Stabilire program vizita minori. Prevalenta principiului interesului superior a copilului.

      Interpretarea eronata si importanta exagerata pe care instanta de fond a atribuit-o actelor medicale prezentate de catre reclamanta, au condus la conturarea unui criteriu cvasiexclusiv al acestei probe, in raport de ansamblul restul materialului probator, in prefigurarea solutiei pronuntate. Astfel, din actele medicale a rezultat ca minorii sufera de rinita alergica, afectiune medicala care nu poate fi inclusa in categoria notiunii de "boala", in sensul stabilit de catre instanta de fond, deoarece nu este de natura a imobiliza copiii in desfasurarea vreunei activitati specifice varstei. Imprejurarea ca o atare afectiune presupune, este adevarat, aplicarea unei medicatii corespunzatoare, nu impiedica stabilirea unui program de vizita mai extins al minorilor, cata vreme s-a dovedit ca tatal este constient de starea acestora si cu siguranta le poate administra tratamentul necesar. Minorii au dreptul si interesul de a mentine legaturi personale cu tatal lor, deoarece numai astfel intre parti se poate dezvolta o viata de familie, cu consecinta dezvoltarii unei personalitati echilibrate emotional si afectiv.
      Prin urmare, nu exista nici un motiv obiectiv sau temeinic care sa justifice o limitare a exercitarii dreptului superior al minorilor de a petrece un timp suficient cu tatal lor.
      
      Prin sentinta civila nr.19735/08.04.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta, instanta a admis actiunea formulata de reclamanta - parata  M.A. in contradictoriu cu paratul - reclamant M.R., in sensul ca a dispus incredintarea spre crestere ?i educare a minorilor M.I., nascut la data de 17.08.2005 ?i M.M., nascuta la data de 31.08.2005, catre reclamanta - parata  pana la solutionarea definitiva ?i irevocabila a hotararii de divort; a luat act de renuntarea formulata de paratul - reclamant cu privire la capatul de cerere privind incredintarea spre crestere ?i educare a minorilor; a admis, in parte, cererea reconventionala formulata de paratul - reclamant M.R., in sensul ca a incuviintat ca, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii de divort, paratul - reclamant sa aiba legaturi personale cu minorii o data pe luna, in ziua de sambata, intre orele 10-18, la domiciliul reclamantei - parate. A respins cererea paratului - reclamant de obligare a reclamantei - parate la plata pensiei de intretinere pentru minori si a obligat paratul - reclamant catre reclamanta - parata la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Pentru a hotari in acest fel, a retinut instanta de fond ca, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constan?a, reclamanta M.A. a chemat in judecata pe paratul M.R., pentru ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna incredintarea minorilor M.M. in varsta de 1 an si 10 luni si M.I. in varsta de 4 ani si 10 luni, pana la solutionarea actiunii de divort.
      In motivare, s-a aratat ca sunt intrunite conditiile urgentei si vremelniciei, din cauza paratului, care are o atitudine colerica fata de copii, dar si fata de reclamanta, prin exercitarea de agresiuni fizice. S-a mai aratat ca se impune luarea masurii provizorii si de urgenta, avand in vedere interesul superior al minorilor care, asistand la astfel de scene de violenta si neglijati total de parat, pot fi afectati profund in dezvoltarea lor psihica pentru viitor.
      In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.613       c. proc .civ.
      Paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat incredintarea minorilor provizoriu pana la solutionarea divortului, stabilirea pensiei de intretinere pentru minori in cuantum de 33 % din venitul lunar obtinut de reclmanta, stabilirea unui program de vizitare a minorilor in favoarea sa pana la solutionarea actiunii de divort.
      Paratul - reclamant a invederat instantei ca, daca initial a fost de acord cu incredintarea minorilor mamei reclamante - parate, in prezent nu isi mai manifesta acordul motivat de faptul ca, de la despartirea in fapt, minorii se afla la mama acesteia in Tulcea, fiindu-i refuzata posibilitatea de a-si vizita copiii si petrecerea unui timp mai indelungat cu acestia, in conditiile in care  pana la despartirea partilor s-a implicat in cresterea si educarea lor.
      A considerat ca in conditiile in care reclamanta nu sta cu copiii intrucat lucreaza si nu se poate ocupa personal de acestia, se impune ca in mod provizoriu sa-i fie incredintati spre crestere si educare, putand fi ajutat de mama sa in supravegherea permanenta a copiilor.
      Ca o consecinta a capatului de cerere privind incredintarea minorilor spre crestere si educare, paratul - reclamant a solicitat stabilirea in sarcina reclamantei - parate a obligatiei de plata a pensiei de intretinere in cuantum de 33% din venitul lunar obtinut.
      In subsidiar, paratul - reclamanat a solicitat stabilirea unui program de vizitare minori in sarcina sa, in urmatoarea modalitate: in cursul anului, in fiecare saptamana din luna, in fiecare week-end din luna, de vineri de la ora 18 pana duminica ora 18 si o saptamana in vacanta de vara.
      In drept, paratul - reclamant si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.607, art.613 si art.6142 cod proc. civ. si art.43, art.86 si art.94 c. fam.
      Printr-o alta cerere inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta, reclamantul M.R. a solicitat in contradictoariu cu parata M.A. ca, pe cale de ordonanta presedintiala, sa se stabileasca un program de vizitare a minorilor in favoarea sa, fara trecerea vreunui termen sau conditie pana la solutionarea actiunii de divort.
      In temeiul art.164 c. proc. civ., cele doua cereri au fost conexate, avandu-se in vedere ca au aceleasi parti, iar obiectul si cauza au o stransa legatura intre ele.
      In temeiul art.168 c. proc. civ. au fost administrate urmatoarele probe : ancheta sociala la domiciliul partilor, referatul de evaluare psihilogica a minorului M.I. realizat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta, inscrisurile aflate la  dosar si proba testimoniala cu 4 martori.
      La ultimul termen, paratul - reclamant a precizat ca renunta la capatul de cerere privind incredintarea minorilor, mentinandu-si pozitia exprimata prin cererea reconventionala cu privire la stabilirea unui program de vizita minori o data pe luna, la sfarsitul primei saptamani, la domiciliul sau.
      Pentru a pronunta sentinta civila men?ionata, a retinut instanta de fond ca, fata de acordul partilor, cei doi minori vor fi incredintati, pana la ramanerea irevocabila a sentintei de divort, spre crestere si educare mamei. S-a avut in vedere faptul ca, desi partile se afla in proces de divort, fiind incidente in aceasta situatie prevederile art.613 ind.2 cod proc. civ., minorii aflandu-se in supravegherea mamei, situatia acestora data de varsta frageda si problemele de sanatate de care acestia sufera necesita stabilirea unei situatii certe si posibilitatea ca la orice ora si zi, siguranta acestora sa fie asigurata de unul din parinti, care si prin pregatirea profesionala poate sa le asigure un climat  de liniste si siguranta.
      Problemele de sanatate ale minorilor au fost reliefate de toti martorii audiati in cauza, confirmate de actele medicale depuse la dosar, dar si grija manifestata de ambii parinti in oprirea acestora de la consumul de alimente interzise si alergenii daunatori.
      In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de paratul - reclamant privind obligarea reclamantei - parate la plata pensiei de intretinere in cuantum de 33 % din salariul lunar obtinut, instanta a respins-o ca fiind ramasa fara obiect, data fiind pozitia exprimata de paratul - reclamant privind renuntarea la capatul de cerere privind incredintarea minorilor.
      In ceea ce priveste capatul din cererea reconventionala formulata de paratul - reclamant privind stabilirea de legaturi personale cu minorii, instanta a dispus admiterea in parte, urmand ca in mod provizoriu, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii de divort, acesta sa aiba legaturi cu minorii o data pe luna, in ziua de sambata, intre orele 10-18, la domiciliul reclamantei - parate.
      La luarea acestei decizii, instanta a avut in vedere problemele de sanatate ale minorilor, varsta frageda, distanta dintre cele doua localitati si, nu in ultimul rand, stabilirea unei legaturi de comunicare intre cei doi parinti care, de comun acord, trebuie sa stabileasca care dintre cele patru zile de sambata din luna, in functie de programul fiecaruia, sa-i permita acestuia vizitarea minorilor.
      Mai mult, instanta a avut in vedere la luarea acestei decizii faptul ca minorii trebuie sa aiba in constiinta lor (chiar daca sunt inca mici) reprezentarea ca ambii parinti se preocupa de ei, incredintarea spre crestere si educare unuia dintre parinti nu trebuie sa se faca prin excluderea celuilalt parinte din viata lor.
      Asa cum rezulta din fisa de evaluare psihologica, s-a apreciat ca minorul I. este atasat de ambii parinti, vorbind cu egala afectiune de amandoi, cu deosebirea ca fiecare dintre acestia ii satisface un anumit tip de nevoi.
      Tot din referatul de evaluare, rezulta ca minorul se adreseaza mamei atunci cand este bolnav, avand cu siguranta ca punct de plecare afectiunea manifestata de mama in asemenea situatii, aratand totodata ca tatal este cel care ii ofera momente de joaca si activitati "ca intre baieti".
      Toate acestea demonstreaza ca minorii isi apreciaza in egala masura ambii parinti, modele in viata si de comportament, cresterea si educarea acestora urmand a fi facuta intr -un climat normal si de comunicare.
      Audiate in cauza, martorele A.O. si C.S. au incercat a arata ca paratul - reclamant a exercitat asupra minorilor acte de violenta fizca si verbala, insa instanta a avut in vedere faptul ca atentionarea minorilor nu s-a facut cu intentia de corectie, ci a fost cu intentia acestuia de atentionare ca modalitatea aleasa de minor de manifestare, nu este in conformitate cu locul unde se aflau.
      Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul-reclamant, criticand-o pentru nelegalitate, numai in ceea ce priveste programul de vizita a minorilor, stabilit de catre instanta de fond. A apreciat recurentul ca programul de vizita stabilit este foarte redus, in raport de necesitatea ca minorii sa stabileasca o relatie normala cu tatal lor. Interesul minorilor trebuie sa fie primordial in pronuntarea hotararii in prezenta cauza, iar in cauza este in interesul superior al acestora de a avea un program de relatii personale cu tatal, stabilit in mod adecvat.
      Desi nu a depus intampinare, intimata a depus in aparare acte medicale ale copiilor si a solicitat, cu ocazia concluziilor orale adresate instantei de judecata, respingerea recursului ca nefondat.
      Analizand legalitatea sentintei civile recurate, prin prisma criticilor ce i se aduc, tribunalul a retinut urmatoarele :
      Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.272/21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, "raspunderea pentru cresterea si asigurarea  dezvoltarii copilului revin in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si a-si indeplini obligatiile fata de copil, tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia".
      Astfel, dispozitiile art.14 teza I din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului consacra dreptul copilului de a avea legaturi personale cu ambii parinti, urmand a fi avute in vedere si prevederile art.15 din acelasi act normativ privind modalitatile de exercitare a relatiilor personale.
      In ceea ce priveste programul de vizita al minorei, din dispozitiile art.43 si 97 din Codul familiei si art.14 si 15 din Legea nr.272/2004, rezulta ca reclamantul, in calitate de parinte, are dreptul de a mentine legaturi personale cu minorii pentru a putea contribui la cresterea si educarea acestora, iar minorii au dreptul de a se bucura de cresterea si ingrijirea tatalui lor.
      Este adevarat ca atata timp cat reclamantul nu este decazut din exercitiul drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a mentine legaturi personale cu copiii sai.
      Pe de alta parte, si minorii au dreptul si interesul de a mentine legaturi personale cu tatal sau, deoarece numai astfel intre parti se poate dezvolta o viata de familie, cu consecinta dezvoltarii unei personalitati echilibrate emotional si afectiv.
      Dezvoltarea unei vieti de familie de catre minori si tatal lor, reclamantul  in cauza, presupune ca acestia sa se bucure cat mai mult timp posibil unul de prezenta celuilalt.
      Dar, in circumstantele spetei, instanta trebuie sa stabileasca programul de relatii personale de maniera in care acesta sa fie in interesul superior al acestora.
      Interpretarea eronata si importanta exagerata pe care instanta de fond a atribuit-o actelor medicale prezentate de catre reclamanta, au condus la conturarea unui criteriu cvasiexclusiv al acestei probe, in raport de ansamblul restul materialului probator, in prefigurarea solutiei pronuntate. Astfel, din actele medicale a rezultat ca minorii sufera de rinita alergica, afectiune medicala care nu poate fi inclusa in categoria notiunii de "boala", in sensul stabilit de catre instanta de fond, deoarece nu este de natura a imobiliza copiii in desfasurarea vreunei activitati specifice varstei. Imprejurarea ca o atare afectiune presupune, este adevarat, aplicarea unei medicatii corespunzatoare, nu impiedica stabilirea unui program de vizita mai extins al minorilor, cata vreme s-a dovedit ca tatal este constient de starea acestora si cu siguranta le poate administra tratamentul necesar (conform inscrisului medical depus in fata instantei de apel, tratamentul consta intr-o lingurita de Aerius, data seara inainte de culcare si intr-o tableta de Singulaire, administrata o data pe zi).
      Pe de alta parte, din declaratia martorilor audiati in fata instantei de fond a rezultat ca paratul s-a preocupat indeaproape de respectarea tratamentului medical si de regimul alimentar strict al minorilor, astfel incat nu se poate retine ca acestia s-ar afla intr-un oarecare pericol, pe timpul cat ar sta la tata.
      De asemenea, tribunalul a avut in vedere aplicarea dispozitiilor Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 17 iulie 2003, ratificata de Romania prin Legea nr.87/2007, in special art.7, ce impune autoritatilor judiciare luarea masurilor adecvate in stabilirea programului de relatii personale.
      In speta, s-a facut dovada ca recurentul este preocupat de bunastarea fizica si materiala a copiilor, chiar martorii audiati la cererea reclamantei au relevat faptul ca intre minori si tata exista puternice relatii de afectiune, ca afectiunea de care sufera minorii nu este de natura a le limita acestora posibilitatea de a petrece un timp mai indelungat cu tatal lor, chiar in afara domiciliului mamei, ca nu exista nici un motiv obiectiv sau temeinic care sa justifice o limitare a exercitarii dreptului superior al minorilor de a petrece un timp suficient cu tatal lor, considerente pentru care, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 c.pr.civ. recursul a fost admis, iar sentinta civila recurata a fost modificata in parte, in ceea ce priveste stabilirea unui program de vizita al minorilor, fara a se pierde din vedere, bineinteles, caracterul provizoriu al unui atare program, in modalitatea solicitata de recurent. Astfel, s-a incuviintat ca pana la ramanerea irevocabila a hotararii de divort paratul reclamant sa aiba legaturi personale cu minorii in prima si a treia saptamana din luna, de sambata, orele 10:00, pana duminica la orele 16:00, cu posibilitatea luarii minorilor la domiciliul tatalui si cu obligatia pentru aceasta de a-i aduce inapoi la mama la expirarea perioadei.