Actiune. Temei juridic. Schimbare din oficiu si nepunerea in discutia partilor Pronuntare pe fondul cauzei. Neacordarea cuvantului partilor. Consecinte.

Actiune. Temei juridic. Schimbare din oficiu si nepunerea in discutia partilor
Pronuntare pe fondul cauzei. Neacordarea cuvantului partilor. Consecinte.

Conform art. 84 Cod procedura civila instanta nu este tinuta de temeiul juridic al cererii, avand posibilitatea de a schimba calificarea juridica a acesteia dar numai prin punerea in discutia partilor, pentru a da posibilitatea acestora de a-si formula apararile.
Este nelegala hotararea prin care instanta ramane in pronuntare pe o exceptie ca si pe fondul cauzei fara sa fi administrat probe cu privire la fondul cauzei si fara ca partile sa puna concluzii in fond.
Prin actiunea inregistrata sub nr. 3578/232/2008, reclamantul M.I., domiciliat in Moreni, a chemat in judecata pe paratii R.M., domiciliata  in Gaesti, T.A., domiciliata in Gaesti, Comisia locala de fond funciar si Comisia judeteana de fond funciar, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.137080/2004 cu privire la schimbarea categoriei de folosinta a suprafetei de 5.000 m.p. situata in T.43, P.394/4 din teren intravilan in teren extravilan.
In motivare reclamantul a aratat ca prin actiunea inregistrata sub nr. 1476/120/2007 s-a admis apelul declarat de el in actiunea de partaj ce a format obiectul dosarului nr. 729/2005 al Judecatoriei Gaesti.
Cu aceasta ocazie a constatat ca suprafata de 5.000 m.p. situata in T.43, P.394/4 nu este teren arabil extravilan ci teren intravilan din care 1.000 m.p. intravilan si 4.000 m.p. arabil intravilan si ca aceasta situatie rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza precum si faptul ca prin decizia tribunalului acest teren i-a fost atribuit paratei R.M. si a fost evaluat de catre expert numai la pretul de 14.000.000 lei, un pret mult mai mic decat pretul de circulatie, modificand astfel valoarea loturilor.
Prin sentinta civila nr. 347/20.02.2009 Judecatoria Gaesti a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la capatul de cerere avand ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 137080/2004, respingand acest capat de cerere, si a respins ca nefondat capatul de cerere privind nulitatea absoluta a aceluiasi titlu de proprietate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila instanta de fond a retinut ca titlul de proprietate nr. 137080/2004 a fost emis de pe urma defunctului M.N. mostenitorilor M.I., R.M. si T.A., autorul fiind proprietarul terenului anterior cooperativizarii, ca de la emiterea titlului de proprietate in anul 2004 cei trei beneficiari aveau posibilitatea sa conteste amplasamentul inlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu au facut, reclamantul invocand aspecte legate de categoria de folosinta a terenului in cadrul partajului succesoral de pe urma defunctului M.N. ce a facut obiectul dosarului nr. 729/2005 dar fara sa conteste propriu-zis titlul de proprietate si ca la momentul sesizarii instantei termenul de 3 ani de la emiterea titlului de proprietate era cu mult depasit.
S-a mai retinut ca in ceea ce priveste nulitatea absoluta a aceluiasi titlu de proprietate sub aspectul ca suprafata de teren inscrisa in T 43, P 394/4 nu corespunde cu cea care exista efectiv in teren, acest capat de cerere este nefondat de vreme ce nu se contesta suprafata de teren reconstituita ci doar inexistenta in fapt a acesteia si ca partile au iesit deja din indiviziune atribuindu-li-se loturi separate fiecareia prin hotarare de partaj.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs reclamantul, sustinand ca in mod gresit instanta de fond a calificat actiunea ca fiind una in nulitate relativa, ca in fapt calificarea corecta era aceea ca prin cerere se solicita modificarea titlului de proprietate, ca termenul de la care trebuia apreciat asupra eventualei tardivitati a introducerii cererii incepe sa curga de la data cand a luat cunostinta de faptul ca in titlul de proprietate a fost trecuta gresit suprafata de 1000 mp in extravilan in loc de intravilan, ca a luat cunostinta de greseala din titlu abia in anul 2006 cu ocazia judecarii procesului de partaj succesoral si ca in mod eronat s-a apreciat ca ar fi contestat amplasamentul, in realitate a contestat inscrierea suprafetei de teren in extravilan.
S-a mai aratat ca la termenul de judecata din data de 17.02.2009 instanta de fond a pus in discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind capatul de cerere calificat gresit de instanta ca fiind anularea titlului de proprietate si desi s-a discutat numai acest aspect prin hotarare, instanta s-a pronuntat si asupra fondului cauzei privitor la cererea completatoare, ca prin cererea din data de 12.02.2009 a solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate intrucat suprafata de teren primita in T 11 este mai mica cu 234 mp decat in realitate si ca pe acest capat de cerere nu s-au efectuat probe si nici nu s-au pus concluzii insa instanta de fond s-a pronuntat si cu privire la acest capat respingandu-l ca nefondat.
In termen legal, paratele au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului aratand ca prima instanta a calificat corect actiunea in ceea ce priveste capatul de cerere privind categoria de folosinta, ca si cel de-al doilea capat de cerere trebuia sa fie calificat tot ca o cerere in anulare, ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data emiterii titlului de proprietate intrucat de la acest moment acesta isi produce consecintele juridice si ca la data de 17.02.2009 s-au pus concluzii pe ambele capete de cerere si ca nu se impunea efectuarea unei expertize deoarece nu se contesta suprafata de teren reconstituita iar prin decizia civila nr. 582/2007 s-a iesit din indiviziune, ocazie cu care au fost identificate si masurate toate suprafetele de teren din titlul de proprietate, hotararea bucurandu-se la acest moment de autoritate de lucru judecat.
Examinand sentinta civila in raport de motivele de recurs, de actele si lucrarile dosarului ca si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul va admite recursul pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Din petitul actiunii ca si din continutul cererii depuse la data de 12.02.2009 rezulta ca recurentul a solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 137080/2004 intrucat a fost schimbata categoria de folosinta a terenului in suprafata de 5000 mp situat in T 43, P 394/4 iar pe de alta parte pentru ca suprafata de teren reconstituita este mai mica cu 234 mp.
Potrivit incheierii din data de 17.02.2009 reclamantul a indicat drept temei de drept art. III alin. 1 pct. V din Legea nr. 169/1997, mentionand, de asemenea, ca solicita constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate.
Conform principiului disponibilitatii partea are dreptul de a hotari cu privire la exercitarea actiunii a carei pornire se concretizeaza prin cererea de chemare in judecata si in acest scop partea este obligata sa determine obiectul actiunii urmand ca litigiul sa fie solutionat in acest cadru al obiectului si fara ca instanta sa poata depasi limitele lui.
Obligatia instantei de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii constituie corelativ garantia aplicarii principiului disponibilitatii in procesul civil.
In cauza, asa cum s-a aratat, reclamantul, desi a solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate, prima instanta, in ceea ce priveste primul capat de cerere, respectiv schimbarea categoriei de folosinta a considerat ca aceasta este o cauza de nulitate relativa si prin urmare a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Chiar daca instanta a considerat, potrivit art. 84 Cod procedura civila, ca nu este tinuta de temeiul juridic al cererii avand posibilitatea sa schimbe calificarea juridica pe care reclamantul a dat-o cererii sale, nu putea sa procedeze la schimbarea acestui temei fara a pune in discutia partilor aceasta problema, pentru a da posibilitatea reclamantului sa-si formuleze apararile pe care le considera necesare.
Pe de alta parte, din aceeasi incheiere din data de 17.02.2009 reiese ca instanta a ramas in pronuntare pe exceptia invocata dar si pe fondul cauzei fara sa fi fost administrate probe sub acest aspect si fara ca partile sa puna concluzii in fond.
Neprocedand in modul aratat, instanta de fond a incalcat atat principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil cat si dreptul la aparare al reclamantului, nesocotind astfel drepturile procedurale ale participantilor la procesul civil.
Asa fiind, tribunalul, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea. ( Decizia civila nr. 981/9.06.2009)