COMERCIAL: Prescriptia dreptului la actiunea in regres formulata pentru recuperarea despagubirilor achitate in baza asigurarii CASCO. Exercitarea rolului activ al instantei

 
     1.) -     Obiectul  actiunii
     1.1.) - Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Rm.Sarat sub nr.2330/287/2009 din 6.10.2009, reclamanta SC G. A.  SA Bucuresti a chemat in judecata pe paratul G. A., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 26.073,08 lei reprezentand contravaloarea despagubirii achitate in baza asigurarii facultative Casco si la plata dobanzii legale  calculata de la data pronuntarii sentintei pana la data  platii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea actiunii s-a invederat ca  urmare a  producerii accidentului de circulatie din 28.11.2006, ce s-a soldat cu avarierea autoturismului B- 54-FYF asigurat Casco la SC G. A. SA, conform extrasului de cont din 22.03.2007 si facturii fiscale nr.7833284 a platit pentru asiguratul pagubit suma de 26.073,08 lei, corespunzator avariilor stabilite prin procesul verbal de contraventie(necontestat de faptuitorul G.A., conducatorul celuilalt autoturism BZ -05-LKN) si procesul verbal de constatare intocmit de inspectorul de daune.
     S-a precizat ca desi s-a efectuat procedura de conciliere, paratul nu a dat curs convocarii , invocandu-se in drept prevederile art.998 -999,art.1106 din Codul civil, art.22 din Legea nr.136/1995 si art.7201 Cod proc.civila.
    1.2. ) - Intampinarea
                Paratul a formulat intampinare pentru termenul de judecata din 28.01.2010, invocand pe cale de exceptie prescriptia dreptului la actiune (in raport de depasirea termenului special de 2 ani prevazut de Decretul nr.167/1958) si prematuritatea introducerii actiunii (intrucat nu a avut cunostinta  de pretinsa notificare comunicata in vederea concilierii prealabile a litigiului), iar pe fond netemeinicia actiunii (in conditiile in care accidentul rutier s-a produs din culpa ambilor conducatori auto si nu din culpa sa exclusiva).
     La termenul de judecata din 03.05.2010, reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinare, solicitand motivat respingerea ca neintemeiata a exceptiilor invocate de parat, iar pe fond admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
    2.)  -    Solutia fondului
     2.1.) - Prin sentinta nr.945 din 10.05.2010 pronuntata de Judecatoria Rm.Sarat s-au  respins exceptiile  invocate si  s-a admis actiunea ca intemeiata, dispunandu-se  obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 26.073,08 lei cu titlu de despagubiri civile, a dobanzii legale calculate de la data pronuntarii sentintei pana la plata efectiva a debitului si la plata sumei de 1659 lei cheltuieli de judecata.
     2.2.) - Respingand exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta fondului a retinut ca dreptul asiguratorului la actiunea in regres impotriva tertului responsabil deriva din subrogarea in drepturile asiguratului in limita indemnizatiei platite si este  valorificabil pe calea dreptului comun, neintrand in discutie un raport juridic contractual intre asigurat si asigurator, astfel ca actiunea a fost introdusa inauntrul termenului general de prescriptie de 3 ani.
     2.3.) - Respingand exceptia prematuritatii introducerii actiunii, instanta a avut in vedere faptul ca reclamanta a efectuat procedura prealabila a concilierii prevazute la art.7201 din Codul de procedura civila, conform  notificarii emise si dovezii de confirmare a primirii acesteia, acte depuse la filele 8,9 dosar.
     2.4.) -  Pe fond, instanta a retinut in fapt si in drept:
           - La  data de 28.11.2006 autoturismul BZ-05-LKN condus de parat a fost implicat pe raza judetului Sibiu, intr-un eveniment rutier ce s-a soldat cu avarii produse autoturismului  B-54-FYF asigurat Casco la reclamanta.
In baza verificarilor efectuate de catre lucratorii de politie asupra dinamicii producerii accidentului de circulatie, s-a stabilit culpa exclusiva a paratului, astfel cum s-a consemnat in cuprinsul procesului verbal de contraventie seria AY nr.3150956 din 28.11.2006, necontestat de parat.
Asiguratul a incasat despagubirea in cuantum de 26.073,08 lei, in baza contractului de asigurare, conform extrasului de cont din 22.03.2007 si facturii nr.7833284, astfel ca, reclamanta a facut dovada indeplinirii raspunderii civile delictuale reglementate de art.998 - 999  din Codul civil, coroborat cu art.22  din Legea nr.136/1995.
3.) - Recursul
     Impotriva sentintei a declarat recurs paratul in termen legal conform art.301 din Codul de procedura civila, criticand-o  pentru  nelegalitate si netemeinicie potrivit art. 303, potrivit  motivelor de recurs depuse la dosar.
3.1.) - In expunerea motivelor de recurs, paratul a invocat gresita respingere de catre instanta fondului a exceptiei privind prescriptia dreptului la actiune (desi litigiului ii sunt incidente dispozitiile art.3 alin.2 din D. nr.167/1958 referitoare la termenul de 2 ani) si a exceptiei privind prematuritatea introducerii actiunii (desi nu a semnat confirmarea de primire a notificarii emise de reclamanta in vederea efectuarii procedurii concilierii directe), iar pe fond injusta sa obligare la plata unor despagubiri nedovedite (in conditiile in care nu s-au pus in discutie si nici nu s-au administrat probele solicitate).
3.2.) - La termenul de judecata sin 10.12.2010, recurentul a formulat o cerere de scutire/reducere/esalonare a taxei judiciare de timbru, conform art. 6 din OUG nr.51/2008, la care a renuntat, insa, la termenul de judecata din 14.01.2011, sens in care a achitat taxele de timbru legal datorate (filele 10,20,21).
Legal citata, intimata reclamanta nu a formulat intampinare si nici nu s-a  infatisat in instanta.
4.) - Examinand sentinta atacata in raport de actele si lucrarile dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate, precum si din oficiu conform art. 3041 din Codul de procedura civila, tribunalul a constatat ca  recursul declarat este neintemeiat.
In acest sens s-a avut in vedere:
4.1.) - In referire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune:
Motivul de critica este neintemeiat.
In raport de prevederile art.3 al.1 si 2 din Decretul nr.167/1958 si de situatia in fapt dedusa judecatii, instanta fondului a retinut in mod corect si motivat ca termenul de prescriptie incident acestui litigiu, avand ca obiect dreptul de regres pentru recuperarea despagubirilor achitate de catre reclamanta, in calitate de asigurator, catre asiguratul pagubit , este termenul general de prescriptie, respectiv termenul de 3 ani instituit la alineatul 1 al articolului 3 din actul normativ invocat.
Termenul de prescriptie de 2 ani prevazut de art.3 alin.2 invocat de parat, este un termen special, aplicabil, astfel cum insusi textul defineste " in raporturile ce izvorasc din asigurare". Fiind un termen special, el este  de stricta interpretare si priveste prin consecinta numai  raporturile nascute intre asigurat si asigurator.
Or, in conditiile in care intre reclamanta si parat, nu exista vreun raport juridic direct, dreptul de regres al reclamantei exercitandu-se in temeiul subrogatiei legale in dreptul persoanei pagubite, prin aplicarea dispozitiilor art.22 din Legea nr.136/1995 si ale art.998,999 din Codul civil, termenul special de prescriptiei invocat de parat nu este incident cauzei.
4.2.) - In referire la exceptia prematuritatii introducerii actiunii:
  Motivul de critica este neintemeiat.
Instanta fondului a retinut in mod corect si motivat, in baza probatoriului cu inscrisuri administrat, ca reclamanta a efectuat procedura prealabila obligatorie a concilierii directe, in aplicarea dispozitiilor art.109 si ale art.7201 din  Codul de procedura civila.
S-a avut in vedere in acest sens notificarea adresata paratului ( depusa la fila 7 dosar fond) si confirmarea de primire a notificarii ( depusa la fila 6 dosar fond), semnatura aplicata de parat  pe confirmarea de primire fiind identica cu cea aplicata pe procesul verbal de contraventie seria AY nr.3150956/28.11.2006 (depus la fila 11 dosar fond).
4.3.) - Referitor la motivul de critica privind nepunerea in discutie si neadministrarea probelor solicitate in aparare:
Motivul de critica este neintemeiat.
De necontestat, prin intampinarea depusa de parat la filele 36 - 37, pentru termenul de judecata din 28.01.2010, dupa alte doua termene de judecata din 10.11.2009 si respectiv 18.12.2009, s-a solicitat la modul general "administrarea probei cu inscrisuri, martori, eventual expertiza auto".
La urmatoarele termene de judecata stabilite  pentru 1.03.2010 si 29.03.2010, cauza s-a amanat la cererea justificata a avocatului paratului, datorita imposibilitatii prezentarii in instanta, iar la termenul de judecata din 3.05.2010 cand au lipsit ambele parti, respingand ca nejustificata cererea formulata de avocatul paratului in sensul acordarii unui nou termen de judecata, instanta a pasit la dezbaterea pe fond a procesului, amanand pronuntarea pentru 10.05.2010.
Tribunalul retine ca instanta fondului a apreciat in mod corect asupra suficientei probatoriului administrat in cauza si ca paratul a manifestat o atitudine neechivoc pasiva, neprezentand interes in administrarea vreunui probatoriu, ci doar intentia de tergiversare a judecatii litigiului, spre intarzierea executarii silite a daunei.
5.)- Solutia tribunalului
      Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalitatii si temeiniciei sentintei atacate, in baza art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, s-a respins ca neintemeiat recursul declarat de parat impotriva sentintei nr.945 /10.05.2010 pronuntata in dosarul nr.2330/287/2009  al Judecatoriei Rm.Sarat in contradictoriu cu intimata SC G.A. SA Bucuresti.