Drept civil

6.In materia divortului, competenta teritoriala este stabilita de prevederile speciale ale art.607 C.pr.civila, textul aplicandu-se si in situatia in care ambii soti domiciliaza in strainatate - decizia civila nr.217/04.05.2010 - dosar nr.4102/118/2010.

Prin sentinta civila nr.9215/21.05.2009, Judecatoria  Constanta a admis actiunea, in sensul ca a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre parti la 30.10.1971 si inregistrata in registrul starii civile al localitatii Turcoaia, jud. Constanta, sub nr.17 din 30.10.1971, din culpa comuna si a dispus revenirea paratei la numele anterior casatoriei.    
Conform art.38 alin.1 Codul familiei, instanta a constatat ca exista motive temeinice pentru care raporturile  dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, de acest lucru facandu-se vinovate ambele parti, reclamantul ca nu a facut suficiente compromisuri pentru a continua casatoria, iar parata ca a consumat excesiv bauturi alcoolice si a avut manifestari violente fizic si verbal fata de reclamant, astfel cum reiese din declaratia martorului M.C.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, din cuprinsul inscrisului olograf reprezentand motivele de apel si al notelor ulterioare atasate la dosar de catre aceasta rezultand, in esenta, ca cererea de divort trebuia solutionata de Tribunalul din Trento, Italia.
Examinand legalitatea sentintei civile apelate prin prisma motivelor de apel astfel cum au fost precizate in rejudecare, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit.art.5 C.proc.civ., "cererea se face la instanta domiciliului paratului. Daca paratul are domiciliul in strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
In materia divortului, competenta teritoriala este stabilita de prevederile speciale ale art.607 C.proc.civ., potrivit carora "Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul, iar cand paratul nu are domiciliul in tara, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul.
In speta, din probele administrate si sustinerile partilor rezulta ca ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in Constanta, iar in cuprinsul deciziei de casare  nr.5/FM/18.01.2010 pronuntate de Curtea de Apel Constanta (obligatorie in rejudecare in privinta aspectelor dezlegate de instanta de recurs, potrivit art.315 C.proc.civ) se retine ca, in prezent, nici una dintre parti nu mai domiciliaza la aceasta adresa, ci in localitatea Trento din Italia, asa cum rezulta din declaratia martorului M.C., audiat de prima instanta, dar si din spusele apelantei-parate.
O dovada in plus ca si intimatul-reclamant domiciliaza in prezent in Italia, iar nu in Constanta, unde si-a indicat adresa in cererea de chemare in judecata, este faptul ca acesta a fost reprezentat la judecata in fond de d-na avocat S.G., imputernicita in acest sens prin procura autentificata sub nr.111/02.02.2009 la BNP Nicolae Cautiniuc.
Ori, reprezentarea lui in prima instanta prin mandatar a fost posibila, potrivit disp.art.614 C.proc.civ., numai pentru ca a facut dovada prin inscrisurile din dosarul de fond ca are resedinta in localitatea Ton din Provincia Trento- Italia, figurand in evidentele populatiei din localitatea respectiva ca rezident din aprilie 2008.
In aceasta situatie, fata de  prevederile art.607 C.proc.civ., se constata ca  Judecatoria Constanta nu trebuia sa procedeze la solutionarea pe fond a cererii de divort cu care a fost investita din moment ce atat reclamantul, cat si parata domiciliaza in strainatate, respectiv in Provincia Trento din Italia, solutia consacrata in doctrina si practica judiciara pentru o asemenea situatie fiind aceea de respingere a cererii pentru lipsa de competenta  a instantelor de judecata romanesti.
In considerarea argumentelor expuse si in temeiul art.296 C.proc.civ., prin admiterea apelului declarat de parata, se va schimba in tot sentinta civila atacata, in sensul ca actiunea de divort va fi respinsa pentru necompetenta generala a instantelor din Romania.