o sanctiune cu  caracter administrativ  - amenda de 200 lei  pentru  infractiunea de distrugere , prevazuta de art. 217 alin.1 Cod penal intrucat la  data de 18.12.2009  a batut cuie  in rama usii din PVC  apartinand lui PA , usa montata de acesta la balconul proprietate comuna  situat pe scara  blocului unde locuiesc cei doi. 
     Aceasta infractiune a fost recunoscuta de petent  care a afirmat ca dorea   sa monteze  o perdea , aspect infirmat  din chiar  modalitatea si locul unde au  fost batute cuiele .
     In mod corect s-a apreciat ca  pentru infractiunile  de distrugere , pericolul social al faptelor comise,  de cele doua parti  este minim avand in  vedere urmarile  produse, scopul urmarit  si modalitatea in care au fost comise. Astfel,  aplicarea unor sanctiuni cu caracter administrativ  este  indestulatoare.
     Din probele administrate in cauza rezulta   ca  intimatul  nu si-a insusit  niciunul din  bunurile  proprietatea petentului , nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de furt.
     Cu privire la infractiunile de amenintare  si insulta  nu s-au administrat probe concludente  care sa  fi condus la stabilirea vinovatiei  intimatului.
     Asa cum au apreciat prin procurorul  Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau  care a respins plangerea  petentului , si instanta de fond ,  tribunalul constata ca ordonantele atacate  sunt legale si temeinice .
     Astfel , in temeiul art. 38515 pct.1 lit b  Cod procedura penala va respinge ca nefondat recursul declarat de petent .
     Vazand si dispozitiile art. 192 alin 2 Cod procedura penala