Pretentii

R O M A N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 277/R/2012
Sedinta publica din data de 10 mai 2012
PRESEDINTE: ____..
JUDECATOR: ______.
JUDECATOR: __________.
GREFIER: ______

      Pe rol fiind amanata pronuntarea asupra recursului declarat de parata S.C. .... S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 148 din 23 ianuarie 2012 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe, pronuntata in dosarul nr. 3981/305/2011, avand ca obiect pretentii.
      La apelul nominal, facut in sedinta publica de astazi, partile sunt lipsa.
      Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
      Dezbaterile in cauza civila de fata au avut loc in sedinta publica din data de 24 aprilie 2012, cand partea prezenta prin aparatorul ales a pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta de la acel termen de judecata, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, in temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedura civila, din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru 26 aprilie 2012, 03 mai 2012, respectiv pentru data de astazi cand, in aceeasi compunere, a decis urmatoarele:
T R I B U N A L U L:

Asupra recursului civil de fata:
Prin sentinta civila nr. 148 din 23 ianuarie 2012 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe, pronuntata in dosarul nr. 3981/305/2011, a fost respinsa exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de catre societatea parata.
A fost admisa actiunea civila intentata de catre de  reclamanta S.C. ___. S.R.L. impotriva paratei S.C. .... S.R.L. si, in consecinta, a obligat pe parata sa plateasca reclamantei  suma de 3.719,80 lei, reprezentand contravaloare marfa, la care s-a adaugat dobanda legala penalizatoare, prevazuta de art. 3 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 13/2011, incepand cu data de 01.10.2008 si pana la achitarea datoriei, precum si 927 lei cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
      Exceptia autoritatii lucrului judecat a fost respinsa, deoarece potrivit art. 11 din O.G. nr. 5/2001, solutia pronuntata in procedura somatiei de plata nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parti.
Reclamanta a emis facturile DP7241/27.08.2008 si DP7263/01.10.2008, care nu poarta stampila societatii parate.
Potrivit expertizei contabile judiciare efectuate de catre N. I., cele doua facturi au fost inregistrate in contabilitatea societatii parate, ambele inregistrand intarzieri la plata de 1099 zile, respectiv de 1064 zile (fila 36).
De asemenea, prima instanta a constatat ca nu au fost efectuate plati in contul acestor facturi.
Inregistrarea facturilor in contabilitate denota faptul ca au fost acceptate, acestea devenind izvor de obligatii comerciale, conform art. 46 Cod comercial.
Din aceasta stare de fapt a reiesit in mod indubitabil ca intre parti s-au nascut raporturi obligationale, inscrise in facturile in cauza, astfel ca in temeiul art. 969 Cod civil, actiunea a fost intemeiata.
S-a adaugat dobanda legala penalizatoare prevazuta de art. 3 alin. 1  si 2 din O.G. nr. 13/2011.
Cu aplicarea dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, fata de parata, taxele de timbru si onorariul expertului, in cuantum de 927 lei.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata S.C. .... S.R.L. solicitand modificarea hotararii primei instante in sensul de a se respinge actiunea formulata de reclamanta ca nefondata si netemeinica.
      In motivarea recursului se arata ca in fapt in luna iunie 2007 s-a prezentat la sediul societatii numitul B. E. in calitate de reprezentant legal al societatii reclamante care a solicitat acordul pentru depozitarea in perimetrul sediului societatii a unor dispozitive electrocasnice aduse din tari vest europene si a unor masini de spalat second hand, recurenta fiind de acord dar nefiind incheiat nici un contract, nici macar unul de depozit.
      Se arata ca toate acestea au fost valorificate ulterior si transportate la cumparatori, recurenta neavand nicio ingerinta in gestiunea acestei societati.
      Arata recurenta ca pe niciuna dintre facturile atasate actiunii si de care se prevaleaza reclamanta nu exista stampila societatii recurente si nici semnatura reprezentantului si nici temeiul raportului juridic care a stat la baza pretentiilor formulate in instanta, astfel ca aceste inscrisuri au fost emise in mod abuziv si nu pot produce efecte, chiar daca au fost inregistrate in evidenta contabila.
      Se mai arata ca in ipoteza in care ar fi existat un contract intre parti reclamanta ar fi putut sa se intemeieze pe art. 1079 Cod civil care impune parcurgerea unei proceduri de punere in intarziere a debitorului precum si convocare la conciliere, or, in cauza, avand in vedere ca nu exista nici un contract sau alt inscris cu valoare juridica similara, rezulta ca procedura notificarii are caracter caduc, specificandu-se de asemenea ca temeiul juridic invocat de reclamanta se regaseste in capitolul din Codul civil intitulat "despre contracte si conventii".
      In ceea ce priveste expertiza se arata ca aceasta nu are nicio relevanta juridica in lipsa unui contract sau a altui inscris cu aceasta valoare juridica.
      In drept se invoca dispozitiile art. 299 - 316 Cod procedura civila.
      Intimata S.C. .......... S.R.L. nu a depus intampinare in recurs, legal fiind citata in acest sens, fiind depuse concluzii scrise.
      Partile nu au depus inscrisuri in recurs.
      Analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedura civila nu sunt limitate la motivele de casare prevazute de art. 304 Cod procedura civila in conditiile in care sentinta nu este susceptibila de apel, tribunalul constata ca recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
      Astfel, se retine ca instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei actiuni comerciale in pretentii, reclamanta intemeindu-si cererea pe doua facturi fiscale, si anume factura nr. DP 7241/2008 si factura nr. DP 7263/2008 depuse la filele 4 si 5 dosar de fond si depunand la dosar de asemenea fisa clienti in care sunt evidentiate si aceste facturi fiscale.
      Se constata ca aceste doua facturi evidentiaza predarea anumitor bunuri de catre reclamanta catre parata recurenta, pe cea de a doua factura mentionandu-se faptul ca anumite bunuri au fost returnate (exista mentiunea "retur"), iar cea de a doua factura fiind achitata partial de recurenta, in sensul ca din pretul facturat de 3.318,17 lei a fost platita suma de 2.670,67 lei, conform mentiunii de pe factura.
      Totodata in cauza a fost efectuata o expertiza contabila, proba ce evidentiaza faptul ca facturile de mai sus au fost inregistrate in contabilitatea societatii recurente, in raport aratandu-se fila 36 ca neconcordantele dintre evidentele contabile ale celor doua societati se datoreaza faptului ca nu au fost predate de reclamanta facturile de stornare a mai multor bunuri.
      Instanta de control judiciar constata ca recurenta critica in esenta sentinta invocand faptul ca probele administrate in prima instanta nu sunt de natura a face dovada existentei unor relatii contractuale intre parti, facturile fiscale neputand proba existenta unui contract, iar pe de alta parte se invoca existenta unei conventii verbal de depozit.
      In ceea ce priveste contractul de depozit tribunalul constata ca parata nu a proba in niciun mod existenta unei atare conventii ca izvor al raportului juridic dintre parti, astfel ca acest motiv nu poate fi retinut.
      In ceea ce priveste faptul ca cele doua facturi pe care se intemeiaza pretentiile reclamantei nu sunt de natura a proba existenta unui raport juridic contractual intre parti, instanta de control judiciar nu poate retine acest motiv de recurs pentru urmatoarele considerente.
      Astfel, se va avea in vedere ca aceste facturi fiscale au fost inregistrate atat in evidenta societatii reclamante cat si in cea a societatii parate recurente, astfel cum rezulta din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, iar din fisa clienti depusa de reclamanta pentru societatea parata rezulta ca intre acestea s-au derulat raporturi juridice fiind emise 35 de facturi fiscale in intervalul de timp 2006 - 2009, o parte pentru livrari de bunuri, o parte pentru retururi de bunuri.
      Retinand ca cele doua facturi fiscale sunt opozabile recurentei in conditiile in care si le-a insusit, inregistrandu-le in contabilitate, tribunalul constata ca in mod legal a  retinut instanta de fond incidenta art. 46 Cod comercial care prevede intre altele ca izvor al obligatiilor facturile fiscale, acestea fiind de natura a produce efecte juridice si a constitui izvor al obligatiei de plata a paratei corelativa dreptului de creanta al reclamantei pentru sumele facturate - chiar daca nu se incheie si un contract distinct in forma scrisa in acest sens.
      In consecinta, verificand hotararea atacata sub aspectul concordantei cu dispozitiile legale, respectiv cu normele de drept substantial precum si a normelor de drept procesual civil, tribunalul constata ca sentinta primei instante este legala si temeinica, avand suport in probele administrate, facturile fiscale insusite de ambele parti avand ca efect obligatia paratei recurente de a achita pretul facturat al bunurilor predate, in conditiile in care nu a fost probat vreun alt raport juridic in continutul caruia sa intre alte obligatii, sens in care, vazand art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei recurate.
      
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

      Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata S.C. .... S.R.L. Ghelinta  impotriva sentintei civile nr.148 din 23 ianuarie 2012 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe, pronuntata in dosarul nr. 3981/305/2011, pe care o mentine.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica, azi 10 mai 2012.

          Presedinte,              Judecatori,                                        Grefier,