Contestatie decizie de concediere

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 24.05.2013 sub numar de dosar 5274/118/2013 reclamantul  ... a chemat in judecata pe parata ...., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta dispuna anularea deciziei nr. 1 din 26.04.2013 emise de catre parata prin care s-a dispus incetarea raporturilor de serviciu, ca netemeinica si nelegala cu obligarea paratei la reintegrare pe postul detinut anterior sau pe un post similar, obligarea paratei la plata drepturilor salariate indexate, actualizate si majorate incepand cu data de 04.04.2013 si pana la data de 26.04.2013,obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate incepand cu data de 27.04.2013 si pana la reintegrarea efectiva,obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 2000 de lei cu cheltuileli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajat al .... incepand cu data de 02.04.2013 in functia de mecanic utilaj in baza contractului individual de munca nr. 13, pe o perioada determinata, incepand cu data de 04.04.2013 pana pe
data de 04.07.2013, salariul de baza lunar fiind stabilit la 2100 lei brut, dand dovada de loialitate si profesionalism pe parcursul derularii raporturilor de munca. Cu toate acestea, parata a dispus in mod nelegal concedierea reclamantului, sens in care a fost emisa Decizia nr. 1 din 26.04.2013 prin care .... a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, incetare a relatiilor de munca prin acordul parilor. Reclamantul a subliniat faptul ca nu a formulat nicio cerere prin care sa solicite incetarea contractului de munca incepand cu data de 26.04.2013 motiv pentru care, in aceasta situatie a apreciat ca Decizia nr. 1 din 26.04.2013 este lovita de nulitate absoluta. In fapt, afirma reclamantul, este vorba de o disimulare a desfacerii contractului de munca prin acordul partilor, decizia de a  inceta relatiile contractuale fiind deja luata inca din data de 24.04.2013, administratorul societatii ajungand la o serie de concluzii privind lipsa de competenta a reclamantului in mod discretionar, fara a urma procedurile legale si fara a-i da dreptul la aparare. Totodata, a mai aratat reclamantul ca parata nu i-a achitat nici salariul aferent pe perioada in care am prestat munca, acest fapt fiind dovada relei credinte cu care a actionat fostul angajator, ce a dorind practic sa se foloseasca de serviciile salariatului, dar fara a achita contravaloarea muncii. Conform art. 39 al. 1 lit. a din Codul muncii, angajatul are dreptul la salariu pentru munca depusa. In plus, a mai solicitat reclamantul ca parata sa fie obligata de a plati despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate incepand cu data de 27.04.2013 si pana la reintegrarea efectiva, in raport de art. 80 al. 1 din Cdoul muncii.
In ceea ce priveste daunele morale, reclamantul a solicitat sa fie luat in considerare prejudiciul moral pe care l-a suferit constand in suferinta produsa prin neplata salariului si indepartarea sa din firma intr-un mod abuziv. Situatia acestuia era si mai grava avand in vedere ca are un copil minor si s-a aflat in situatia de a nu ii putea asigura un trai decent, motiv pentru care se impune acordarea unei satisfactii echivalente intr-un cuantum apreciat la suma de 2000 de lei.
In drept, au fost invocate prevederile art. 129 si urmatoarele, 194 si urmatoarele din Noul cod de procedura civila, 1349 din Noul Cod civil, precum si toate textele de lege enumerate in cuprinsul actiunii. In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar inscrisuri: contract individual de munca nr. 13/02.04.2013 si Decizia nr. 1/26.04.2013, certificat de nastere al minorului.
Parata a formulat intampinare (filele 22-26) prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata intrucat a apreciat aceasta ca desi reclamantul avea cunostinta de regulamentul de ordine interioara, fisa postului si codul de etica al societati  ca urmare a intocmirii la data de 08.04.2013 a fisei de evaluare personala a reclamantului ... s-a stabilit ca acesta nu cunoaste protocolul de lucru pentru functia pe care o ocupa, nu are cunostintele profesionale necesare, astfel incat evaluarea performantelor profesionale a fost apreciata ca nesatisfacatoare, in sensul ca acesta nu indeplineste asteptarile si nu mai poate fi mentinut pe postul ocupat.  Cu toate acestea, administratorul societatii a manifestat in continuare o atitudine toleranta si a recomandat sefului ierarhic superior al reclamantului, sa aiba rabdare cu acesta considerand ca fiind tanar si la inceputul activitatii "incearca sa se adapteze in colectiv si este usor tracasat". Cu toata atitudinea binevoitoare a acestuia, reclamantul ... nu si-a revizuit modul de lucru aducand o serie de prejudicii clientilor firmei parate. A mai aratat parata ca pentru "a nu-i face rau pe viitor "administrator societatii a solicitat incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii, respectiv prin acordul partilor, desi in cauza erau indeplinite toate conditiile pentru inceterea contractului motivata de lipsa de competenta profesionala a acestuia. Astfel ca, pentru ca reclamantul ... sa nu mai produca si alte pagube societatii si clientilor firmei, la data de 26.04.2013 a fost emisa Decizia nr.1/26.04.2013.Reclamantul a refuzat sa semneze acordul cu privire la incetarea pe cale amiabila a contratului sau individual de munca, desi a fost invitat in acest sens la firma, incercandu-se o solutionare pe cale amiabila a situatiei.
Parata a subliniat faptul ca in contractul individual de munca nr.13/02.04.2013 al reclamantului a fost stabilita de catre parti la lit.L alin. a) "perioada de proba de 90 zile calendaristice", astfel incat la data desfacerii contractului sau individual de munca, respectiv la 26.04.2013 reclamantul se afla in perioada de proba. Ulterior, data de 01.07.2013, constatandu-se ca in mod eronat a fost inscris in Decizia de concediere ca temei de drept: art.55 lit.b din Codul muncii, se emite Dispozitia nr.1/01.07.2013 prin care la art.1 se corecteaza temeiul de drept inserat in Decizia nr. 1/26.04.2013 de incetare a contractului individual de munca al d-lui ..., in sensul ca: «incepand cu data de 26.04.2013, contractul individual de munca al d-lui ... ‘inceteaza in temeiul art.31 alin. (3) din Codul Muncii. » titulatura corecta a Deciziei de concediere devenind:
« Decizia nr.1/26.04.2013 de ‘incetare a contractului individual de munca in perioada de proba. Referitor la pretentiile banesti ale reclamantului avand ca obiect obligarea paratei la plata drepturilor salariale actualizate si majorate in perioada 04.04.2013 - 26.04.2013 aceasta a solicitat respingerea intrucat a aratat ca a achitat toate drepturile salariale ce-i reveneau acestuia pentru intreaga perioada cat a fost angajatul societatii. In ceea ce priveste cererea privind obligarea societatii la plata unor despagubiri morale societatea parata a solicitat de asemenea respingerea ca nefondata intrucat societatea nu a produs niciun prejudiciu moral reclamantului, ci dinpotriva, societatea este cea care a avut de suferit din cauza reclamantului prejudiciu de imagine, cat si prejudiciu material.
Fata de aceste precizari societatea parata a formulat si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea numitului ... la plata sumei de 63.000 lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul material si de imagine pe care l-a adus societatii prin activitatea defectuoasa pe care a prestat-o clientilor in perioada in care a fost angajatul societatii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 254 din Codul Muncii.
Atasat intampinarii si cererii reconventionale parata a depus inscrisuri in sustinerea apararilor sale, respectiv  Decizia de incetare a contractului individual de munca nr. 1/26.04.2013, Dispozitia nr. 1/01.07.2013, Procesul-verbal de control al ITM, adresa nr.1/07.06.2013 catre ITM, acte interne ale .... care atesta modul de desfasurare al activitatii de catre ..., Fisa de evaluare personala a lui ..., ROI -ul societatii, Codul de etica al societatii, fisa de post pentru functia detinuta de catre reclamant- mecanic utilaj, contractul individual de munca al acestuia, CV-ul si cererea de angajare a lui ....
Inainte de primul termen de judecata, reclamantul a formulat cerere modificatoare si precizatoare (filele 93-96) prin care a aratat ca solicitarile sale actuale adresate instantei sunt  anularea dispozitiei nr. 1 din 01.07.2013 emise de catre parata prin care a fost modificat temeiul de drept inserat in decizia nr. 1/26.04.2013, anularea deciziei intitulata nr. 1 din 26.04.2013 (dar emisa in data de 01.07.2013) asa cum aceasta a fost modificata. De asemenea a aratat ca intelege sa renunte la judecarea capatului 3 de cerere privind plata drepturilor salariate, in contextul in care parata i-a achitat aceste drepturi ulterior sesizarii instantei, restul pretentiilor din actiunea introductiva ramanand nemodificate.
Prin raspunsul la intampinare si intampinarea la cererea reconventionala (filele 97-102), reclamantul a apreciat ca prin actele depuse in aparare de catre parata aceasta a incercat o noua "tactica", incercand sa disimuleze din nou concedierea sa, de aceasta data printr-o incetare a relatiilor de munca in perioada de proba  propunandu-si sa-l indeparteze din cadrul societatii, dar fara a parcurge procedurile legale necesare. In opinia reclamantului daca acesta nu ar fi corespuns din punct de vedere profesional, parata ar fi avut posibilitatea sa dispuna concedierea acestuia in temeiul art. 61 lit d din Codul muncii. Desigur, in aceasta situatie, procedura evaluarii salariatului era absolut obligatorie, conform dispozitiilor art. 63 lit. 2 din Codul muncii. In ceea ce priveste cererea reconventionala, reclamantul a solicitat instantei  sa o  recalifice  ca o veritabila cerere de chemare in judecata, context in care a solicitat a fi  disjunsa urmand a fi solutionata pe cale separata. S-a invocat si exceptia de netimbrare a cererii reconventionale.
Pe fondul cererii reconventionale reclamantul a contestat veridicitatea inscrisurilor depuse in sustinerea acesteia de catre parata sens in care a apreciat ca parata reconvenienta nu a fost in masura sa probeze existenta vreunui prejudiciu pe care i l-ar fi produs reclamantul ca o conditie de baza pentru antrenarea  raspunderii delictuale  a reclamantului  devenit parat.
La termenul de judecata din data de 21.10.2013, instanta a respins exceptia de netimbrare a cererii reconventionale precum si cererea de disjungere a cererii reconventionale pentru motivele aratate in incheiere.
Pentru solutionarea cauzei, instanta a incuviintat si administrat la solicitarea partilor proba cu inscrisuri, proba testimoniala si proba cu interogatoriul partilor.
Analizand cererea de chemare in judecata formulata de reclamant prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei si a dispozitiilor normative incidente, instanta apreciaza ca aceasta este intemeiata in parte pentru urmatoarele considerente:
Intre partile litigante din prezenta cauza au intervenit raporturi de munca, conform contractului individual de munca nr. 13/2.04.2013 (filele 12-14), in temeiul caruia reclamantul a fost angajat la societatea parata in functia de mecanic utilaj, pe o perioada determinata de 3 luni, respectiv 4.04.2013-4.07.2013.
La data de 26.04.2013, parata a emis decizia nr.1 de incetare a contractului individual de munca urmare a cererii salariatului (fila 10), incepand cu data de 26.04.2013, in temeiul art.55 litera b din Codul muncii. Ulterior, temeiul de drept al deciziei a fost corectat prin dispozitia nr.1/1.07.2013 (fila 30), in sensul ca incepand cu data de 26.04.2013, contractul individual de munca al reclamantului inceteaza in temeiul art.31 alin.3 din Codul muncii. In aceste conditii, a fost emisa, la aceeasi data,  decizia nr.1/26.04.2013 de incetare a contractului individual de munca in perioada de proba (fila 29), rectificata in sensul celor aratate.
Potrivit disp. art.85 alin.1 din Codul muncii, salariatul incadrat cu contract individual de munca pe durata determinata poate fi supus unei perioade de proba, care nu va depasi 15 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca cuprinsa intre 3 si 6 luni.
In cauza, contractul individual de munca nr.13/2.04.2013 este un contract de munca pe durata determinata, fiind incheiat pe o perioada de 3 luni, respectiv 4.04.2013-4.07.2013, in conditiile art.83 lit.a din Codul muncii, in cuprinsul acestuia fiind mentionata o perioada de proba de 90 de zile calendaristice.
Raportat la disp. art.57 alin.4 din Codul muncii, aceasta clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste pentru salariat obligatii care contravin unor norme legale imperative, fiind inlocuita de drept cu dispozitiile legale aplicabile. In acest context, decizia nr.1/26.04.2013 de incetare a contractului individual de munca in perioada de proba este nelegala, fiind emisa in temeiul disp. art.31 alin.3 Codul muncii, in conditiile in care perioada de proba de 15 zile lucratoare, prevazuta de lege, expirase la data de 25.04.2013. Or, sfarsitul perioadei de proba coincide cu ultima zi a acestei perioade, notificarea putand interveni, cel mai tarziu, la incheierea programului de lucru din acea zi.
Dincolo de aceste aspecte, notificarea scrisa a angajatorului de incetare a contractului se aseamana cu o concediere pentru necorespundere profesionala a salariatului, cu particularitati in raport in raport cu regulile concedierii de drept comun, deoarece nu se impune emiterea unei decizii de concediere in sensul art.62 alin.2 Codul muncii. Astfel, dreptul angajatorului de a denunta contractul individual de munca in perioada de proba este limitat la constatarea inaptitudinilor profesionale ale salariatului, iar constatarea trebuie sa se bazeze pe criterii obiective care, in cazul unui conflict de munca, sa poata fi verificate de judecator, pentru a pentru a inlatura in acest fel eventualele aprecieri abuzive ale angajatorului, fara legatura cu relatia de munca. O, in cauza, sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, probele administrate infirma apararile formulate de catre parata. In acest sens, instanta retine ca potrivit declaratiei martorului ... (fila 160), fost coleg de serviciu al reclamantului, nu au existat reclamatii cu privire la calitatea reparatiilor efectuate beneficiarilor de catre reclamant iar declaratia martorului  ... (fila 168), angajat in cadrul beneficiarului ..., sustine acest aspect, intrucat nu au existat probleme la momentul interventiilor reclamantului. Fisele de constatare depuse la dosarul cauzei de catre parata cu privire la interventia acestuia la ..., efectuata in data de 15.04.2014 si 12.04.2014 nu sunt insusite de catre aceasta societate prin semnatura si stampila si nici nu au fost recunoscute de catre martorul .... Mai mul decat atat, cu privire la interventia din data de 15.04.2014, la solicitarea instantei, societatea in discutie a comunicat fisa de constatare (fila 176), in care nu se regasesc obiectiuni  fata de activitatea reclamantului. In ceea ce priveste activitatea prestata de reclamat la ..., in data de 11.04.2013, instanta exclude inscrisul prezentat de parata din analiza probelor incuviintate, respectiv fisa de constatare (fila 49), avand in vedere ca, potrivit disp. art.292 alin.2 NCPC, sanctiunea neprezentarii originalului la cerere consta in inlaturarea inscrisului din probatiune,
In consecinta, se constata ca aspectele invederate de catre parata, potrivit carora reclamantul nu a  corespuns profesional cu activitatea pe care o desfasura, nu se bazeaza decat pe declaratia martorului ... (fila 161), seful reclamantului, fara insa a fi sustinuta de fapte pertinente si probate.
Astfel, apreciind ca angajatorul a comis un abuz de drept, decizia nr. 1/26.04.2013 de incetare a contractului individual de munca in perioada de proba, astfel cum a fost corectata, fiind netemeinica si nelegala, in conformitate cu disp. art.80 alin.1 din Codul muncii, instanta va dispune anularea acesteia si implicit a deciziei nr.1/26.04.2014 de incetare a contractului individual de munca urmare a cererii salariatului si a dispozitiei nr.1/1.07.2013.
In ceea ce priveste cererea reclamantului privind obligarea paratei la reintegrare pe postul detinut anterior sau pe un post similar, instanta  apreciaza ca, in cauza pendinte, reintegrarea in munca este imposibila din punct de vedere obiectiv intrucat contractul individual de munca al reclamantului, incheiat pe durata determinata, a expirat la data de 4.07.2013. De vreme ce contractul nu mai exista ca, de altfel, nici acel loc de munca, salariatul nu poate fi reintegrat in munca, astfel incat cererea reclamantului, sub acest aspect, este neintemeiata.
Referitor la capatul de cerere privind plata drepturilor salariale, instanta retine ca, prin cererea aditionala (fila 93), reclamantul a renuntat la judecarea acestuia, anterior primului termen de judecata.
Avand in vedere dispozitiile art. 406 alin.1 NCPC, conform carora reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de judecata, fie prin cerere scrisa, instanta urmeaza sa ia act de manifestarea de vointa a reclamantului cu privire la judecata acestui capat de cerere.
Urmare a anularii concedierii, in conformitate cu disp. art.80 alin.1 din Codul muncii, instanta va obliga  angajatorul la plata unei despagubiri, de la data de 27.04.2014, astfel cum a fost solicitat de catre reclamant, si pana la data de 4.07.2013, inclusiv, data expirarii contractului individual de munca.
In ceea ce priveste cererea referitoare la daunele morale, instanta are in vedere ca, in cazul concedierilor nelegale, despagubirea salariatului pentru prejudiciul cauzat acestuia se realizeaza in principal prin plata retroactiva a drepturilor salariale neincasate, acestea reprezentand contravaloarea prejudiciului material cauzat salariatului prin concedierea nelegala.
Prejudiciul este material atunci cand poate fi cuantitificat in bani si prin aceasta se deosebeste de prejudiciul moral, care nu poate fi cuantificat in bani. Prin urmare, clasificarea prejudiciului in material si moral nu se suprapune peste clasificarea drepturilor subiective civile in patrimoniale si nepatrimoniale. Asa fiind, ca urmare a incalcarii unui drept subiectiv patrimonial poate rezulta fie un prejudiciu material, fie un prejudiciu moral, fie ambele categorii de prejudicii.
In cazul concedierii nelegale si/sau netemeinice, drepturile incalcate de angajator au caracter patrimonial si isi au izvorul in contractul individual de munca. Prejudiciul material cauzat salariatului este dat de contravaloarea drepturilor salariale neincasate, iar prejudiciul moral poate exista in masura in care, prin incalcarea acelorasi drepturi patrimoniale ale salariatului, i-au fost aduse acestuia pagube suplimentare, necuantificabile in bani.
Ca si in dreptul comun, existenta prejudiciului moral, dincolo ca nu poate fi cuantificat in bani, trebuie dovedita. Faptul ca in cazul conflictelor de munca sarcina probei apartine angajatorului, potrivit art. 272 din Codul muncii, nu inseamna ca prejudiciul moral este prezumat si nici ca orice afirmatie a salariatului cu privire la existenta acestui prejudiciu este invariabil considerata dovedita, angajatorul fiind de facto pus in situatia de face o probatiune imposibila privind fapte negative contrare celor afirmate de salariat. Dimpotriva, faptele negative se probeaza, ca si in dreptul comun, prin dovedirea faptelor pozitive contrare, chiar daca aceasta presupune inversarea sarcinii probei: faptul pozitiv va fi dovedit de cel care il afirma. Astfel, daca de exemplu salariatul afirma ca i-au fost cauzate probleme in domeniul vietii private ori al demnitatii, acesta trebuie sa dovedeasca faptul respectiv, neputand fi pus angajatorul in situatia sa probeze ca viata privata a salariatului a decurs fara nici o problema si ca demnitatea acestuia nu a suferit atingeri, probatiune care pentru angajator ar fi imposibila si ar presupune incalcarea dreptului sau la un proces echitabil.
In concluzie, din probele administrate poate in principiu rezulta existenta unui prejudiciu moral adus salariatului, daca circumstantele in care a avut concedierea, atat obiective, cat si personale ale salariatului, conduc la aceasta concluzie. Dovedirea prejudiciului moral nu necesita existenta unor probe diferite sau specifice, instanta urmand sa analizeze intregul material probator administrat si utilizand in acest sens inclusiv prezumtiile simple.
In speta, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a motivat cererea privitoare la daunele morale prin neplata drepturilor salariale, capat de cerere la judecarea caruia a renuntat ulterior. Mai mult decat atat, lipsirea salariatului concediat de primirea drepturilor salariale este acoperita prin admiterea capatului de cerere referitor la plata unei despagubiri, conform art.80 alin.1 din Codul muncii. De altfel, din probele administrate nu a rezultat ca reclamantului i-a fost produsa o suferinta suplimentara in raport cu inconvenientele inerente neprimirii salariului ulterior concedierii. In aceste conditii, nu se poate considera ca prin decizia de concediere anulata prin prezenta hotarare ar fi fost adus reclamantului si un prejudiciu moral, motiv pentru care cererea de obligare a paratei la plata daunelor morale va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Angajarea raspunderii patrimoniale presupune doveditea savarsirii de catre salariat a unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu cu vinovatie, precum si existenta unei legaturi de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita.
In speta, fapta ilicita reclamata consta in neindeplinirea in mod corespunzator a atributiilor de serviciu, insa, asa cum s-a ratat anterior, faptele imputate reclamantului nu sunt probate. In acest context, nu se mai impune analizarea celoralte conditii de fond ale raspunderii patrimoniale a salariatului, cererea reconventionala urmand sa fie respinsa ca neintemeiata.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 453 NCPC, cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata este intemeiata, avand in vedere faptul ca aceasta din urma se afla in ipoteza prevazuta de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
Drept urmare, parata urmeaza sa fie obligata la plata catre reclamant a sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata-onorariu avocat (chitanta si factura nr.8075726/21.05.2013 filele 16,17). PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Admite in parte cererea de chemare in judecata modificata formulata de reclamantul ..., domiciliat in ...,  in contradictoriu cu parata ..., cu sediul procesual ales in ....
Respinge cererea reconventionala, ca neintemeiata.
Anuleaza decizia nr.1/26.04.2013 de incetare a contractului individul de munca urmare a cererii salariatului, decizia nr.1/26.04.2013 de incetare a contractului individual de munca in perioada de proba si dispozitia nr.1/1.07.2013 emise de catre parata.
Respinge cererea reclamantului privind reintegrarea in postul detinut anterior sau pe un post similar.
Ia act de renuntarea reclamantului la judecata cererii privind obligarea paratei la plata drepturilor salariale indexate, actualizate si majorate incepand cu data de 4.04.2013 si pana la data de 26.04.2013.
Obliga parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat, de la data de 27.04.2013 si  pana la data de 4.07.2013, inclusiv.
Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 14 aprilie 2014.        Presedinte,                     Asistenti judiciari,
      
Red.Jud.FMI/2ex/13.05.2014