Dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul numai prin vizitarea copilului la domiciliul mamei este stanjenit cata vreme relatiile dintre parinti sunt tensionate iar mama se opune la pastrarea legaturii tata-copil.

Dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau. Incuviintarea de catre prima instanta a modalitatii de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul. In mod gresit prima instanta a considerat ca reclamantul apelant este indreptatit numai la vizitarea copilului la domiciliul intimatei parate, ignorand faptul ca, in acest mod, dreptul reclamantului si al copilului sunt stanjenite, cata vreme intimata parata se opune ca apelantul reclamant sa  intretina  legaturi personale cu minorul, fiind necesara anterior introducerea unei ordonante presedintiale pentru realizarea dreptului apelantului reclamant.  Mai mult, relatiile tensionate dintre cei doi parinti pot avea efecte negative asupra stabilitatii emotionale a copilului, fiind de dorit ca derularea relatiilor dintre copil si tata sa aiba loc intr-o atmosfera calma, neviciata de neintelegerile dintre parti. Este in interesul copilului de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin mentinerea legaturilor personale cu tatal sau in mod efectiv si fara nicio ingerinta din partea mamei minorului iar in realizarea efectiva a legaturilor personale cu minorul trebuie sa se tina seama si de durata de timp in care parintele are legaturi personale cu copilul, de varsta minorului (7 ani), de preocuparile si activitatile specifice acestei etape a dezvoltarii sale, de capacitatea sa de a intelege relatiile dintre parinti si de nevoia copilului de a avea legaturi mai stranse cu tatal sau, specifica varstei si sexului. Mentinerea legaturilor personale dintre tata si copil nu dauneaza interesului copilului, atata vreme cat in cauza intimata parata nu a probat sustinerile sale si  nu a dovedit ca locuinta din tara a apelantului reclamant este lipsita de cele mai elementare dotari si nici ca acesta ar fi avut un comportament violent fata de minor, singura violenta, recunoscuta de ambele parti, fiind aceea ca apelantul reclamant a venit in domiciliul minorului cu organele de politie.     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targoviste sub nr. 4202/04.07.2007 , reclamantul LG a chemat in judecata pe parata LIV, solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata parata sa-i permita reclamantului sa ia in domiciliul sau pe minorul LD, in prima sambata a fiecarei luni de la ora 9,00 pana duminica la ora 18,00.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca din casatoria partilor a rezultat minorul LD, nascut la 4.07.2001; ca, in prezent, sotii se afla in proces de divort,  iar parata ii refuza reclamantului orice legatura cu minorul; ca reclamantul locuieste si lucreaza in Italia si vine in tara o data pe luna si ca parata,desi a fost obligata pe calea ordonantei presedintiale sa-i permita sa viziteze minorul, refuza acest lucru.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile  art. 97 si urm. din Codul familiei.
Prin intampinarea formulata, parata a aratat ca este de acord numai in parte cu actiunea,in sensul ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul, in domiciliul paratei, trei ore in  prima sambata a fiecarei luni; ca reclamantul a avut fata de minor un comportament violent, a manifestat dezinteres, nu s-a achitat de obligatia de intretinere stipulata in sentinta civila 1397/5.04.2006 si de cate ori a revenit in tara s-a manifestat violent, fiind insotit de organele de politie.
Prin sentinta civila nr.3891/22.10.2007 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 4202/315/2007, s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul LG impotriva paratei LIV si a fost obligata parata sa permita reclamantului exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul LD, nascut la data de 4.07.2001, dupa urmatorul program: prin vizitarea minorului la domiciliul paratei, in prima sambata din fiecare luna,de la ora 10,00 la ora 13,00, luandu-se act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecata si dispunand obligarea reclamantului la plata sumei de 250 lei - cheltuieli de judecata catre parata.
Pentru a pronunta sentinta civila nr.3891/22.10.2007, instanta de fond a retinut ca  reclamantul a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata sa-i permita luarea minorului LD, in domiciliul sau din Baleni, sat Baleni - Romani, in prima sambata  a fiecarei luni, de sambata de la ora 9,00 si pana la ora 18,00 duminica; ca, in conformitate cu dispozitiile art. 97 Codul familiei, ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din  casatorie,din afara casatoriei ori infiati, drepturile fiind exercitate numai in interesul copiilor; ca reclamantul, prin avocatul ales, s-a opus administrarii oricarei probe, in privinta conditiilor materiale de care dispune la domiciliul din Baleni, referitor la comportamentul sau fata de minor, la dosar nefiind depusa decat copia certificatului de nastere al copilului, desi avea, potrivit art. 1169 cod civil, obligatia de a administra dovezi; ca reclamantul face vorbire de existenta pe rolul instantei a unui proces de divort si de pronuntarea unei ordonante presedintiale, dar fara a administra vreo dovada in acest sens din care sa rezulte ca sotii sunt separati si ca minorul i-a fost incredintat mamei; ca, parata a fost obligata sa-i permita a avea legaturi personale cu minorul si  nu respecta aceasta obligatie; ca, avand in vedere dispozitiile art. 43 Codul familiei si recunoasterea implicita prin solicitarea paratei din intampinare privind admiterea in parte a cererii, reclamantul are dreptul sa-l viziteze pe minor, iar interesul copilului de a-si cunoaste tatal este mai presus de neintelegerile parintilor, motiv pentru care parata va fi obligata sa-i permita reclamantului sa viziteze minorul, in prima sambata a fiecarei luni de la ora 10,00 la ora 13,00, la domiciliul paratei, avand in vedere varsta copilului si ca reclamantul nu  a solicitat cheltuieli de judecata. Impotriva sentintei mentionate a declarat apel reclamantul LG , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si aratand ca prin sentinta apelata s-a admis in parte cererea de chemare in judecata pe care a formulat-o impotriva paratei LIV si a fost obligata parata sa-i permita exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul LD, prin vizitarea acestuia la domiciliul paratei in prima sambata din fiecare luna de la ora 10,00 la ora 13,00; ca in mod nejustificat prima instanta nu i-a acordat posibilitatea sa il ia pe minor in domiciliul acestuia in zilele si la orele stabilite; ca relatiile dintre acesta si fiul sau sunt foarte stranse, bazate pe afectiune reciproca; ca s-a preocupat in permanenta de cresterea si educarea minorului; ca detine conditii materiale si morale prin care ii asigura o atmosfera placuta si benefica pentru copil; ca si-a indeplinit cu prisosinta obligatiile de intretinere  si considera ca este indreptatit sa petreaca alaturi de fiul sau cateva ore netulburati de catre parata si parintii acesteia, care sunt de rea credinta si creeaza in permanenta o stare tensionata.
Pentru motivele aratate mai sus, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei apelate in sensul de a i se permite luarea minorului in domiciliu conform dispozitivului sentintei.
Prin intampinarea formulata, intimata parata a solicitat respingerea apelului aratand ca  reclamantul nu a administrat nicio proba; ca nu este benefica luarea minorului in domiciliul tatalui care nu dispune decat de o camera neincalzita, cu o singura bucatarie de vara unde servesc masa patru familii, fara a avea baie sau apa curenta; ca nu este in interesul minorului sa fie luat de tata in domiciliu; ca apelantul nu a administrat nicio proba care sa contrazica sustinerile din intampinare; ca a dat dovada de indiferenta fata de cresterea si educarea minorului; ca apelantul nu s-a interesat de copil pe perioada cat au fost despartiti in fapt. 
Prin decizia civila nr. 112/17.03.2008, Tribunalul Dambovita a admis apelul declarat de apelantul reclamant LG impotriva sentintei civile nr. 3891/22.10.2007 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 4202/315/2007, in contradictoriu cu intimata parata LIV si a schimbat in parte sentinta, in sensul ca a incuviintat reclamantului apelant sa ia copilul in domiciliul sau conform programului de vizita stabilit de instanta de fond, adica in prima sambata din fiecare luna de la ora 10,00 la 13,00.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 97 din Codul familiei "Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati", ei exercitand drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor iar art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului consacra dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele precum si alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, relatii  personale ce se pot realiza printre altele prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre parintele .
Din aceste dispozitii legale  rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului care, pentru a -si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale cu ambii parintii.
Tribunalul apreciaza ca in mod gresit prima instanta a considerat ca reclamantul apelant este indreptatit numai la vizitarea copilului la domiciliul intimatei parate, ignorand faptul ca, in acest mod, dreptul reclamantului si al copilului sunt stanjenite, cata vreme intimata parata se opune ca apelantul reclamant sa  intretina  legaturi personale cu minorul, fiind necesara anterior introducerea unei ordonante presedintiale pentru realizarea dreptului apelantului reclamant.  
Mai mult, relatiile tensionate dintre cei doi parinti pot avea efecte negative asupra stabilitatii emotionale a copilului, fiind de dorit ca derularea relatiilor dintre copil si tata sa aiba loc intr-o atmosfera calma, neviciata de neintelegerile dintre parti. 
Este in interesul copilului de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin mentinerea legaturilor personale cu tatal sau in mod efectiv si fara nicio ingerinta din partea mamei minorului iar in realizarea efectiva a legaturilor personale cu minorul trebuie sa se tina seama si de durata de timp in care parintele are legaturi personale cu copilul, de varsta minorului (7 ani), de preocuparile si activitatile specifice acestei etape a dezvoltarii sale, de capacitatea sa de a intelege relatiile dintre parinti si de nevoia copilului de a avea legaturi mai stranse cu tatal sau, specifica varstei si sexului.
Mentinerea legaturilor personale dintre tata si copil nu dauneaza interesului copilului, atata vreme cat in cauza intimata parata nu a probat sustinerile sale si  nu a dovedit ca locuinta din tara a apelantului reclamant este lipsita de cele mai elementare dotari si nici ca acesta ar fi avut un comportament violent fata de minor, singura violenta recunoscuta de ambele parti, fiind aceea ca apelantul reclamant a venit in domiciliul minorului cu organele de politie.    
Pe langa aceste considerente de fapt si de drept particulare spetei, se au in vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ce reglementeaza dreptul persoanei la viata de familie precum si jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului, creata in aplicarea acestor dispozitii.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, in  temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul si a schimbat in parte sentinta, in sensul ca a incuviintat reclamantului apelant sa ia copilul in domiciliul sau conform programului de vizita stabilit de instanta de fond, adica in prima sambata din fiecare luna de la ora 10,00 la 13,00.