CIVIL.Stabilire locuinta minor. Mama plecata la munca in strainatate
(Sentinta civila nr. 27 din data de 12.03.2014 pronuntata de Tribunalul Buzau) Stabilire locuinta minor. Mama plecata la munca in strainatate.
Prin sentinta civila nr. ....../4.06.2013, pronuntata de Judecatoria Ramnicu-Sarat in dosarul nr. ...../287/2012:
- a fost admisa actiunea civila avand ca obiect divort cu copii, astfel cum a fost completata, formulata de reclamantul .......in contradictoriu cu parata.....
- a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta......., in contradictoriu cu reclamantul-parat ......
- s-a declarat desfacuta casatoria din vina ambelor parti;
- s-a dispus ca parata sa isi reia numele avut anterior casatoriei, acela de ......- s-a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului......, nascut la data de 11.03.2006, sa fie exercitata in comun, de ambii parinti;
- s-a stabilit locuinta minorului la reclamant;
- a fost obligata parata la 140 lei lunar pensie de intretinere in favoarea minorului, incepand cu data punerii in executare a hotararii si pana la majoratul acestuia, pensie ce va fi indexata trimestrial cu rata inflatiei;
- s-a incuviintat ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul in prima saptamana a vacantei de iarna, luna august si prima saptamana a vacantelor de peste an, prin luarea acestuia in domiciliul sau;
- au fost compensate cheltuielile de judecata;
- s-a stipulat ca sentinta este executorie cu privire la pensia de intretinere.
Apelul promovat in pricina de catre parata impotriva sentintei
7.1. Impotriva acestei sentinte civile, cu respectarea termenului legal, parata ......a declarat apel, inregistrat la instanta a carei hotarare se ataca la data de 07.08.2013.
7.2. In motivarea apelului, depusa, in conditiile art. 287 alin. 2 C.proc.civ., la data de 21.10.2013 (filele 10-11-dosar apel), s-a sustinut ca sentinta apelata este nelegala si netemeinica in ceea ce priveste stabilirea domiciliului minorului......la domiciliul intimatului.
Sub un prim aspect, s-a invederat ca probele administrate in cauza de prima instanta au fost insuficiente, oferind date incarcate de subiectivism (martorii audiati) ori cu caracter general si foarte tehnic (cele doua anchete sociale efectuate) si ca acest fapt obliga judecatoria ca, in virtutea rolului sau activ, sa dispuna din oficiu suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei anchete sociale la domiciliul permanent al apelantei din Ramnicu-Sarat, prin lamuriri cerute autoritatilor italiene care au intocmit referatul de ancheta sociala la resedinta din Italia a apelantei si prin luarea interogatoriului reclamantului.
In al doilea rand, s-a criticat sentinta apelata afirmandu-se ca aceasta este rezultatul unei analize sumare a probelor administrate, ca nu s-a dat eficienta prerogativelor conferite instantei de prevederile art. 400 alin. 3 C.civ., desi instanta si-a exprimat regretul ca, in lipsa unei cereri exprese, nu poate stabili domiciliul minorului la bunicii materni si ca sensul si spiritul art. 400 alin. 3 C.civ. ofera instantei de tutela posibilitatea ca, din oficiu, sa dispuna o atare masura daca apreciaza ca este in interesul minorului.
Sub un alt aspect, s-a relevat de catre apelanta ca hotararea atacata nu este motivata conform art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., intrucat nu se gasesc referiri si analize privitoare la criteriile ce trebuie avute in vedere la pronuntarea unei astfel de hotarari, criterii ce "graviteaza in jurul principiului protejarii interesului superior al minorului".
In fine, a mai mentionat apelanta ca a revenit definitiv in tara, dupa ce a denuntat contractul de munca incheiat in Italia si ca, astfel, a intervenit o schimbare majora a situatiei de fapt, ce permite o reevaluare a criteriilor si a elementelor ce au stat la baza hotararii apelate.
S-a solicitat, prin urmare, ca, in urma admiterii apelului, sa se modifice in parte sentinta atacata, in sensul de a se admite cererea reconventionala.
E) Actele de procedura indeplinite si probele administrate de Tribunal
8.1. In fata instantei de apel, intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
Prezent personal si asistat de avocat, intimatul-reclamant, insa, a formulat aparari si a propus probe, cerand, in esenta, respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, ca temeinica si legala.
8.2. Tribunalul, in temeiul art. 295 alin. 2 C.proc.civ., a procedat la incuviintarea si administrarea probelor cu inscrisuri (filele 13-39, 57-59- dosar apel), cu ancheta psihosociala la domiciliul apelantei din Ramnicu-Sarat (filele 43-45-dosar apel), cu interogatoriile partilor (filele 63-64-dosar apel) si cu raport de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (filele 60-62-dosar tribunal).
A fost audiat in Camera de consiliu, la data de 6.01.2014, minorul .....(fila 47-dosar apel) si s-a intervenit cu adresa la locul de munca al intimatului-reclamant pentru a se comunica instantei veniturile nete obtinute de aceasta parte pe ultimele 6 luni, fiind depusa, in acest sens, adeverinta nr. A327/15.01.2014 (fila 52-dosar tribunal).
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele de apel si cu dispozitiile art. 295 C.proc.civ., Tribunalul retine urmatoarele:
II) Considerentele retinute de Tribunal in fundamentarea solutiei adoptate in cauza
9. Trebuie observat ca, in speta, instanta judecatoreasca a fost investita cu judecarea unei cereri principale, asa cum a fost completata, formulate de catre reclamantul......, in contradictoriu cu parata .......si, respectiv, a unei cereri reconventionale, asa cum a fost modificata, introduse de catre parata-reclamant reconventional .....in contradictoriu cu reclamantul-parat reconventional ....
Astfel, pe de o parte, se constata ca cererea principala are ca obiect a se dispune (1) desfacerea casatoriei incheiata intre parti din culpa exclusiva a paratei, (2) ca parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de ....(3) exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti ai minorului......., nascut la data de 11.03.2006, (4) ca locuinta minorului sa fie stabilita la reclamant, (5) ca parata sa fie obligata la plata unei pensii de intretinere pentru minorul ......si (6) ca, in situatia in care se va admite cererea reconventionala in sensul de a se stabili locuinta minorului la domiciliul paratei-reclamante reconventional, sa se stabileasca ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul ........dupa urmatorul program: primul si al treilea weekend din luna incepand de sambata orele 9,00 si pana duminica orele 16, cate o saptamana in vacantele de iarna si primavara si o luna in vacanta de vara, cu luarea minorului in domiciliul sau si sa se incuviinteze ca reclamantul sa aiba legaturi cu minorul prin luarea acestuia de la scoala si ducerea si aducerea minorului de la antrenament, cu cheltuieli de judecata.
Apoi, pe de alta parte, se constata ca, prin cererea reconventionala, se tindea la a se dispune de instanta (1) stabilirea domiciliului minorului ........la domiciliul paratei-reclamante reconventional, (2) obligarea reclamantului-parat reconventional la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in raport de salariul minim pe economia nationala si (3) ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul ........dupa urmatorul program: prima saptamana din vacanta de iarna, luna august a vacantei de vara si prima saptamana din toate vacantele de peste an, in situatia in care se va respinge cererea reconventionala in sensul de a nu se stabili locuinta minorului la domiciliul paratei-reclamante reconventional, cu cheltuieli de judecata.
10. Tribunalul, in continuare, subliniaza ca, asa cum reiese neechivoc din motivarea apelului pendinte, parata a criticat doar solutia adoptata de prima instanta prin sentinta atacata referitor la stabilirea locuintei minorului la reclamant, solicitand a se admite cererea reconventionala, asa cum a fost formulata si completata.
Cu alte cuvinte, se observa ca nu face obiect al apelului de fata modul in care Judecatoria Ramnicu-Sarat a solutionat capetele de cerere din actiunea principala privitoare la desfacerea casatoriei incheiata intre parti, la reluarea de catre parata a numelui avut anterior casatoriei, acela de Andrei si la exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti ai minorului........, nascut la data de 11.03.2006, consecinta fiind aceea ca solutiile privitoare la aceste capete de cerere au devenit definitive (si irevocabile) prin neapelare, intrand in autoritatea lucrului judecat si neputand fi repuse in discutie.
11. Odata fixate limitele cererii de apel, este necesar a se face aplicarea prevederilor art. 295 alin. 1 teza I C.proc.civ., conform carora "Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta".
Altfel spus, in aceste limite, circumscrise criticilor formulate de catre apelanta, trebuie procedat la verificarea stabilirii situatiei de fapt si a aplicarii legii de catre prima instanta, respectiv la analizarea daca sentinta obiect al apelului este temeinica - daca situatia de fapt retinuta de instanta rezulta si se intemeiaza pe probele administrate - si legala - daca instanta a recurs la textele de lege corespunzatoare si le-a aplicat corect, in litera si spiritul lor-.
12. Or, in speta, este de remarcat ca apelanta-parata a criticat, in primul rand, solutia data de prima instanta de fond prin sentinta atacata cu privire la la stabilirea locuintei minorului la reclamant sustinand ca probele administrate in cauza de prima instanta ar fi fost insuficiente, oferind date incarcate de subiectivism (martorii audiati) ori cu caracter general si foarte tehnic (cele doua anchete sociale efectuate) si ca acest fapt obliga judecatoria ca, in virtutea rolului sau activ, sa dispuna din oficiu suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei anchete sociale la domiciliul permanent al apelantei din Ramnicu-Sarat, prin lamuriri cerute autoritatilor italiene care au intocmit referatul de ancheta sociala la resedinta din Italia a apelantei si prin luarea interogatoriului reclamantului.
Insa, aceasta alegatie nu este fondata, in raport de considerentele care succed (pct. 13-14).
13. Astfel, in acest context, se observa ca, in fata instantei de apel, facandu-se aplicarea prevederilor art. 295 alin. 2 C.proc.civ., care dispun ca "Instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei":
- au fost administrate unele dintre probele a caror omitere a fost imputata judecatoriei, efectuandu-se ancheta psihosociala la domiciliul (indicat in cartea de identitate a) apelantei din Ramnicu-Sarat (filele 43-45-dosar apel) si luandu-se (din oficiu) interogatorii partilor din proces (filele 63-64-dosar apel);
- apreciindu-se ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, s-au administrat noi probe, intocmindu-se, la cererea Tribunalului, raport de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (filele 60-62-dosar tribunal) de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si audiindu-se in Camera de consiliu, la data de 6.01.2014, minorul ........(fila 47-dosar apel).
14. Mai mult, trebuie remarcat ca, prin Legea nr. 202/2010, intrata in vigoare la data de 25.11.2010, asadar inainte de data inregistrarii prezentei cauze pe rolul Judecatoriei Ramnicu-Sarat (11.12.2012), au fost aduse unele modificari art. 129 C.proc.civ. (1865), modificari care sunt menite sa confere judecatorului un rol activ mai accentuat si mai bine conturat, dar, in acelasi timp, sa interzica, pe viitor, ca, in caile de atac, o hotarare judecatoreasca sa fie casata de instanta de control judiciar pentru lipsa de rol activ, intrucat este, in mod evident, o sarcina excesiva a impune judecatorului sa aiba un rol activ mai accentuat in administrarea probatoriului decat insasi partea care doreste realizarea unui drept sau apararea lui.
Astfel, in opinia Tribunalului, prevederea cuprinsa in textul art. 129 alin. 5 teza a II-a C.proc.civ., in noua sa forma, data prin Legea nr. 202/2010, cum ca "instanta va dispune ca partile sa completeze probele", trebuie interpretata in sensul ca, atunci cand constata ca o proba evident necesara nu a fost administrata la cererea partilor, instanta este obligata sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii acelei probe, pentru a respecta contradictorialitatea si a preveni surprinderea partilor printr-o hotarare finala in care actiunea ar fi respinsa pentru lipsa unei probe a carei necesitate nu a fost invederata partilor, instanta nefiind in niciun fel obligata sa dispuna proba din oficiu, dupa cum rezulta din art. 129 alin.5 teza finala C.proc.civ.
Ca aceasta masura este facultativa, la suverana apreciere a instantei, rezulta in mod clar si lecturand art. 129 alin.51 C.proc.civ. - text introdus prin Legea nr. 202/2010-, care subliniaza faptul ca rolul activ al instantei in materie probatorie are un caracter facultativ si subsidiar, responsabilitatea primordiala privind propunerea si administrarea probelor revenind partilor, conform alin.1 al art. 129 C.proc.civ.
Raportand aceste consideratii teoretice la situatia cauzei de fata, se observa ca, desi parata (apelanta) a fost asistata si reprezentata pe tot parcursul judecatii la judecatorie de un avocat (.........), aceasta parte nu a propus completarea probelor administrate la prima instanta in sensul invederat in motivarea cererii de apel formulate in cauza.
Or, tinand seama de prevederile art. 129 alin. 5 si alin. 51 C.proc.civ., nu este posibil ca partea care a omis sa propuna si sa administreze probe in conditiile legii sa-si invoce implicit propria culpa in calea de atac, solicitand instantei de control judiciar desfiintarea ori casarea hotararii pentru omisiunea judecatorului de a dispune din oficiu probe.
15. Apoi, trebuie relevat ca apelanta-parata a criticat, in al doilea rand, solutia data prin sentinta apelata capatului de cerere a carui analiza a fost devoluata in fata instantei de apel sustinand ca s-ar fi facut o gresita aplicare in cauza a prevederilor art. 400 alin. 3 C.civ., cu consecinta ca, eronat, contrar interesului copilului, nu s-a stabilit domiciliul minorului la bunicii materni.
Nici aceasta critica, insa, nu este fondata pentru considerentele care succed (pct. 16-19) si care completeaza in parte motivele expuse de judecatorie in sentinta atacata.
16. Astfel, in aceasta privinta, se observa ca art. 400 alin. 3 C.civ., text a carui aplicare in cauza de judecatorie este apreciata de apelanta (in motivarea apelului promovat in pricina) ca fiind necesara, prevede ca "In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa".
Reiese, deci, ca stabilirea locuintei copilului la bunici sau la alte rude ori persoane este o masura care se dispune doar "in mod exceptional" si "numai daca este in interesul superior al copilului" si care este conditionata de consimtamantul rudelor in cauza.
De altfel, in acelasi sens a statuat si jurisprudenta dezvoltata sub imperiul unor prevederi similare din fostul Cod al familiei, aratandu-se ca "Simpla afectiune ce exista intre minor si bunicii sai nu este suficienta pentru a le acorda acestora custodia si a le inlatura astfel parintilor obligatia legala de a creste si educa direct copilul, chiar daca parintii si-au dat acordul pentru ca copilul sa fie tinut de bunici. Acordul dat de parinti nu leaga instanta care trebuie sa judece tinand cont de interesele copilului" (a se vedea, de exemplu, in acest sens, decizia civila nr. 2.435/1.11.1984, pronuntata de fostul Tribunal Suprem sesizat cu o cerere formulata de bunici pentru a li se incredinta un copil in urma divortului parintilor sai).
17. Or, in speta, stabilirea locuintei minorului ......la bunicii sai materni nu este in interesul superior al copilului care, potrivit art. 2 alin. 11 din Legea nr. 272/2004 (in forma data prin Legea nr. 257/2013, in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii), "se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv si la viata de familie" si care trebuie sa aiba prioritate fata de orice alt considerent, asa cum afirma explicit si instanta de contencios european a drepturilor omului in jurisprudenta sa (a se vedea, de exemplu, in acest sens, Hotararea din data de 26.05.2009 in Cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 720/26.10.2009, par. 81, in care se mentioneaza ca, "Curtea subliniaza totusi ca acest interes prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia, cu exceptia cazului in care aceasta s-a aratat a fi nedemna, deoarece distrugerea acestei legaturi determina ruperea copilului de radacinile sale. De aici rezulta ca interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, "sa se reconstituie" familia").
Intr-adevar, trebuie evidentiat, in acest sens:
- ca, din declaratiile martorilor audiati la prima instanta (filele 53-56-dosar judecatorie), rezulta ca, in luna octombrie 2012, reclamantul (intimat) a fost nevoit de catre apelanta si parintii acesteia sa paraseasca domiciliul conjugal - respectiv apartamentul situat in Ramnicu-Sarat, in care are declarat in cartea de identitate domiciliul (fila 11-dosar judecatorie) si care, conform celor declarate ca martor de mama apelantei-parate, ......(fila 55-dosar judecatorie), "este proprietatea acestora (nota redactorului: a sotilor......, noi (nota redactorului: parintii apelantei-parate ......a) rezervandu-ne dreptul de a locui aici"-, in care locuia impreuna cu minorul si cu bunicii materni ai acestuia;
- si ca acestia din urma, in conditiile in care, potrivit propriilor sale declaratii la interogatoriul luat de instanta de apel la termenul din data de 3.02.2014 (fila 63-dosar tribunal), apelanta a fost plecata in Italia in perioada 17.10.2010-23.08.2013, au avut o conduita de natura a restrange dreptul reclamantului (intimat), in calitatea sa de parinte, de a avea legaturi personale cu minorul, refuzandu-i sa locuiasca impreuna cu acesta in apartamentul sus-mentionat si acuzandu-l, bunaoara, ca "si-a insusit alocatia minorului" -a se vedea cele declarate ca martor de mama apelantei-parate, ........(fila 55-dosar judecatorie)-.
18. Mai mult, nu se poate considera ca suntem in prezenta, in pricina de fata, a unui caz exceptional ce ar fi impus stabilirea locuintei minorului.........la bunicii sai materni.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de apelanta, care, asa cum am aratat anterior (pct. 17), pana la data de 23.08.2013, vreme de aproape trei ani, a locuit in Italia, avand sporadice legaturi cu minorul - declaratiile martorilor audiati fiind concordante pe acest aspect-, tatal minorului, respectiv intimatul-reclamant......, locuia in Romania, in prezent chiar la Ramnicu-Sarat, avand, potrivit concluziilor referatului de ancheta sociala dispus de judecatorie (fila 45-dosar), o locuinta corespunzatoare si nu exista vreo proba din care sa reiasa ca nu ar fi legat afectiv de minor si nu ar manifesta grija si preocupare deosebite fata de nevoile (de orice natura ale) acestuia.
19. Totodata, este de retinut ca, in speta, nu a existat si nu exista consimtamantul bunicilor materni ai copilului .......in sensul de a stabili locuinta minorului la aceste rude.
De altfel, instanta noteaza ca, desi a fost asistata si reprezentata pe tot parcursul judecatii la judecatorie de un avocat (.........), parata (apelanta) nu a cerut la prima instanta a se aplica dispozitiile art. 400 alin. 3 C.civ., ci, dimpotriva, si-a intemeiat in drept pretentiile pe acest aspect pe dispozitiile art. 400 alin. 1 C.civ., conform carora "In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic", solicitand, chiar, a se dispune stabilirea locuintei minorului respectiv la domiciliul sau din Italia (a se vedea cele consemnate in practicaua incheierii din data de 19.03.2013- fila 51-dosar judecatorie).
20. Se cuvine reliefat, in continuare, ca apelanta-parata a criticat, in al treilea rand, solutia data prin sentinta apelata capatului de cerere a carui analiza a fost devoluata in fata instantei de apel sustinand ca hotararea atacata nu ar fi motivata conform art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ.
Or, in acest context, Tribunalul observa, contrar asertiunilor apelantei, ca sentinta apelata cuprinde "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor", asa cum impune textul de lege invocat si ca eventualele lipsuri ale motivarii sentintei atacate pot fi complinite de instanta de apel, in virtutea caracterului devolutiv al apelului cu care a fost investit in cauza.
21. Nu sunt fondate nici criticile apelantei (parate), expuse, in al patrulea rand, in motivarea apelului promovat, in sensul ca este necesara o reevaluare a criteriilor si a elementelor ce au stat la baza hotararii apelate, deoarece apelanta ar fi revenit definitiv in tara, dupa ce a denuntat contractul de munca incheiat in Italia, fiind in interesul superior al minorului ........a i se stabili locuinta la apelanta, mama sa.
22. Astfel, in aceasta privinta, se observa ca, potrivit art. 2 alin. 5 din Legea nr. 272/2004 -in forma data prin Legea nr. 257/2013, in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii-, "In determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament."
Totodata, conform art. 162 alin. 1 din aceeasi lege, "In cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la locuinta copilului, instanta de tutela va stabili locuinta acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanta poate avea in vedere, in afara elementelor prevazute la art. 2 alin. (5), si aspecte precum: a) disponibilitatea fiecarui parinte de a-l implica pe celalalt parinte in deciziile legate de copil si de a respecta drepturile parintesti ale acestuia din urma; b) disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale; c) situatia locativa din ultimii 3 ani a fiecarui parinte; d) istoricul cu privire la violenta parintilor asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanta dintre locuinta fiecarui parinte si institutia care ofera educatie copilului".
23. Or, in speta, facand aplicarea acestor criterii legale ce trebuie avute in vedere (in mod orientativ) la stabilirea locuintei minorului la unul dintre parinti, trebuie apreciat ca, in mod judicios, judecatoria a considerat ca se impune a se stabili locuinta minorului .........la tatal sau, intimatul-reclamant Mihalcea Ion, iar nu la mama (apelanta-parata.......), asa cum aceasta a solicitat pe cale de cerere reconventionala si prin apelul promovat.
Urmeaza, asadar, a se mentine aceasta solutie, pentru ca este de natura a corespunde interesului superior al copilului respectiv, fiind, astfel, respectate prevederile art. 263 alin. 1 C.civ., conform carora "Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului".
24. Este necesar a se concluziona astfel:
(a) intrucat intimatul-reclamant .......a probat, potrivit concluziilor referatului de ancheta sociala dispus de judecatorie (fila 45-dosar), ca are o locuinta corespunzatoare, respectiv apartamentul nr... din Ramnicu-Sarat,str.......
(b) avand in vedere ca intimatul - reclamant ........a dovedit, cu adeverintele nr. A1948/24.04.2013 si nr. A327/15.01.2014 (filele 62-dosar judecatorie si 52-dosar tribunal), ca, fiind angajat la .........., are venituri din munca (de circa 1600 lei RON), ceea ce prezuma capacitatea acestui parinte de a raspunde (a satisface) nevoilor concrete ale minorului de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate, inclusiv pe plan financiar;
Aceasta in conditiile in care apelanta, pe tot parcursul procesului, nu a facut astfel de probe, sustinerile facute la interogatoriu (fila 63-dosar apel), in sensul in care ar fi fost angajata la un magazin alimentar in Ramnicu-Sarat (pana la 23.12.2013), respectiv la o pensiune la Moeciu de Sus (dupa acea data), nefiind dovedite, desi sarcina in acest sens incumba apelantei, in baza art. 298, coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Nu poate determina o alta concluzie adeverinta nr. 1/17.11.2013 (fila 13-dosar apel), fiindca acest act - obtinut in mod evident pro causa-, mentioneaza ca apelanta este salariata la SC ........SRL din data de 1.10.2013, adica de doar o luna si jumatate inainte, contrazicand declaratia data de apelanta, iar venitul (brut, fara indoiala) de 750 lei pe care l-ar fi obtinut apelanta este cu totul insuficient in conditiile economice actuale pentru a prezuma capacitatea acestui parinte de a raspunde (a satisface) nevoilor concrete ale minorului de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate, inclusiv pe plan financiar.
(c) tinand seama ca, din cele retinute in referatul de ancheta sociala dispus de judecatorie (fila 45-dosar), din raportul de evaluare psihologica dispus de tribunal (filele 60-61-dosar), din cele declarate de minor cu ocazia audierii sale (fila 47-dosar apel) si din inscrisurile depuse de intimat (filele 36-38-dosar tribunal), rezulta fara dubiu:
- ca intimatul-reclamant se ingrijeste in mod corespunzator de copilul sau, avand timpul necesar pentru a proceda astfel, intrucat lucreaza 24 ore si este liber urmatoarele 72 ore (a se vedea fila 55-dosar fond, conform martorei .......mama apelantei) si fiind ajutat in acest sens de catre parintii sai, iar, in locul unde traieste, "exista un mediu pozitiv de ingrijire" (fila 61-dosar apel);
- si ca minorul ........are rezultate foarte bune la invatatura, fiind elev in clasa I la Scoala Gimnaziala nr. 1 din Ramnicu-Sarat, este sustinut in a urma activitati sportive specifice varstei, urmand antrenamente de fotbal, la care este dus de tata si de bunicii paterni, "este o fire sociabila, comunicativa, deschisa si vesela, comunica fara probleme, raspunde la solicitari, cu incredere in fortele proprii, bun autocontrol al emotiilor, sentimentelor si al reactiilor comportamentale, da dovada de istetime, perspicacitate (...) in manifestarile comportamentale nu sunt elemente deviante" (fila 61-dosar apel) si este legat afectiv de intimatul-reclamant........., care, pe perioada de aproape trei ani cat apelanta-parata a fost plecata in strainatate (2010-2013), i-a "oferit suportul psihologic necesar depasirii traumei produse de absenta acesteia" si din partea caruia "beneficiaza (...) de atentie, grija, siguranta si dragoste";
(d) luand in considerare ca apelanta nu a dovedit fara echivoc imprejurarea, invocata in motivarea apelului, ca ar fi revenit definitiv in tara, neintentionand sa plece din nou in Italia;
Astfel, se remarca, in acest context, ca, asa cum reiese din inscrisul depus la fila 57-dosar apel, apelanta a rezervat, la data de 23.12.2013, un bilet de avion pe ruta Bucuresti-Catania (Italia), ca, cu ocazia intalnirilor avute cu psihologul desemnat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului pentru a intocmi raportul de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (fila 61 verso-dosar tribunal) dispus de Tribunal, apelanta a absentat la prima intrevedere programata, din data de 23.01.2014 si ca, la termenul din data de 6.01.2014, apelanta a absentat, chiar avocatul acesteia aratand ca "nu cunoaste motivul pentru care aceasta nu s-a prezentat in instanta" (incheiere fila 48-dosar apel).
Or, toate aceste elemente factuale, evocate in paragraful precedent, sunt de natura a arunca cel putin o umbra de indoiala cu privire la afirmatia apelantei ca ar fi revenit definitiv in tara, neintentionand sa plece din nou in Italia, sustinere de care aceasta leaga (prin care justifica) solicitarea de reevaluare a situatiei de fapt, cu urmarea de a se modifica masura luata cu privire la locuinta minorului ........de prima instanta.
25. Cu toate acestea, Tribunalul considera ca, in parte, apelul paratei este fondat, intrucat este necesar a se schimba sentinta apelata in ceea ce priveste programul de legaturi personale al apelantei cu minorul ..........pentru considerentele care succed (pct. 26-31).
26. Intr-adevar, pe acest aspect, se impune evidentiat ca:
- potrivit art. 401 alin. 1 C.civ., "In cazurile prevazute la art. 400 (nota redactorului: adica in ipoteza, ca in speta, in care locuinta copilului se stabileste la unul dintre parinti), parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta";
- conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament";
- potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, "Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului";
- conform art. 14 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, "In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte";
- potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin: a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.", iar art. 15 alin. 3 din aceeasi lege dispune ca "Parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte, prevazute la alin. (1)".
27. Rezulta, din analiza coroborata a acestor prevederi legale - aplicabile cauzei, fata de capatul subsidiar din cererea reconventionala, asa cum a fost completata (a se vedea supra, pct. 4)-:
- ca parintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta;
- ca, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii sai, inclusiv cu cel la care nu locuieste;
- ca parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte;
- si ca, in situatia in care parintii nu se inteleg, instanta, in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte, va stabili un program al legaturilor personale ale minorului cu parintele la care nu locuieste care sa permita dezvoltarea acestor relatii personale si desfasurarea lor fara oprelisti ori obstacole de orice natura.
In acelasi sens este, de altminteri, si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, de exemplu, hotararea din data de 5.04.2005 in Cauza Monory impotriva Romaniei si Ungariei, publicata in Monitorul Oficial nr. 1055/26.11.2005) in care se arata ca "posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile nationale care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8" din Conventie.
28. Or, in speta, este de observat ca prima instanta a stabilit in mod necorespunzator, cu aplicarea gresita a prevederilor legale sus-citate (pct. 26) si contravenind interesului superior al copilului, programul de legaturi personale al apelantei cu minorul .......
Astfel, asa cum am aratat (pct. 5), prin sentinta apelata, s-a incuviintat ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul in prima saptamana a vacantei de iarna, luna august si prima saptamana a vacantelor de peste an, prin luarea acestuia in domiciliul sau.
Cu alte cuvinte, pe perioada anului scolar, apelanta (mama copilului) nu are posibilitatea, conform celor dispuse de judecatorie, sa aiba legaturi personale cu minorul........
29. Or, acest fapt nu este admisibil, fiind evident contrar interesului superior al copilului.
Aceasta concluzie se impune atat fata de prevederile legale sus-citate (pct. 26), cat si in conditiile in care, din probele administrate in cauza, reiese neechivoc faptul ca minorul respectiv - a carui varsta de doar 7 ani impune stranse legaturi personale si cu mama, iar nu doar cu tatal- este atasat sufleteste si legat afectiv si de mama sa, apelanta (parata-reclamanta) din prezenta pricina.
Deosebit de relevante in acest context sunt cele mentionate in raportul de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (fila 61-dosar tribunal) dispus de Tribunal si intocmit de catre psihologul desemnat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, respectiv ca "probele proiective aplicate identifica faptul ca minorul este legat afectiv atat de mama, cat si de tata", ca "relatia dintre mama si copil a fost una normala, fireasca, au comunicat adecvat, au povestit despre momentele petrecute impreuna in trecut, despre vacanta petrecuta in Italia la mama", ca, copilul "Denis a afirmat ca doreste sa o mai vada si pe mama, sa se joace cu ea", ca "cei doi parinti sunt la fel de importanti pentru copilul lor si este necesar sa se implice activ in viata acestuia" si ca "copilul a comunicat normal si cu bunicii materni, acestia i-au adus copilului jucariile preferate, pe care si le-a dorit".
De altminteri, chiar copilul......., cu ocazia audierii sale de Tribunal, a relevat ca "mama sa (...) s-a purtat frumos cu el cat a locuit cu ea, in apartamentul acesteia din Ramnicu-Sarat" si ca "tine la amandoi parintii".
30. Prin urmare, fata de considerentele care preced (pct. 25-29), este absolut necesar, in raport de interesul superior al copilului, ca instanta de apel, schimband, in parte, sentinta apelata, sa stabileasca un program de legaturi personale ale apelantei cu minorul ........adecvat in raport atat cu prevederile legale sus-citate (pct. 26), cat si cu situatia de fapt asa cum a reiesit din probele administrate in cauza.
Pentru a se preveni conflictele dintre parinti - vizibile chiar cu ocazia luarii interogatoriilor la termenul din data de 3.02.2014- referitoare la modalitatea in care se vor derula aceste legaturi personale ale minorului cu apelanta (mama sa), Tribunalul va fixa, prin decizie, in mod detaliat, acest program, respectiv in sensul urmator: prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri orele 15,00 pana duminica orele 18,00, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui (intimatul.......) si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat; in prima saptamana din vacantele de iarna si de primavara, precum si in luna august din vacanta de vara, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui (intimatul.........) si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat.
31. In fine, dar nu in ultimul rand, instanta apreciaza, date fiind circumstantele specifice ale cauzei, asa cum sunt conturate de probele administrate, ca este necesar a atrage atentia parintelui la care s-a stabilit locuinta copilului- respectiv intimatul-reclamant......., fata de mentinerea, pe acest aspect, a sentintei apelate prin decizia pronuntata in prezenta cauza-:
- ca are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte, neexistand vreo prevedere legala care sa conditioneze respectarea acestei obligatii de indeplinirea de catre celalalt parinte a obligatiei de a presta intretinere in favoarea copilului;
- ca aceste relatii si legaturi personale se pot (fiind de dorit chiar) desfasura si in oricare dintre celelalte forme prescrise de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004;
- si ca, in cazul in care impiedica sau afecteaza in mod negativ, prin nerespectarea programului stabilit de instanta, legaturile personale ale copilului cu celalalt parinte (apelanta-parata din cauza), aceasta din urma poate fie sa ceara serviciului public de asistenta sociala, in baza art. 15 alin. 5-8 din Legea nr. 272/2004, sa monitorizeze relatiile personale cu copilul pentru o durata de pana la 6 luni, raportul de monitorizare putand fi folosit ca proba in instanta, fie sa solicite instantei de tutela, in temeiul art. 161 din Legea nr. 272/2004, a dispune una sau mai multe masuri cu caracter asiguratoriu sau unele garantii dintre cele enumerate de alin. 2 al art. 161 din aceeasi lege, fie sa ceara instantei de tutela, in baza art. 403 C.civ., a dispune, in cazul schimbarii imprejurarilor avute in vedere la pronuntarea prezentei decizii, modificarea masurilor cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori.
III) Solutia Tribunalului asupra apelului pendinte
32. Prin urmare, pentru aceste considerente expuse pe larg in cele ce preced, care completeaza ori suplinesc motivarea sentintei apelate, Tribunalul, in temeiul art. 296 C.proc.civ., va admite apelul formulat de catre parata-reclamanta ........impotriva sentintei nr. ...../04.06.2013 pronuntate de Judecatoria Ramnicu-Sarat in sensul ca va schimba, in parte, sentinta apelata si va stabili ca apelanta sa aiba legaturi personale cu minorul........., nascut la data de 11.03.2006, dupa urmatorul program: prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri orele 15,00 pana duminica orele 18,00, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui, intimatul ........si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat; in prima saptamana din vacantele de iarna si de primavara, precum si in luna august din vacanta de vara, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui (intimatul......) si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat, urmand a fi mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate.
In temeiul art. 298, coroborat cu art. 274 alin. 1 C.proc.civ., se va respinge, ca neintemeiata, cererea intimatului vizand obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca intimatul este in culpa procesuala, fiind cazut in pretentii deoarece apelul formulat de partea adversa a fost admis.
Prin sentinta civila nr. ....../4.06.2013, pronuntata de Judecatoria Ramnicu-Sarat in dosarul nr. ...../287/2012:
- a fost admisa actiunea civila avand ca obiect divort cu copii, astfel cum a fost completata, formulata de reclamantul .......in contradictoriu cu parata.....
- a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta......., in contradictoriu cu reclamantul-parat ......
- s-a declarat desfacuta casatoria din vina ambelor parti;
- s-a dispus ca parata sa isi reia numele avut anterior casatoriei, acela de ......- s-a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului......, nascut la data de 11.03.2006, sa fie exercitata in comun, de ambii parinti;
- s-a stabilit locuinta minorului la reclamant;
- a fost obligata parata la 140 lei lunar pensie de intretinere in favoarea minorului, incepand cu data punerii in executare a hotararii si pana la majoratul acestuia, pensie ce va fi indexata trimestrial cu rata inflatiei;
- s-a incuviintat ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul in prima saptamana a vacantei de iarna, luna august si prima saptamana a vacantelor de peste an, prin luarea acestuia in domiciliul sau;
- au fost compensate cheltuielile de judecata;
- s-a stipulat ca sentinta este executorie cu privire la pensia de intretinere.
Apelul promovat in pricina de catre parata impotriva sentintei
7.1. Impotriva acestei sentinte civile, cu respectarea termenului legal, parata ......a declarat apel, inregistrat la instanta a carei hotarare se ataca la data de 07.08.2013.
7.2. In motivarea apelului, depusa, in conditiile art. 287 alin. 2 C.proc.civ., la data de 21.10.2013 (filele 10-11-dosar apel), s-a sustinut ca sentinta apelata este nelegala si netemeinica in ceea ce priveste stabilirea domiciliului minorului......la domiciliul intimatului.
Sub un prim aspect, s-a invederat ca probele administrate in cauza de prima instanta au fost insuficiente, oferind date incarcate de subiectivism (martorii audiati) ori cu caracter general si foarte tehnic (cele doua anchete sociale efectuate) si ca acest fapt obliga judecatoria ca, in virtutea rolului sau activ, sa dispuna din oficiu suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei anchete sociale la domiciliul permanent al apelantei din Ramnicu-Sarat, prin lamuriri cerute autoritatilor italiene care au intocmit referatul de ancheta sociala la resedinta din Italia a apelantei si prin luarea interogatoriului reclamantului.
In al doilea rand, s-a criticat sentinta apelata afirmandu-se ca aceasta este rezultatul unei analize sumare a probelor administrate, ca nu s-a dat eficienta prerogativelor conferite instantei de prevederile art. 400 alin. 3 C.civ., desi instanta si-a exprimat regretul ca, in lipsa unei cereri exprese, nu poate stabili domiciliul minorului la bunicii materni si ca sensul si spiritul art. 400 alin. 3 C.civ. ofera instantei de tutela posibilitatea ca, din oficiu, sa dispuna o atare masura daca apreciaza ca este in interesul minorului.
Sub un alt aspect, s-a relevat de catre apelanta ca hotararea atacata nu este motivata conform art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., intrucat nu se gasesc referiri si analize privitoare la criteriile ce trebuie avute in vedere la pronuntarea unei astfel de hotarari, criterii ce "graviteaza in jurul principiului protejarii interesului superior al minorului".
In fine, a mai mentionat apelanta ca a revenit definitiv in tara, dupa ce a denuntat contractul de munca incheiat in Italia si ca, astfel, a intervenit o schimbare majora a situatiei de fapt, ce permite o reevaluare a criteriilor si a elementelor ce au stat la baza hotararii apelate.
S-a solicitat, prin urmare, ca, in urma admiterii apelului, sa se modifice in parte sentinta atacata, in sensul de a se admite cererea reconventionala.
E) Actele de procedura indeplinite si probele administrate de Tribunal
8.1. In fata instantei de apel, intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
Prezent personal si asistat de avocat, intimatul-reclamant, insa, a formulat aparari si a propus probe, cerand, in esenta, respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, ca temeinica si legala.
8.2. Tribunalul, in temeiul art. 295 alin. 2 C.proc.civ., a procedat la incuviintarea si administrarea probelor cu inscrisuri (filele 13-39, 57-59- dosar apel), cu ancheta psihosociala la domiciliul apelantei din Ramnicu-Sarat (filele 43-45-dosar apel), cu interogatoriile partilor (filele 63-64-dosar apel) si cu raport de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (filele 60-62-dosar tribunal).
A fost audiat in Camera de consiliu, la data de 6.01.2014, minorul .....(fila 47-dosar apel) si s-a intervenit cu adresa la locul de munca al intimatului-reclamant pentru a se comunica instantei veniturile nete obtinute de aceasta parte pe ultimele 6 luni, fiind depusa, in acest sens, adeverinta nr. A327/15.01.2014 (fila 52-dosar tribunal).
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele de apel si cu dispozitiile art. 295 C.proc.civ., Tribunalul retine urmatoarele:
II) Considerentele retinute de Tribunal in fundamentarea solutiei adoptate in cauza
9. Trebuie observat ca, in speta, instanta judecatoreasca a fost investita cu judecarea unei cereri principale, asa cum a fost completata, formulate de catre reclamantul......, in contradictoriu cu parata .......si, respectiv, a unei cereri reconventionale, asa cum a fost modificata, introduse de catre parata-reclamant reconventional .....in contradictoriu cu reclamantul-parat reconventional ....
Astfel, pe de o parte, se constata ca cererea principala are ca obiect a se dispune (1) desfacerea casatoriei incheiata intre parti din culpa exclusiva a paratei, (2) ca parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de ....(3) exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti ai minorului......., nascut la data de 11.03.2006, (4) ca locuinta minorului sa fie stabilita la reclamant, (5) ca parata sa fie obligata la plata unei pensii de intretinere pentru minorul ......si (6) ca, in situatia in care se va admite cererea reconventionala in sensul de a se stabili locuinta minorului la domiciliul paratei-reclamante reconventional, sa se stabileasca ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul ........dupa urmatorul program: primul si al treilea weekend din luna incepand de sambata orele 9,00 si pana duminica orele 16, cate o saptamana in vacantele de iarna si primavara si o luna in vacanta de vara, cu luarea minorului in domiciliul sau si sa se incuviinteze ca reclamantul sa aiba legaturi cu minorul prin luarea acestuia de la scoala si ducerea si aducerea minorului de la antrenament, cu cheltuieli de judecata.
Apoi, pe de alta parte, se constata ca, prin cererea reconventionala, se tindea la a se dispune de instanta (1) stabilirea domiciliului minorului ........la domiciliul paratei-reclamante reconventional, (2) obligarea reclamantului-parat reconventional la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in raport de salariul minim pe economia nationala si (3) ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul ........dupa urmatorul program: prima saptamana din vacanta de iarna, luna august a vacantei de vara si prima saptamana din toate vacantele de peste an, in situatia in care se va respinge cererea reconventionala in sensul de a nu se stabili locuinta minorului la domiciliul paratei-reclamante reconventional, cu cheltuieli de judecata.
10. Tribunalul, in continuare, subliniaza ca, asa cum reiese neechivoc din motivarea apelului pendinte, parata a criticat doar solutia adoptata de prima instanta prin sentinta atacata referitor la stabilirea locuintei minorului la reclamant, solicitand a se admite cererea reconventionala, asa cum a fost formulata si completata.
Cu alte cuvinte, se observa ca nu face obiect al apelului de fata modul in care Judecatoria Ramnicu-Sarat a solutionat capetele de cerere din actiunea principala privitoare la desfacerea casatoriei incheiata intre parti, la reluarea de catre parata a numelui avut anterior casatoriei, acela de Andrei si la exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti ai minorului........, nascut la data de 11.03.2006, consecinta fiind aceea ca solutiile privitoare la aceste capete de cerere au devenit definitive (si irevocabile) prin neapelare, intrand in autoritatea lucrului judecat si neputand fi repuse in discutie.
11. Odata fixate limitele cererii de apel, este necesar a se face aplicarea prevederilor art. 295 alin. 1 teza I C.proc.civ., conform carora "Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta".
Altfel spus, in aceste limite, circumscrise criticilor formulate de catre apelanta, trebuie procedat la verificarea stabilirii situatiei de fapt si a aplicarii legii de catre prima instanta, respectiv la analizarea daca sentinta obiect al apelului este temeinica - daca situatia de fapt retinuta de instanta rezulta si se intemeiaza pe probele administrate - si legala - daca instanta a recurs la textele de lege corespunzatoare si le-a aplicat corect, in litera si spiritul lor-.
12. Or, in speta, este de remarcat ca apelanta-parata a criticat, in primul rand, solutia data de prima instanta de fond prin sentinta atacata cu privire la la stabilirea locuintei minorului la reclamant sustinand ca probele administrate in cauza de prima instanta ar fi fost insuficiente, oferind date incarcate de subiectivism (martorii audiati) ori cu caracter general si foarte tehnic (cele doua anchete sociale efectuate) si ca acest fapt obliga judecatoria ca, in virtutea rolului sau activ, sa dispuna din oficiu suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei anchete sociale la domiciliul permanent al apelantei din Ramnicu-Sarat, prin lamuriri cerute autoritatilor italiene care au intocmit referatul de ancheta sociala la resedinta din Italia a apelantei si prin luarea interogatoriului reclamantului.
Insa, aceasta alegatie nu este fondata, in raport de considerentele care succed (pct. 13-14).
13. Astfel, in acest context, se observa ca, in fata instantei de apel, facandu-se aplicarea prevederilor art. 295 alin. 2 C.proc.civ., care dispun ca "Instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei":
- au fost administrate unele dintre probele a caror omitere a fost imputata judecatoriei, efectuandu-se ancheta psihosociala la domiciliul (indicat in cartea de identitate a) apelantei din Ramnicu-Sarat (filele 43-45-dosar apel) si luandu-se (din oficiu) interogatorii partilor din proces (filele 63-64-dosar apel);
- apreciindu-se ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, s-au administrat noi probe, intocmindu-se, la cererea Tribunalului, raport de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (filele 60-62-dosar tribunal) de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si audiindu-se in Camera de consiliu, la data de 6.01.2014, minorul ........(fila 47-dosar apel).
14. Mai mult, trebuie remarcat ca, prin Legea nr. 202/2010, intrata in vigoare la data de 25.11.2010, asadar inainte de data inregistrarii prezentei cauze pe rolul Judecatoriei Ramnicu-Sarat (11.12.2012), au fost aduse unele modificari art. 129 C.proc.civ. (1865), modificari care sunt menite sa confere judecatorului un rol activ mai accentuat si mai bine conturat, dar, in acelasi timp, sa interzica, pe viitor, ca, in caile de atac, o hotarare judecatoreasca sa fie casata de instanta de control judiciar pentru lipsa de rol activ, intrucat este, in mod evident, o sarcina excesiva a impune judecatorului sa aiba un rol activ mai accentuat in administrarea probatoriului decat insasi partea care doreste realizarea unui drept sau apararea lui.
Astfel, in opinia Tribunalului, prevederea cuprinsa in textul art. 129 alin. 5 teza a II-a C.proc.civ., in noua sa forma, data prin Legea nr. 202/2010, cum ca "instanta va dispune ca partile sa completeze probele", trebuie interpretata in sensul ca, atunci cand constata ca o proba evident necesara nu a fost administrata la cererea partilor, instanta este obligata sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii acelei probe, pentru a respecta contradictorialitatea si a preveni surprinderea partilor printr-o hotarare finala in care actiunea ar fi respinsa pentru lipsa unei probe a carei necesitate nu a fost invederata partilor, instanta nefiind in niciun fel obligata sa dispuna proba din oficiu, dupa cum rezulta din art. 129 alin.5 teza finala C.proc.civ.
Ca aceasta masura este facultativa, la suverana apreciere a instantei, rezulta in mod clar si lecturand art. 129 alin.51 C.proc.civ. - text introdus prin Legea nr. 202/2010-, care subliniaza faptul ca rolul activ al instantei in materie probatorie are un caracter facultativ si subsidiar, responsabilitatea primordiala privind propunerea si administrarea probelor revenind partilor, conform alin.1 al art. 129 C.proc.civ.
Raportand aceste consideratii teoretice la situatia cauzei de fata, se observa ca, desi parata (apelanta) a fost asistata si reprezentata pe tot parcursul judecatii la judecatorie de un avocat (.........), aceasta parte nu a propus completarea probelor administrate la prima instanta in sensul invederat in motivarea cererii de apel formulate in cauza.
Or, tinand seama de prevederile art. 129 alin. 5 si alin. 51 C.proc.civ., nu este posibil ca partea care a omis sa propuna si sa administreze probe in conditiile legii sa-si invoce implicit propria culpa in calea de atac, solicitand instantei de control judiciar desfiintarea ori casarea hotararii pentru omisiunea judecatorului de a dispune din oficiu probe.
15. Apoi, trebuie relevat ca apelanta-parata a criticat, in al doilea rand, solutia data prin sentinta apelata capatului de cerere a carui analiza a fost devoluata in fata instantei de apel sustinand ca s-ar fi facut o gresita aplicare in cauza a prevederilor art. 400 alin. 3 C.civ., cu consecinta ca, eronat, contrar interesului copilului, nu s-a stabilit domiciliul minorului la bunicii materni.
Nici aceasta critica, insa, nu este fondata pentru considerentele care succed (pct. 16-19) si care completeaza in parte motivele expuse de judecatorie in sentinta atacata.
16. Astfel, in aceasta privinta, se observa ca art. 400 alin. 3 C.civ., text a carui aplicare in cauza de judecatorie este apreciata de apelanta (in motivarea apelului promovat in pricina) ca fiind necesara, prevede ca "In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa".
Reiese, deci, ca stabilirea locuintei copilului la bunici sau la alte rude ori persoane este o masura care se dispune doar "in mod exceptional" si "numai daca este in interesul superior al copilului" si care este conditionata de consimtamantul rudelor in cauza.
De altfel, in acelasi sens a statuat si jurisprudenta dezvoltata sub imperiul unor prevederi similare din fostul Cod al familiei, aratandu-se ca "Simpla afectiune ce exista intre minor si bunicii sai nu este suficienta pentru a le acorda acestora custodia si a le inlatura astfel parintilor obligatia legala de a creste si educa direct copilul, chiar daca parintii si-au dat acordul pentru ca copilul sa fie tinut de bunici. Acordul dat de parinti nu leaga instanta care trebuie sa judece tinand cont de interesele copilului" (a se vedea, de exemplu, in acest sens, decizia civila nr. 2.435/1.11.1984, pronuntata de fostul Tribunal Suprem sesizat cu o cerere formulata de bunici pentru a li se incredinta un copil in urma divortului parintilor sai).
17. Or, in speta, stabilirea locuintei minorului ......la bunicii sai materni nu este in interesul superior al copilului care, potrivit art. 2 alin. 11 din Legea nr. 272/2004 (in forma data prin Legea nr. 257/2013, in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii), "se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv si la viata de familie" si care trebuie sa aiba prioritate fata de orice alt considerent, asa cum afirma explicit si instanta de contencios european a drepturilor omului in jurisprudenta sa (a se vedea, de exemplu, in acest sens, Hotararea din data de 26.05.2009 in Cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 720/26.10.2009, par. 81, in care se mentioneaza ca, "Curtea subliniaza totusi ca acest interes prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia, cu exceptia cazului in care aceasta s-a aratat a fi nedemna, deoarece distrugerea acestei legaturi determina ruperea copilului de radacinile sale. De aici rezulta ca interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, "sa se reconstituie" familia").
Intr-adevar, trebuie evidentiat, in acest sens:
- ca, din declaratiile martorilor audiati la prima instanta (filele 53-56-dosar judecatorie), rezulta ca, in luna octombrie 2012, reclamantul (intimat) a fost nevoit de catre apelanta si parintii acesteia sa paraseasca domiciliul conjugal - respectiv apartamentul situat in Ramnicu-Sarat, in care are declarat in cartea de identitate domiciliul (fila 11-dosar judecatorie) si care, conform celor declarate ca martor de mama apelantei-parate, ......(fila 55-dosar judecatorie), "este proprietatea acestora (nota redactorului: a sotilor......, noi (nota redactorului: parintii apelantei-parate ......a) rezervandu-ne dreptul de a locui aici"-, in care locuia impreuna cu minorul si cu bunicii materni ai acestuia;
- si ca acestia din urma, in conditiile in care, potrivit propriilor sale declaratii la interogatoriul luat de instanta de apel la termenul din data de 3.02.2014 (fila 63-dosar tribunal), apelanta a fost plecata in Italia in perioada 17.10.2010-23.08.2013, au avut o conduita de natura a restrange dreptul reclamantului (intimat), in calitatea sa de parinte, de a avea legaturi personale cu minorul, refuzandu-i sa locuiasca impreuna cu acesta in apartamentul sus-mentionat si acuzandu-l, bunaoara, ca "si-a insusit alocatia minorului" -a se vedea cele declarate ca martor de mama apelantei-parate, ........(fila 55-dosar judecatorie)-.
18. Mai mult, nu se poate considera ca suntem in prezenta, in pricina de fata, a unui caz exceptional ce ar fi impus stabilirea locuintei minorului.........la bunicii sai materni.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de apelanta, care, asa cum am aratat anterior (pct. 17), pana la data de 23.08.2013, vreme de aproape trei ani, a locuit in Italia, avand sporadice legaturi cu minorul - declaratiile martorilor audiati fiind concordante pe acest aspect-, tatal minorului, respectiv intimatul-reclamant......, locuia in Romania, in prezent chiar la Ramnicu-Sarat, avand, potrivit concluziilor referatului de ancheta sociala dispus de judecatorie (fila 45-dosar), o locuinta corespunzatoare si nu exista vreo proba din care sa reiasa ca nu ar fi legat afectiv de minor si nu ar manifesta grija si preocupare deosebite fata de nevoile (de orice natura ale) acestuia.
19. Totodata, este de retinut ca, in speta, nu a existat si nu exista consimtamantul bunicilor materni ai copilului .......in sensul de a stabili locuinta minorului la aceste rude.
De altfel, instanta noteaza ca, desi a fost asistata si reprezentata pe tot parcursul judecatii la judecatorie de un avocat (.........), parata (apelanta) nu a cerut la prima instanta a se aplica dispozitiile art. 400 alin. 3 C.civ., ci, dimpotriva, si-a intemeiat in drept pretentiile pe acest aspect pe dispozitiile art. 400 alin. 1 C.civ., conform carora "In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic", solicitand, chiar, a se dispune stabilirea locuintei minorului respectiv la domiciliul sau din Italia (a se vedea cele consemnate in practicaua incheierii din data de 19.03.2013- fila 51-dosar judecatorie).
20. Se cuvine reliefat, in continuare, ca apelanta-parata a criticat, in al treilea rand, solutia data prin sentinta apelata capatului de cerere a carui analiza a fost devoluata in fata instantei de apel sustinand ca hotararea atacata nu ar fi motivata conform art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ.
Or, in acest context, Tribunalul observa, contrar asertiunilor apelantei, ca sentinta apelata cuprinde "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor", asa cum impune textul de lege invocat si ca eventualele lipsuri ale motivarii sentintei atacate pot fi complinite de instanta de apel, in virtutea caracterului devolutiv al apelului cu care a fost investit in cauza.
21. Nu sunt fondate nici criticile apelantei (parate), expuse, in al patrulea rand, in motivarea apelului promovat, in sensul ca este necesara o reevaluare a criteriilor si a elementelor ce au stat la baza hotararii apelate, deoarece apelanta ar fi revenit definitiv in tara, dupa ce a denuntat contractul de munca incheiat in Italia, fiind in interesul superior al minorului ........a i se stabili locuinta la apelanta, mama sa.
22. Astfel, in aceasta privinta, se observa ca, potrivit art. 2 alin. 5 din Legea nr. 272/2004 -in forma data prin Legea nr. 257/2013, in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii-, "In determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament."
Totodata, conform art. 162 alin. 1 din aceeasi lege, "In cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la locuinta copilului, instanta de tutela va stabili locuinta acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanta poate avea in vedere, in afara elementelor prevazute la art. 2 alin. (5), si aspecte precum: a) disponibilitatea fiecarui parinte de a-l implica pe celalalt parinte in deciziile legate de copil si de a respecta drepturile parintesti ale acestuia din urma; b) disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale; c) situatia locativa din ultimii 3 ani a fiecarui parinte; d) istoricul cu privire la violenta parintilor asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanta dintre locuinta fiecarui parinte si institutia care ofera educatie copilului".
23. Or, in speta, facand aplicarea acestor criterii legale ce trebuie avute in vedere (in mod orientativ) la stabilirea locuintei minorului la unul dintre parinti, trebuie apreciat ca, in mod judicios, judecatoria a considerat ca se impune a se stabili locuinta minorului .........la tatal sau, intimatul-reclamant Mihalcea Ion, iar nu la mama (apelanta-parata.......), asa cum aceasta a solicitat pe cale de cerere reconventionala si prin apelul promovat.
Urmeaza, asadar, a se mentine aceasta solutie, pentru ca este de natura a corespunde interesului superior al copilului respectiv, fiind, astfel, respectate prevederile art. 263 alin. 1 C.civ., conform carora "Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului".
24. Este necesar a se concluziona astfel:
(a) intrucat intimatul-reclamant .......a probat, potrivit concluziilor referatului de ancheta sociala dispus de judecatorie (fila 45-dosar), ca are o locuinta corespunzatoare, respectiv apartamentul nr... din Ramnicu-Sarat,str.......
(b) avand in vedere ca intimatul - reclamant ........a dovedit, cu adeverintele nr. A1948/24.04.2013 si nr. A327/15.01.2014 (filele 62-dosar judecatorie si 52-dosar tribunal), ca, fiind angajat la .........., are venituri din munca (de circa 1600 lei RON), ceea ce prezuma capacitatea acestui parinte de a raspunde (a satisface) nevoilor concrete ale minorului de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate, inclusiv pe plan financiar;
Aceasta in conditiile in care apelanta, pe tot parcursul procesului, nu a facut astfel de probe, sustinerile facute la interogatoriu (fila 63-dosar apel), in sensul in care ar fi fost angajata la un magazin alimentar in Ramnicu-Sarat (pana la 23.12.2013), respectiv la o pensiune la Moeciu de Sus (dupa acea data), nefiind dovedite, desi sarcina in acest sens incumba apelantei, in baza art. 298, coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Nu poate determina o alta concluzie adeverinta nr. 1/17.11.2013 (fila 13-dosar apel), fiindca acest act - obtinut in mod evident pro causa-, mentioneaza ca apelanta este salariata la SC ........SRL din data de 1.10.2013, adica de doar o luna si jumatate inainte, contrazicand declaratia data de apelanta, iar venitul (brut, fara indoiala) de 750 lei pe care l-ar fi obtinut apelanta este cu totul insuficient in conditiile economice actuale pentru a prezuma capacitatea acestui parinte de a raspunde (a satisface) nevoilor concrete ale minorului de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate, inclusiv pe plan financiar.
(c) tinand seama ca, din cele retinute in referatul de ancheta sociala dispus de judecatorie (fila 45-dosar), din raportul de evaluare psihologica dispus de tribunal (filele 60-61-dosar), din cele declarate de minor cu ocazia audierii sale (fila 47-dosar apel) si din inscrisurile depuse de intimat (filele 36-38-dosar tribunal), rezulta fara dubiu:
- ca intimatul-reclamant se ingrijeste in mod corespunzator de copilul sau, avand timpul necesar pentru a proceda astfel, intrucat lucreaza 24 ore si este liber urmatoarele 72 ore (a se vedea fila 55-dosar fond, conform martorei .......mama apelantei) si fiind ajutat in acest sens de catre parintii sai, iar, in locul unde traieste, "exista un mediu pozitiv de ingrijire" (fila 61-dosar apel);
- si ca minorul ........are rezultate foarte bune la invatatura, fiind elev in clasa I la Scoala Gimnaziala nr. 1 din Ramnicu-Sarat, este sustinut in a urma activitati sportive specifice varstei, urmand antrenamente de fotbal, la care este dus de tata si de bunicii paterni, "este o fire sociabila, comunicativa, deschisa si vesela, comunica fara probleme, raspunde la solicitari, cu incredere in fortele proprii, bun autocontrol al emotiilor, sentimentelor si al reactiilor comportamentale, da dovada de istetime, perspicacitate (...) in manifestarile comportamentale nu sunt elemente deviante" (fila 61-dosar apel) si este legat afectiv de intimatul-reclamant........., care, pe perioada de aproape trei ani cat apelanta-parata a fost plecata in strainatate (2010-2013), i-a "oferit suportul psihologic necesar depasirii traumei produse de absenta acesteia" si din partea caruia "beneficiaza (...) de atentie, grija, siguranta si dragoste";
(d) luand in considerare ca apelanta nu a dovedit fara echivoc imprejurarea, invocata in motivarea apelului, ca ar fi revenit definitiv in tara, neintentionand sa plece din nou in Italia;
Astfel, se remarca, in acest context, ca, asa cum reiese din inscrisul depus la fila 57-dosar apel, apelanta a rezervat, la data de 23.12.2013, un bilet de avion pe ruta Bucuresti-Catania (Italia), ca, cu ocazia intalnirilor avute cu psihologul desemnat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului pentru a intocmi raportul de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (fila 61 verso-dosar tribunal) dispus de Tribunal, apelanta a absentat la prima intrevedere programata, din data de 23.01.2014 si ca, la termenul din data de 6.01.2014, apelanta a absentat, chiar avocatul acesteia aratand ca "nu cunoaste motivul pentru care aceasta nu s-a prezentat in instanta" (incheiere fila 48-dosar apel).
Or, toate aceste elemente factuale, evocate in paragraful precedent, sunt de natura a arunca cel putin o umbra de indoiala cu privire la afirmatia apelantei ca ar fi revenit definitiv in tara, neintentionand sa plece din nou in Italia, sustinere de care aceasta leaga (prin care justifica) solicitarea de reevaluare a situatiei de fapt, cu urmarea de a se modifica masura luata cu privire la locuinta minorului ........de prima instanta.
25. Cu toate acestea, Tribunalul considera ca, in parte, apelul paratei este fondat, intrucat este necesar a se schimba sentinta apelata in ceea ce priveste programul de legaturi personale al apelantei cu minorul ..........pentru considerentele care succed (pct. 26-31).
26. Intr-adevar, pe acest aspect, se impune evidentiat ca:
- potrivit art. 401 alin. 1 C.civ., "In cazurile prevazute la art. 400 (nota redactorului: adica in ipoteza, ca in speta, in care locuinta copilului se stabileste la unul dintre parinti), parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta";
- conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament";
- potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, "Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului";
- conform art. 14 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, "In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte";
- potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin: a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.", iar art. 15 alin. 3 din aceeasi lege dispune ca "Parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte, prevazute la alin. (1)".
27. Rezulta, din analiza coroborata a acestor prevederi legale - aplicabile cauzei, fata de capatul subsidiar din cererea reconventionala, asa cum a fost completata (a se vedea supra, pct. 4)-:
- ca parintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta;
- ca, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii sai, inclusiv cu cel la care nu locuieste;
- ca parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte;
- si ca, in situatia in care parintii nu se inteleg, instanta, in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte, va stabili un program al legaturilor personale ale minorului cu parintele la care nu locuieste care sa permita dezvoltarea acestor relatii personale si desfasurarea lor fara oprelisti ori obstacole de orice natura.
In acelasi sens este, de altminteri, si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, de exemplu, hotararea din data de 5.04.2005 in Cauza Monory impotriva Romaniei si Ungariei, publicata in Monitorul Oficial nr. 1055/26.11.2005) in care se arata ca "posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile nationale care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8" din Conventie.
28. Or, in speta, este de observat ca prima instanta a stabilit in mod necorespunzator, cu aplicarea gresita a prevederilor legale sus-citate (pct. 26) si contravenind interesului superior al copilului, programul de legaturi personale al apelantei cu minorul .......
Astfel, asa cum am aratat (pct. 5), prin sentinta apelata, s-a incuviintat ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul in prima saptamana a vacantei de iarna, luna august si prima saptamana a vacantelor de peste an, prin luarea acestuia in domiciliul sau.
Cu alte cuvinte, pe perioada anului scolar, apelanta (mama copilului) nu are posibilitatea, conform celor dispuse de judecatorie, sa aiba legaturi personale cu minorul........
29. Or, acest fapt nu este admisibil, fiind evident contrar interesului superior al copilului.
Aceasta concluzie se impune atat fata de prevederile legale sus-citate (pct. 26), cat si in conditiile in care, din probele administrate in cauza, reiese neechivoc faptul ca minorul respectiv - a carui varsta de doar 7 ani impune stranse legaturi personale si cu mama, iar nu doar cu tatal- este atasat sufleteste si legat afectiv si de mama sa, apelanta (parata-reclamanta) din prezenta pricina.
Deosebit de relevante in acest context sunt cele mentionate in raportul de evaluare psihologica al relatiilor dintre minor si rudele sale apropiate (fila 61-dosar tribunal) dispus de Tribunal si intocmit de catre psihologul desemnat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, respectiv ca "probele proiective aplicate identifica faptul ca minorul este legat afectiv atat de mama, cat si de tata", ca "relatia dintre mama si copil a fost una normala, fireasca, au comunicat adecvat, au povestit despre momentele petrecute impreuna in trecut, despre vacanta petrecuta in Italia la mama", ca, copilul "Denis a afirmat ca doreste sa o mai vada si pe mama, sa se joace cu ea", ca "cei doi parinti sunt la fel de importanti pentru copilul lor si este necesar sa se implice activ in viata acestuia" si ca "copilul a comunicat normal si cu bunicii materni, acestia i-au adus copilului jucariile preferate, pe care si le-a dorit".
De altminteri, chiar copilul......., cu ocazia audierii sale de Tribunal, a relevat ca "mama sa (...) s-a purtat frumos cu el cat a locuit cu ea, in apartamentul acesteia din Ramnicu-Sarat" si ca "tine la amandoi parintii".
30. Prin urmare, fata de considerentele care preced (pct. 25-29), este absolut necesar, in raport de interesul superior al copilului, ca instanta de apel, schimband, in parte, sentinta apelata, sa stabileasca un program de legaturi personale ale apelantei cu minorul ........adecvat in raport atat cu prevederile legale sus-citate (pct. 26), cat si cu situatia de fapt asa cum a reiesit din probele administrate in cauza.
Pentru a se preveni conflictele dintre parinti - vizibile chiar cu ocazia luarii interogatoriilor la termenul din data de 3.02.2014- referitoare la modalitatea in care se vor derula aceste legaturi personale ale minorului cu apelanta (mama sa), Tribunalul va fixa, prin decizie, in mod detaliat, acest program, respectiv in sensul urmator: prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri orele 15,00 pana duminica orele 18,00, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui (intimatul.......) si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat; in prima saptamana din vacantele de iarna si de primavara, precum si in luna august din vacanta de vara, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui (intimatul.........) si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat.
31. In fine, dar nu in ultimul rand, instanta apreciaza, date fiind circumstantele specifice ale cauzei, asa cum sunt conturate de probele administrate, ca este necesar a atrage atentia parintelui la care s-a stabilit locuinta copilului- respectiv intimatul-reclamant......., fata de mentinerea, pe acest aspect, a sentintei apelate prin decizia pronuntata in prezenta cauza-:
- ca are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte, neexistand vreo prevedere legala care sa conditioneze respectarea acestei obligatii de indeplinirea de catre celalalt parinte a obligatiei de a presta intretinere in favoarea copilului;
- ca aceste relatii si legaturi personale se pot (fiind de dorit chiar) desfasura si in oricare dintre celelalte forme prescrise de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004;
- si ca, in cazul in care impiedica sau afecteaza in mod negativ, prin nerespectarea programului stabilit de instanta, legaturile personale ale copilului cu celalalt parinte (apelanta-parata din cauza), aceasta din urma poate fie sa ceara serviciului public de asistenta sociala, in baza art. 15 alin. 5-8 din Legea nr. 272/2004, sa monitorizeze relatiile personale cu copilul pentru o durata de pana la 6 luni, raportul de monitorizare putand fi folosit ca proba in instanta, fie sa solicite instantei de tutela, in temeiul art. 161 din Legea nr. 272/2004, a dispune una sau mai multe masuri cu caracter asiguratoriu sau unele garantii dintre cele enumerate de alin. 2 al art. 161 din aceeasi lege, fie sa ceara instantei de tutela, in baza art. 403 C.civ., a dispune, in cazul schimbarii imprejurarilor avute in vedere la pronuntarea prezentei decizii, modificarea masurilor cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori.
III) Solutia Tribunalului asupra apelului pendinte
32. Prin urmare, pentru aceste considerente expuse pe larg in cele ce preced, care completeaza ori suplinesc motivarea sentintei apelate, Tribunalul, in temeiul art. 296 C.proc.civ., va admite apelul formulat de catre parata-reclamanta ........impotriva sentintei nr. ...../04.06.2013 pronuntate de Judecatoria Ramnicu-Sarat in sensul ca va schimba, in parte, sentinta apelata si va stabili ca apelanta sa aiba legaturi personale cu minorul........., nascut la data de 11.03.2006, dupa urmatorul program: prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri orele 15,00 pana duminica orele 18,00, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui, intimatul ........si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat; in prima saptamana din vacantele de iarna si de primavara, precum si in luna august din vacanta de vara, cu luarea minorului de la domiciliul tatalui (intimatul......) si deplasarea sa in afara acestuia, la domiciliul mamei (apelanta), cu readucerea minorului la domiciliul sau stabilit la intimat, urmand a fi mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate.
In temeiul art. 298, coroborat cu art. 274 alin. 1 C.proc.civ., se va respinge, ca neintemeiata, cererea intimatului vizand obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca intimatul este in culpa procesuala, fiind cazut in pretentii deoarece apelul formulat de partea adversa a fost admis.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Minori
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018Stabilire program vizitare minor - Hotarare nr. 508 din data de 23.06.2017
Situatia legala a copilului. Stabilirea numelui copilului din casatorie, ai carui parinti nu au un nume de familie comun. - Decizie nr. speta 3 din data de 08.01.2008
Reducere contributie de intretinere minor stabilita prin conventie notariala - Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Incetare masura de plasament - Sentinta civila nr. 41 din data de 07.03.2014
Exercitarea drepturilor parintesti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligatia de plata a pensiei de intretinere - Decizie nr. 149 din data de 21.05.2012
Minori - Decizie nr. 193 din data de 22.03.2011
Situatia juridica minor - Decizie nr. 321 din data de 27.09.2010
Contributie de intretinere. Motiv de ordine publica. - Decizie nr. 122 din data de 18.02.2010
Minori - Decizie nr. 718 din data de 12.11.2009
Minori - Decizie nr. 41 din data de 15.02.2010
Minori - Decizie nr. 301 din data de 02.04.2009
Art.103 Cp.Revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.Inadmisibilitatea cererii in situatia in care minorul a devenit major. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2009
Pensie intretinere - Sentinta civila nr. 1348 din data de 15.12.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 1201 din data de 12.11.2010
Incredintare minor - Sentinta civila nr. 1245 din data de 08.12.2010
Inregistrare tardiva a nasterii - Sentinta civila nr. 624 din data de 05.08.2010
Pensie intretinere/Majorare pensie - Sentinta civila nr. 317 din data de 05.05.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 174 din data de 24.03.2010
Stabilire pensie intretinere minori - incredintare minori - Sentinta civila nr. 172 din data de 18.03.2010