Revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara. Stabilirea caracterului preluarii, cu putere de lucru judecat, se face de catre instanta de judecata cu ocazia judecarii caii de atac formulata impotriva deciziei de respingere a notificarii sau in cadrul unui proces in care se judeca o cerere avand ca obiect constatarea preluarii abuzive, o revendicare sau anulare a titlului in baza caruia noul proprietar si-a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 26.01.201, in urma desfiintarii Sentintei civile nr. 129/PI/11.02.2009 si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei C., reclamantii S.L. si S. A. S., in contradictoriu cu paratii Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, respectiv Consiliul Local al Municipiului C., prin Primar si Municipiul C., prin Primar, au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa oblige paratii sa le lase in deplina  proprietate si posesie imobilul situat in C., identificat in CF_, nr. cad.., in suprafata de 373 mp; imobilul situat in C., identificat in CF.., nr. cad.., in suprafata de 857 mp; imobilul situat in C., identificat in CF_, nr., cad..., in suprafata de 250 mp., iar in subsidiar, in situatia in care restituirea in natura a imobilelor descrise mai sus este imposibil de realizat, se solicita acordarea de despagubiri banesti, in conformitate cu valoarea de piata a imobilelor. Reclamantii au aratat ca imobilele mai sus prezentatei, au fost preluate abuziv de stat, prin Decizia nr_./23.02.1973, a Consiliului Popular al orasului C., prin Decretul de  expropriere nr_./31.10.1968, al Consiliului de Stat, ca autoarea reclamantilor, S. P. V. a depus cerere de revendicare la Consiliul popular C. la 21.03.1991, iar la data de 26.01.1993, aceasta a decedat, si ca nu s-a primit nici un raspuns la cererea de revendicare formulata in anul 1991, in temeiul legii 18/1991, singura lege care conf. art.1 reglementa situatia fondului funciar in Romania. Reclamantii au depus cerere de revendicare, in temeiul Legii nr.247/2005, la 13.09.2005, la care au primit raspuns negativ, prin adresa nr. 19825.5856/02.02.2006.  In drept, reclamantii au invocat disp. art. 2 pct.1 lit. f Cod pr. civila, art. 480 si 481 Cod civil, art. 6 alin.2 Legea 213/1998, art. 15 lit. r din Lg. nr. 146/1997, asa cum a fost modificata, art. 1 alin.1 din Primul Protocol Aditional la CEDO, resp. art.6 din CEDO, raportate la disp. art. 20 alin.2 din Constitutia Romaniei. Reclamantii au formulat precizare de actiune, prin care au solicitat obligarea paratilor sa le lase in deplina proprietate si posesie imobilele situate in C., asa cum a u fost mentionate in actiunea introductiva, iar la data de 20.05.2011, au solicitat introducerea in cauza a S.C_, in calitate de intervenient in interes propriu, in baza art. 58 cod procedura civila, in ideea ca aceasta societate ar invoca aceleasi drepturi ca si reclamantii. Prin Sentinta civila nr_/2012, Judecatoria C. a respins, ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, invocata de parat prin intampinare, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, respectiv Consiliul Local al Municipiului C. si Municipiul C., prin Primar, exceptie invocata din oficiu si a respins actiunea formulata de reclamanti in ceea ce priveste revendicarea imobilelor cu nr. top. 4615/18/2, 4615/17/2 si nr. cad. 4687/30/20/14, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva si s-a respins actiunea in revendicare formulata de reclamanti in ceea ce priveste imobilele cu nr. cad. 4615/18/1, inscris in C.F.. C., respectiv nr. cad. 4615/17/1, inscris in C.F_C., ca neintemeiata, fiind respinsa si cererea de chemare in judecata a intervenientei S.C_, in calitate de persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantii, ca neintemeiata. In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, instanta a constatat ca aceasta exceptie a vizat, la momentul invocarii ei, calitatea paratului de a emite dispozitii de restituire, potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, calitate ce revine primarilor, sustinandu-se ca Statul Roman poate fi chemat in judecata daca nu se cunoaste unitatea detinatoare a imobilului, respectiv daca persoana indreptatita nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut de lege si a constatat ca paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice are calitate procesuala pasiva. In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, respectiv Consiliul Local al Municipiului C. si Municipiul C., prin Primar, in ceea ce priveste imobilele cu numerele top. 4615/18/2 si 4615/17/ si nr. cad. 4687/30/20/14, inscrise in C.F. ..C., exceptie invocata din oficiu, instanta a constatat ca aceasta este intemeiata, constatandu-se ca proprietarul tabular al parcelelor cu nr. top. 4615/18/2 si 4615/17/2, este S.C.., fiind ocupate de un depozit de produse petroliere. S-a retinut ca, faptul ca imobilul a fost preluat de stat prin schimb in anul 1973, nu schimba cu nimic aceasta concluzie, indiferent daca preluarea s-a facut cu sau fara titlu valabil, intrucat actiunea nu este o actiune avand ca obiect emiterea dispozitiei de restituire a unui imobil preluat abuziv, ci o actiune in revendicare intemeiata pe art. 480-481 C.civ., ca Statul Roman sau autoritatile administratiei publice locale, nu au calitatea de proprietari tabulari, respectiv aceea de posesori, aceste dispozitii conferind doar o vocatie generala la formularea unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun,  textul excluzand imobilele ce fac obiectul unor legi speciale de reparatie. In ceea ce priveste cererea privind introducerea S.C...in calitate de intervenienta in interes propriu, instanta de fond a retinut  ca situatia din cauza nu este vizata de textul art. 57 din C.proc.civ., intrucat intervenienta fortata are chiar calitate de proprietar tabular si de posesor al imobilelor cu nr. top. 4615/18/2 si 4615/17/2, astfel ca aceasta nu are nici calitatea nici interesul de a formula o actiune in revendicare impotriva Statului Roman sau impotriva organelor administratiei publice locale, Statul Roman fiind chiar  autorul acestei interveniente, astfel ca aceasta nu poate pretinde, in nicio situatie, aceleasi drepturi ca si reclamantii, cererea formulata in baza art. 58 C.proc.civ. fiind deci neintemeiata.
In ceea ce priveste parcelele cu numerele topografice 4615/18/1, 4615/17/1, instanta a respins actiunea, retinand ca la data de 2.09.2005, in baza Legii nr. 247/2005, reclamantii au solicitat restituirea imobilelor expropriate de Statul Roman in baza Deciziei nr. 25/1973, aratand ca exproprierea a fost abuziva datorita faptului ca, din suprafata totala de 2420 mp, Consiliul Popular C. a acordat in schimb doar 250 mp. Cu privire la aceasta cerere, Comisia a comunicat reclamantilor, la data de 02.02.2006, ca imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 247/2005 (f. 27). ca imobilele ar fi trebuit solicitate de catre reclamanti in temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv acestia ar fi trebuit sa atace in instanta, potrivit prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozitia primarului de respingere a notificarii nr_/11.05.2006, urmand calea prevazuta de legea speciala. Impotriva acestei sentinte au formulat apel, in termen legal, reclamantii solicitand admiterea apelului si  modificarea hotararii, instanta de fond a facand aplicare gresita a legii in sensul nerecunoasterii art. 6 din Legea 213/98, in vigoare la data promovarii actiunii, raportata la Dispozitia nr_/11.05.2006 a Primarului mun. C.Tribunalul, analizand legalitatea si temeinicia sentintei apelate, a constatat neintemeiat apelul, retinand ca, in primul rand, trebuie stabilit daca terenurile  revendicate fac obiectul legilor speciale de reparatie, analizandu-se modul  in care  aceste terenuri  cu fost preluate  de catre Staul Roman, neavand nicio relevanta faptul ca Primarul municipiului C., prin Dispozitia nr_/11.05.2006 a respins notificarea pentru motivul ca terenurile nu fac obiectul Legii 10/2001 pentru ca nu a avut loc o preluare abuziva. Stabilirea caracterului preluarii cu putere de lucru judecat se face de catre instanta de judecata, cu ocazia judecarii caii de atac, formulata impotriva deciziei de respingere a notificarii sau in cadrul unui proces in care se judeca o cerere avand ca obiect constatarea preluarii abuzive, o revendicare sau anulare a titlului in baza caruia noul proprietar si-a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara. Tribunalul a constatat ca terenurile din cauza au facut obiectul  legilor speciale de reparatie, Legea nr.10/2001 si Legea nr.247/2005, iar reclamantii, neatacand in instanta dispozitia nr_./1.05.2006, nu si-au realizat dreptul dedus judecatii, folosind si parcurgand intreaga procedura administrativa si caile de atac prevazute de lege impotriva modului de solutionare a notificarii in procedura administrativa. S-a mai retinut si ca exista si posibilitatea sanctionarii pasivitatii culpabile a entitatii investite cu solutionarea notificarii, in emiterea deciziei sau dispozitiei (conform Deciziei XX/2007 pronuntata in recurs in interesul legii ori formularea unei cereri de chemare in judecata in conditiile art. 28 alin. 3 din lege), dar si controlul judiciar exercitat in etapa ulterioara, de finalizare a raportului juridic de reparatie angajat de stat prin adoptarea Legii 10/2001 (stabilirea cuantumului despagubirilor de catre Comisia Centrala si plata acestora, daca masura reparatorie in echivalent imbraca forma acestora) si care se deruleaza in temeiul Titlului VII din Legea 247/2005 si potrivit normelor procedurale si substantiale acolo edictate. S-a motivat si ca adoptarea unei reglementari speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei reglementari anterioare, nu incalca art. 6 din Conventie in situatia in care celea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectiva. Faptul ca aceasta lege speciala este sau nu una efectiva, poate fi constatata printr-o analiza in concret  a fiecarei cauze.