Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a procurorului. Natura termenului prevazut de art.2781 Cod pr.pen si consecintele nerespectarii acestuia. Respingerea plangerii ca tardiva.

Prin sentinta penala nr.614/04.06.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.7235/212/2008 a fost respinsa ca tardiva plangerea formulata de petentul V.N. impotriva rezolutiei procurorului nr.11900/P/23.08.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, in temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod de procedura penala.
In baza art.192 alin.2 Cod de procedura penala, a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
     La data de 9.04.2008, prin adresa nr.625/II/2/2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, a fost inaintata acestei instante plangerea formulata de petentul V.N. impotriva rezolutiei procurorului nr.11900/P/2006 din 23.08.2007, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii S.T., B.E.M., I.P., D.O. si D.I., sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.penal.
     In sustinerea plangerii, petentul a aratat ca procurorul nu a analizat actele din dosarul de urmarire penala, din cauza faptuitorilor acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare.
     La termenul din 28.05.2008  reprezentantul Ministerului Public a invocat  exceptia tardivitatii formularii plangerii.
     Analizand exceptia invocata, prima instanta a retinut ca, potrivit art.185 C.pr.penala, cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Ca atare, neexercitarea in termen a unui drept procesual conform textului mentionat conduce la pierderea acestui drept.
     In art.2781 C.pr.penala a fost stabilit un termen de 20 de zile pentru formularea plangerii impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata, care curge de la data comunicarii solutiei de respingere a plangerii facute conform art. 275-278 C.pr.penala sau, in cazul nesolutionarii in termen a acestei din urma plangeri, de la expirarea termenului de 20 de zile in care procurorul ierarhic superior avea obligatia de a o rezolva.
     Din adresa nr.1703/II/2/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta rezulta ca petentul V.N. a formulat plangere impotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007 la prim procurorul Parchetului la data de 19.09.2007, prin rezolutia nr.1703/II/2/2007 fiind respinsa plangerea formulata de catre petent .
     Tinand seama ca abia la data de 18.03.2008 (data inregistrarii plangerii la Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta) petentul V.N. a depus plangere impotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007, instanta de fond a constatat ca plangerea adresata Judecatoriei Constanta a fost formulata cu incalcarea termenului imperativ prevazut de lege; aceasta intrucat din analiza prevederilor art.2781 alin. 2 C.pr.pen. rezulta ca in situatia in care prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, investit cu solutionarea plangerii impotriva rezolutiei nr.11900/P/2006/23.08.2007, nu a solutionat plangerea depusa la data de 19.09.2007 in termen de 20 de zile de la primirea acesteia, deci pana la 09.10.2007, petentul erau obligat ca in termen de 20 de zile de la expirarea termenului fixat pentru solutionarea plangerii sa se adreseze direct instantei.
     In consecinta, nu mai tarziu de 30.10.2007 petentul ar fi trebuit sa se adreseze Judecatoriei Constanta si sa investeasca aceasta instanta cu solutionarea plangerii, conform art. 278 1 alin. 2 C.pr.pen.
     Instanta a mai retinut ca prevederile art. 2781 alin.2 C.pr.pen. reglementeaza dreptul (si obligatia) persoanei vatamate de a se adresa direct instantei, in cazul in care procurorul competent nu a solutionat plangerea in termenul legal,  interpretare ce rezulta din coroborarea art.278 alin.4 C.pr.pen. si art. 277 C.pr.pen.
     Fata de aceste considerente, prima instanta a admis exceptia tardivitatii  introducerii plangerii, invocata de reprezentantul Ministerului Public, si in baza art. 2781 alin.8 lit.a C.pr.penala a  respins plangerea formulata de petentul V.N. impotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, ca tardiva.
     
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal petentul V.N., solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare sau procurorului, in vederea redeschiderii urmaririi penale, cu motivarea ca dreptul la aparare i-a fost incalcat.
     In acest sens, recurentul arata ca nu i-a fost comunicata solutia procurorului, ca desi la dosar a depus acte medicale din care rezulta ca este bolnav, i-a fost respinsa cererea de amanare, iar pe fondul cauzei a sustinut ca prima instanta a comis o eroare de fapt, prin maniera de interpretare a materialului probator.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata recursul a fi nefondat.
     Sub un prim aspect, instanta de recurs constata ca petentul nu i s-a incalcat dreptul la aparare, intrucat la primul termen cauza a fost amanata, printre altele, pentru a da posibilitatea studierii dosarului, la cererea recurentului, iar la termenul din 14.05.2008 instanta a amanat cauza fata de imposiblitatea de prezentare a petentului din motive medicale.
     La termenul din 28.05.2008, petentul a solicitat din nou amanarea cauzei, insa a fost prezent personal, cererea fiindu-i respinsa in mod intemeiat intrucat cauza inregistrase doua amanari si, cu toate ca petentul fusese externat din spital la data de 27.05.2008, au fost avute in vedere dispozitiile art.2781 alin.12 Cod de procedura penala, care impun solutionarea plangerii in 30 de zile.
     Prin urmare, nu se poate existenta vreunei vatamari in sensul invocat, cu atat mai mult cu cat instanta a amanat pronuntarea pentru a da posibilitatea petentului sa depuna concluzii scrise asupra exceptiei de tardivitate invocata de catre procuror.
  De asemenea, neintemeiate sunt si criticile petentului in legatura cu solutia de respingere a plangerii ca tardiva.
     Este adevarat ca potrivit art.2781 Cod de procedura penala plangerea impotriva solutiei de netrimitere in judecata se face in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a plangerii, insa, potrivit alineatului 2 al aceluiasi text de lege, in situatia in care prim procurorul parchetului nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile instituit de art. 277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa instantei in termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile in care procurorul trebuia sa rezolve plangerea.
  Daca termenul de 20 de zile in care procurorul are obligatia solutionarii plangerii este un termen de recomandare, termenul in care persoana nemultumita se poate adresa instantei este un termen imperativ, instituit in vederea exercitarii unui drept procesual, a carui nerespectare se sanctioneaza cu decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen, potrivit art.185 alin.1 Cod de procedura penala.
Concluzia nu poate fi alta, deoarece atata vreme cat formularea plangerii la instanta este conditionata de parcurgerea obligatorie a procedurii prealabile la procuror, nu se poate admite posibilitatea contestarii solutiei fara nici un fel de restrictionari, ceea ce inseamna ca persoana interesata este obligata a respecta si termenele prevazute de lege.
De asemenea, nu se poate admite ca termenul prevazut de art.2781 Cod de procedura penala ar avea caracter de recomandare, intrucat in caz contrar persoana interesata ar putea obtine oricand analizarea situatiei sale, ceea ce ar aduce atingere drepturilor celorlalte parti la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
Din acest punct de vedere, se poate constata ca dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie nu ocrotesc doar drepturile celor ce se adreseaza instantei in vederea protejarii intereselor legitime, ci si drepturile celorlalte parti, fapt ce ne duce la concluzia ca exercitarea liberului acces la justitie nu se poate face in mod discretionar. 
     In toate aceste cazuri, legiuitorul are caderea de a stabili termenele si data de la care acestea curg, cat priveste valorificarea oricarui drept procesual, iar in masura in care s-a stabilit o alta data decat cea a comunicarii, inseamna ca s-a urmarit accelerarea modului de solutionare a acestei categorii de cauze, precum si impunerea unei atitudini active in persoana celui interesat de solutionarea plangerii. 
     De altfel, aceasta solutie este in acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin decizia nr. 904/16.10.2007 a retinut ca prevederile legale prevazute de art.2781 alin.2 Cod procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai in vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie.
     In situatia data, petentul V.N. a formulat plangere impotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007 la prim procurorul Parchetului la data de 19.09.2007, insa abia la data de 18.03.2008 (data inregistrarii plangerii la Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta) petentul a depus plangere la instanta.
     In aceste conditii, sesizarea Judecatoriei Constanta s-a facut cu incalcarea termenului imperativ prevazut de lege, deoarece in cazul in care prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta nu a solutionat plangerea depusa la data de 19.09.2007 in termen de 20 de zile de la primirea acesteia, deci pana la 09.10.2007, petentul erau obligat ca in termen de 20 de zile de la expirarea termenului fixat pentru solutionarea plangerii sa se adreseze direct instantei.
     In consecinta, nu mai tarziu de 30.10.2007 petentul ar fi trebuit sa se adreseze Judecatoriei Constanta si sa investeasca aceasta instanta cu solutionarea plangerii, conform art. 278 1 alin. 2 C.pr.pen.
     Fata de considerentele expuse mai sus, constatand ca prima instanta a facut o corect aplicare a legii, iar sentinta atacata nu intra sub incidenta unor cazuri de casare, tribunalul urmeaza a respinge ca nefondat recursul, in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedura penala, cu obligarea recurentului la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat, potrivit art.192 alin.2.
     
1