Desfacerea casatoriei. Incredintare minori. Contributie lunara de intretinere.

Prin sentinta civila nr. 3721/20.04.2010, pronuntata de Judecatoria Sibiu, s-a admis actiunea principala de divort formulata de L. C. in contradictoriu cu paratul L. C. C.; s-a admis  in parte actiunea reconventionala de divort formulata de L. C. C. in contradictoriu cu L. C. si, in consecinta, s-a dispus  desfacerea casatoriei incheiata intre parti la 27.09.1997 in Sibiu si inregistrata in Registrul starii civile sub nr. 930 din culpa paratului; s-a dispus ca reclamanta sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de G.  cu efectuarea cuvenitelor modificari si mentiuni in actele de stare civila; s-a incredintat spre crestere si educare minorele: L. A.-A., n. la 04.10.1998 si L. S.-I., n. la 05.06.2000 mamei reclamante si obliga paratul sa plateasca in favoarea acestora o contributie lunara de intretinere de cate 351,5 lei  fiecare minora incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la majoratul minorelor sau alte dispozitii legale. Paratul a fost obligat  la 39,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut „ca partile s-au casatorit la 27.09.1997 in Sibiu si din casatorie au rezultat minorele: L. A.-A., n. la 04.10.1998 si L. S.-I., n. la 05.06.2000.
Ultimul domiciliu comun al sotilor si a celor doua minore a fost in Sibiu, strada R., nr. 1, unde acestia locuiau impreuna cu mama paratului din februarie 2009.
Martorii audiati la propunerea reclamantei au declarat ca neintelegerile sotilor se datoreaza atitudinii paratului care lipsea nejustificat de la domiciliu, consuma alcool si a fost agresiv in repetate randuri cu reclamanta, urmele loviturilor fiind vizibile.
Martorii audiati la propunerea paratului au aratat ca reclamanta se face vinovata de destramarea relatiilor de casatoriei deoarece nu se ocupa de gospodarie si de copii si consuma alcool, paratul fiind cel care intretine familia si se ocupa de cumparaturi.
Toti martorii au facut referire la incidentul care a dus la separarea in fapt a sotilor.
Astfel, se retine ca in 12 octombrie 2009 paratul si-a agresat sotia urmare faptului ca reclamanta a blocat cardul sau de salariu pentru ca sotul sa nu poata scoate bani. Gestul reclamantei de a-si bloca cadrul a fost justificat prin aceea ca sotul sau i-a luat cardul si gestiona banii dupa bunul sau plac, situatie care dura de cand reclamanta s-a angajat. In acest mod, reclamanta era nevoita sa ceara de multe ori bani cu imprumut daca se lovea de refuzul sotului sau de a-i da bani.
 Loviturile primite in zona capului, brat si antebrat au necesitat 8-9 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal din 13.10.2009. Din actul medical rezulta ca leziunile traumatice s-au produs prin compresiune, zgariere si lovire cu corp contondent. La incident pare sa fi fost de fata mama paratului si fiica cea mica, care se aflau in apartament la acel moment.
Reclamanta s-a deplasat la spital impreuna cu sora paratului - martora I. C. – si nu s-a mai intors in domiciliu decat pentru a-si lua cateva lucruri personale. La acel moment, reclamanta a cerut ajutorul prietenei sale – martora A. D. – pentru a o transporta si a gasi un loc unde sa stea. Minorele au ramas in domiciliul comun.
De atunci, reclamanta nu s-a intors in domiciliu si pastreaza legatura cu minorele la scoala.
Instanta constata ca teama pe care o invoca reclamanta fata de parat, teama ce a impiedicat-o sa-i viziteze fiicele in domiciliul comun, este justificata, nefiind o simpla afirmatie fara sustinere. Leziunile provocate de sotul sau au fost grave iar, potrivit martorei A., paratul a continuat sa-si intimideze sotia prezentandu-se la locul de munca al acesteia si provocand scandal. Instanta a retinut chiar declaratia mamei paratului care a aratat ca cineva din biroul reclamantei a telefonat comandantului paratului pentru a sesiza comportamentul acestuia.
Instanta nu poate retine ca dovedita sustinerea ca reclamanta consuma alcool excesiv, avand in vedere declaratia mamei paratului care a aratat ca ambii soti consumau alcool in limite normale. Tot mama paratului afirma ca ambii soti faceau cumparaturi.
Se mai retine faptul ca sotii au avut mai multe domicilii de-a lungul timpului, datorita schimbarilor locului de munca al paratului si ca cea mai mare parte din perioada casatoriei reclamanta s-a ocupat de minore.
Relevanta este declaratia surorii paratului care arata ca minorele erau bine ingrijite cand acestia s-au mutat la Sibiu – in februarie 2009. In perioada 2004-2008 sotii au locuit in judetul C. unde minorele au fost exclusiv in grija reclamantei.”
Analizand probele administrate si constatand ca situatia conflictuala grava dintre parti a dus la separarea sotilor si ca aceasta separare dureaza in timp, instanta si-a format convingerea ca relatiile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila din vina exclusiva a paratului motiv pentru care instanta de fond a admis  actiunea de divort, in temeiul dispozitiilor  art. 38 Cod fam, iar casatoria va fi desfacuta. Instanta subliniaza ca agresiunea fizica grava nu este compatibila cu relatiile de casatorie si ca aceasta agresiune nu poate fi justificata.
Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se poate face numai atunci cand culpa concurenta a sotului reclamant  este grava si bine stabilita si ar putea duce ea singura la desfacerea casatoriei. In speta, nu s-a dovedit existenta unei asemenea culpe a reclamantei. S-a retinut ca neintelegerile intre soti s-au datorat atitudinii paratului.
Vazand ca intre parti nu a intervenit invoiala ca dupa desfacerea casatoriei, reclamanta sa poarte in continuare numele dobandit prin incheierea casatoriei, instanta a dispus  ca aceasta sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de G., in temeiul art. 40 Codul familiei, cu efectuarea cuvenitelor modificari si mentiuni in actele de stare civila.
Cu privire la incredintarea minorilor, instanta retine ca cele doua fete au dorit sa fie incredintate tatalui spre crestere si educare. Potrivit anchetelor sociale, in prezent ambii parinti au conditii bune de locuit si un loc de munca. Mama a inchiriat un apartament in localitatea A. de 3 camere si dependinte bine mobilate si utilate iar tatal locuieste ca tolerat in locuinta mamei sale. Veniturile paratului sunt superioare celor ale reclamantei.
Apreciind comparativ conditiile de crestere si educare oferite de ambii parinti, avand in vedere interesul superior al minorelor, instanta le va incredinta spre crestere si educare mamei, care prezinta garantii morale pentru aceasta.
Instanta a retinut ca relatia dintre tata si fiice este una apropiata dar, minorele nu au fost si nu sunt in  grija efectiva a tatalui. Reclamanta a fost cea care s-a ocupat de minore si dezvoltarea armonioasa a acestora, rezultata din caracterizarile dascalilor, este rezultatul aportului in cea mai mare parte a reclamantei. Minorele au schimbat domiciliul de mai multe ori anterior anului 2009 si prin urmare acest motiv nu poate fi invocat in sprijinul cererii paratului. De la separarea in fapt a sotilor si pana in prezent, minorele sunt mai mult in grija bunicii paterne si nu exista dovezi ca paratul s-a ocupat efectiv de ingrijirea acestora de la nasterea lor. Mama a fost impiedicata obiectiv sa ingrijeasca de minore dupa separarea in fapt si este de dorit ca relatia dintre mama si fiice, intrerupta brusc, sa revina cat mai repede la normalitate. Este vorba de normalitatea relatiilor dintre mama si fiice de pana in luna octombrie 2009.
 Mai mult, comportamentul violent al paratului, chiar daca nu s-a manifestat impotriva minorelor, nu ofera garantia morala necesara pentru incredintarea minorelor.
Nu in ultimul rand, in luarea acestei masuri. instanta a avut in vedere sexul si varsta minorelor, care necesita apropierea mamei. Nici o proba nu dovedeste incompetenta mamei de a ingriji minorele si motivul temeinic pentru care acestea nu trebuie lasate in grija acesteia.
Vazand dispozitiile art. 101,107 Codul  familiei  care obliga ambii parinti la intretinerea copilului lor minor, contribuind fiecare proportional cu mijloacele sale, instanta va obliga paratul la plata unei contributii de intretinere lunara de cate 351,5 lei incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la majoratul minorului sau alte dispozitii legale, conform art. 42 al 3 si 94 Cod fam. la stabilirea sumei concrete instanta a avut in vedere veniturile paratului, in medie de 2109 lei.
Vazand dispozitiile art. 274 Cod de procedura civila instanta a obligat paratul la cheltuieli de judecata in suma de 39,3 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar. Nu s-au dovedit alte cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, solicitand schimbarea in parte a acesteia, in sensul admiterii in totalitate a cererii reconventionale si doar in parte a actiunii, desfacerii casatoriei din culpa comuna, incredintarea catre apelant a celor doua minore si obligarea intimatei la plata unei contributii de intretinere in favoarea acestora; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului s-a  aratat ca instanta de fond nu a apreciat obiectiv probele administrate in cauza, intrucat din probatoriul testimonial si cel cu inscrisuri s-a dovedit ca neintelegerile dintre parti s-au accentuat in decursul anilor datorita lipsei banilor si a proastei administrari a acestora, in situatia in care reclamanta nu a lucrat perioade mari de timp, iar partile s-au indatorat la banci, paratul fiind cel care trebuia sa achite aceste datorii.
Reclamanta, au aratat-o martorii, este o fire rece si care consuma frecvent alcool, iar treaba in gospodarie era facuta de mama paratului.
Descrierea facuta paratului de catre martorele A. D. si G. M. este in contradictie cu  recomandarea de la locul de munca al paratului.
In plus, reclamanta a ales sa paraseasca domiciliul conjugal in luna octombrie 2009, lasand minorele in grija tatalui, astfel ca reclamanta este cea care a provocat ruptura si a dezbinat familia si, in final, s-a sustras de la dreptul si obligatia de intretinere a copiilor.
Instanta de fond nu a apreciat obiectiv interesul minorelor atunci cand a dispus incredintarea lor mamei, aspect in legatura cu care hotararea este si netemeinica si nelegala. Astfel, s-a nesocotit dorinta minorelor, nu s-a tinut cont de posibilitatile materiale ale apelantului, ca el poate oferi accesul la scoli si informatii intr-un oras mai mare, s-a ignorat faptul ca de la parasirea domiciliului conjugal minorele au ramas in grija tatalui si sunt foarte atasate de acesta.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 296 si 294 Cod de procedura civila si ale Codului familiei.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
In esenta hotararea primei instante a fost criticata de parat sub aspectul culpei retinute la desfacerea casatoriei, acesta invocand culpa comuna a sotilor, precum si din perspectiva incredintarii minorelor mamei spre crestere si educare.
Ca aspect general, tribunalul apreciaza ca prima instanta a pronuntat nu numai o solutie temeinica si legala, rezultat al unei extrem de minutioase si profunde analize a starii de fapt, dar si excelent argumentata juridic, asa incat tribunalul isi insuseste toate argumentele expuse acolo.
Asa fiind, tribunalul apreciaza ca neintemeiat motivul de apel constand in gresita retinere a culpei paratului la destramarea relatiilor de casatorie dintre parti. Observam ca apelantul isi argumenteaza ideea culpei comune prin aceea ca reclamanta intimata nu a avut perioade lungi de timp un loc de munca, ori aceasta, in conditiile in care s-a ocupat de cresterea si educarea copiilor, nu poate fi considerata o culpa la destramarea relatiilor de casatorie. Chiar si in situatia in care un cuplu nu are copii, prin el insusi, faptul ca unul dintre soti nu are un loc de munca, nu poate fi considerat un motiv de divort. Chiar apelantul amintea dispozitiile art. 2 din Codul familiei, potrivit carora relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune intre membri ei, care sunt datori sa-si asigure sprijin moral si material, asa incat sustinerile apelantului nu pot fi un motiv de retinere a culpei intimatei la desfacerea casatoriei. Dimpotriva, instanta de fond retine, prin probele administrate, un comportament al paratului ea nu se incadreaza nicidecum in principiul prevazut de art. 2 din Codul familiei, aratand ca acesta a fost deosebit de violent cu sotia lui, aplicandu-i lovituri in zona capului, brat si antebrat si, mult mai reprobabil, acestea producandu-se si in fata fiicei mai mici a partilor. Un asemenea comportament nu are nici o justificare si este in masura sa duca la destramarea ireversibila a relatiilor de casatorie dintre doi  soti.
Apelantul a mai invocat proasta administrare a banilor, desi probele testimoniale administrate in fata ambelor instante au relevat faptul ca acesta se ocupa de administrarea banilor, chiar si de cei ai intimatei, intrucat aceasta nu stia sa-si foloseasca cardul pe care avea banii de salariu, iar cand aceasta a blocat cardul pentru ca sotul ei sa nu mai aiba acces la bani, a fost batuta de catre acesta.
Apelantul arata ca declaratiile martorelor care vorbesc despre violentele sale fata de sotia lui sunt contrazise de caracterizarea pe care acesta a primit-o de la locul de munca. Din punctul de vedere al tribunalului, acea recomandare nu vine sa infirme cu nimic aspectele relatate de martori, pentru ca ea il caracterizeaza pe apelant din perspectiva modului in care si-a indeplinit atributiile de serviciu si nu are cum sa spuna nimic despre apelantul sot sau tata.                       
Astfel, declaratiile martorelor la care si instanta de fond a facut referire, arata ca acesta a fost violent, iar violenta a fost confirmata si de certificatul medico-legal eliberat, dupa ce intimata s-a dus la spital insotita de sora apelantului; in plus au aratat ca acesta lipsea de la domiciliu. Chiar si in apel martora H. F. a vorbit despre violentele apelantului, despre lipsa lui de la domiciliu si despre o presupusa relatie extraconjugala a acestuia.
In conditiile in care, s-a dovedit, ca intimata a parasit domiciliul conjugal datorita violentelor paratului, acesta nu poate veni sa spuna ca parasirea de catre aceasta a domiciliului conjugal este un motiv de divort si ca aceasta a produs, de fapt, ruptura familiei.
S-a reprosat intimatei ca era o „fire rece” si, extrem de interesant, exact aceasta expresie a fost folosita si de fiica cea mare cand a descris-o pe mama sa, iar daca i s-a cerut sa arate pentru ce e nemultumita de mama, a spus ca nu le lasa pe afara si le pune sa faca lectii, pentru ca vrea ca ele sa fie perfecte.
Nici cel de-al  doilea motiv de apel, cel vizand incredintarea copiilor la mama, nu poate fi retinut.
Este adevarat ca instanta de fond a luat decizia incredintarii minorelor la mama nesocotind astfel dorinta acestora, care ar fi vrut sa ramana la tata, dar solutia instantei este temeinica si in concordanta cu dispozitiile legale. Astfel,  in cea mai mare parte a vietii  lor, de cresterea minorelor s-a ocupat mama, tatal avand serviciu,  si nu se i poate retine intimatei ceva care sa nu o faca demna sa-si creasca in cele mai bune conditii copiii. In plus, aceasta nu si-a parasit de buna voie copiii, ci a fost nevoita sa plece datorita agresiunii apelantului si faptul de a nu-si fi luat si copiii cu ea s-a datorat imprejurarii ca, atunci, nu avea unde sa se duca cu ele. Este, insa, adevarat ca acest gest al intimatei, de a pleca fara copii, ingreuneaza acum restabilirea relatiilor cu ele.
Este, insa, reprobabil ca, dupa despartirea sotilor, apelantul nu a putut separa cele doua planuri, anume cel al neintelegerii cu sotia sa si cel al interesului copiilor, si a determinat o ruptura si mai mare intre copii si mama, prin aceea ca nu i-a mai permis mamei sa le vada sau sa vorbeasca cu ele si le-a crescut intr-un asemenea fel incat fetele se exprima in termeni mai putini buni despre mama. Indiferent de relatiile dintre soti, de vina oricaruia in destramarea relatiilor de casatorie, relatia fiecarui parinte cu copilul lui trebuie mentinuta in termenii cei mai buni si nu este acceptabil ca parintele la care copiii se afla la un moment dat sa le ofere o asemenea educatie incat copilul sa aiba o parere rea despre celalalt parinte.
Apelantul a mai invocat si faptul ca, datorita deciziei primei instante de a incredinta copiii mamei, in conditiile in care fetele au vrut sa ramana la tata, fiica cea mare ar fi suferit emotional extraordinar, asa incat a fost nevoie de spitalizare, fiind diagnosticata cu tristete, anxietate, nesiguranta, plans facil, tulburari de somn, simptome debutate in ultimele luni (biletul de iesire din spital este din  7 mai 2010), „datorita situatiei familiale”, se arata acolo. Credem ca, in mod absolut regretabil, starea acestui copil este consecinta, asa cum se arata si in actul medical, al relatiilor tensionate din familie de mai mult timp si este culpa parintilor in preajma carora s-au aflat copiii in aceste momente de tensiune. Pe de alta parte, parintele caruia ii sunt incredintati copiii trebuie sa-i creasca mereu cu respectul si afectiunea cuvenita si fata de parintele la care acesti copii nu se afla, in ultima instanta si pentru aceea ca o asemenea masura nu este nicicand definitiva, ea putand fi schimbata daca se schimba si conditiile care au stat la baza luarii ei, asa incat copiii sa nu priveasca aceasta schimbare ca pe ceva tragic. Copiii trebuie sa se simta la fel de „acasa” la oricare dintre parinti, atata vreme cat acestia sunt niste parinti buni.
Nici argumentele apelantului, legate de conditiile materiale superioare pe care le poate oferi copiilor, nu pot schimba decizia, pentru ca, potrivit legii, ambii parinti au indatorirea de a contribui material, corespunzator veniturilor lor, la cresterea copiilor. Nici faptul ca intimata locuieste intr-un oras mai mic nu poate fi un argument pentru incredintarea copiilor, important fiind interesul superior al copilului si felul in care acesta poate fi atins, calitatea parintelui care se va ocupa cel mai  indeaproape de educatia copiilor.
Nu in ultimul rand, retinem argumentul instantei de fond potrivit caruia varsta si sexul minorelor necesita apropierea lor de mama.
Pentru toate aceste considerente de fapt si in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod proc. civila tribunalul a respins apelul si a pastrat ca legala si temeinica sentinta primei instante.
In temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a apelantului, acesta va fi obligat la plata catre intimata a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand onorariu de avocat.