Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a procurorului. Consecintele nerespectarii termenului de introducere a plangerii la instanta competenta, in contextul dispozitiilor tranzitorii din Legea nr.281/2003. Tardivitate

        Prin sentinta penala nr.1263/13.06.2006 pronuntata de catre Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.686/2006 a fost respinsa ca tardiva plangerea formulata de catre petenta Ionescu Ecaterina, in numele SC Darza Import-Export SRL Bucuresti, impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta nr.313/P/2002, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor A. P., C. M. D. si P. D.. sub aspectul infractiunii prev.de art.215/1 Cp, intrucat faptele reclamate nu exista si a invinuitului D. D., sub aspectul infractiunii prev.de art.249 Cp, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia.
       In baza art.192 alin.2 Cpp, a fost obligata petenta la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare catre stat.
        Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca petenta s-a adresat cu plangere la instanta competenta la data de 06.03.2006, desi rezolutia prim-procurorului nr.685/2/2003 prin care a fost respinsa plangerea aceleiasi petente impotriva solutiei procurorului a fost comunicata la data de 22.08.2003, fiind incalcate dispozitiile tranzitorii din Legea nr.281/2003, conform carora in cazul rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale, al ordonantelor ori dupa caz, al rezolutiilor de clasare, de scoatere de sub urmarire penala, date de procuror pana la intrarea in vigoare a legii, termenul de introducere a plangerii prev.de art.278/1 Cpp este de 1 an si curge de la data intrarii in vigoare a legii, respectiv 01.01.2004.
        Acest termen este unul imperativ, a carui nerespectare atrage sanctiunea decaderii din exercitiul dreptului, fie si in conditiile in care art.21 din Constitutie consacra principiul liberului acces la justitie, deoarece legiuitorul a supus acest drept unei limitari, in vederea realizarii unui alt principiu esential si anume solutionarea unei cauze cu celeritate, intr-un termen rezonabil.
      Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs in termen legal petenta, criticand solutia atacata pentru nelegalitate si netemeinicie.
       In motivarea recursului, s-a aratat ca in mod gresit a fost respinsa plangerea ca tardiva, deoarece expertizele efectuate in faza de urmarire penala confirma existenta prejudiciului, iar in raport de modificarile legislative intervenite instanta avea obligatia de a pune in discutie repunerea in termen, pentru a se crea posibilitatea examinarii fondului cauzei.
        Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca recursul este nefondat.
      Asa cum in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond, in situatia dedusa judecatii termenul de introducere a plangerii la instanta competenta este de un an de la data la care au devenit aplicabile noile dispozitii ale art.278/1 Cpp, introduse prin Legea nr.281/2003 si anume 01.01.2004, avand in vedere ca solutia de netrimitere in judecata adoptata de procuror era anterioara intrarii in vigoare a acestei legi.
       Cum plangerea petentei a fost adresata instantei la data de 06.03.2006, desi rezolutia prim-procurorului i-a fost comunicata la data de 22.08.2003, aceasta apare ca fiind facuta cu depasirea termenului imperativ prevazut de lege, motiv pentru care devine operabila sanctiunea tardivitatii.
     Aceasta concluzie decurge din faptul ca prevederile amintite nu au reglementat posibilitatea repunerii in termen, vointa legiuitorului fiind aceea de a se da o rezolvare cat mai rapida acestui gen de cauze, in acord cu principiul celeritatii specific procesului penal, prin oferirea unui termen rezonabil la indemana justitiabilului in care acesta sa poata actiona.
      Recurenta petenta a beneficiat in acest fel de un termen suficient de lung pentru a se adresa instantei de judecata, insa a ramas in pasivitate fara a justifica  o cauza obiectiva de impiedicare, astfel ca ii sunt aplicabile dispozitiile art.185 alin.1 Cpp, potrivit carora cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea lui atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
     Pe cale de consecinta, criticile formulate nu pot conduce la admiterea recursului si casarea sentintei atacate, motiv pentru care acesta urmeaza a fi respins ca nefondat, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cpp.
       De asemenea, recurenta va fi obligata la plata sumei de 90 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
                 
                 
                    
                
1