CIVIL-Concurs intre legea generala si legea speciala. Admisibilitatea actiunii. Dovada dreptului de proprietate.

Prin  actiunea   inregistrata   la J.R. sub nr. 2390/284/2008,   reclamantele    N.M.M. si  N.G.C. au   chemat    in   judecata    pe  paritii    Ministerul  Finantelor Publice   si   Agentia  de Plati   si  Interventie  pentru Agricultura,   pentru   ca   prin  hotararea  ce  se  va pronunta   a   fie  obligate   sa le  lase   in deplina   proprietate   si  posesie  terenul   in suprafata  de   5.000 m.p.    si   casa    situate in  oras  Judetul   Dambovita .
     In motivarea cererii, reclamantele au aratat    ca  sunt   mostenitoarele    defunctilor  D.F. (  bunic) ,   si  D.M.  ( mama),  proprietari   ai  acestor   imobile,   care   au  fost  trecute   dupa  anul  1948   in   proprietatea     statului   fara  titlu,  conform   protocolului    de   predare   primire din  31.03.2006  in  baza   art  2   din HG   nr . 250/2006 predate  de  catre   DADR   Dambovita,   Agentiei    de   Plati   si   Interventii   pentru  Agricultura, ca  aceste imobile   nu   fac    parte  din  cele   enumerate  de Decretul  nr.  91/1950 .
     Parata  DGFP   Dambovita   a   formulat   intampinare    prin   care a sustinut  ca actiunea   reclamantelor  este  inadmisibila    in  baza   prevederilor  dreptului  comun,  acestea   avand   posibilitatea   sa  se  adreseze   instantei   in   baza  Legii  nr.  10/2001   si  a  Legii   nr   112/1995.
     A   formulat   intimpinare   si    parita   APIA,  invocind   exceptia    lipsei    calitatii  procesuale  active   a celor  doua  reclamante   precum  si   lipsa   calitatii    sale  procesuale  pasive .
     Reclamantele   au  formulat   cerere   completatoare   solicitind   introducerea    in  cauza  a   Primariei   Titu   ca   proprietara  a   terenurilor  in  litigiu .  Considera    reclamantele ca   prin   invocarea  acestei  exceptii  de  fapt   se  arata  titularul  dreptului   conform   articolelor   64   si 65   din  Codul de procedura civila.
     Dupa  punerea   in  discutie  a acestor cereri  a  fost  citata   in  calitate   de  pirita  Primaria   orasului  Titu  aceasta  formulind   intampinare    prin  care  cere   a  fi  respinsa   actiunea   reclamantelor   si  invoca    exceptiile  lipsei  calitatii    sale   procesuale   passive si  a  inadmisibilitatii  actiunii .
     Dupa   punerea    in  discutie   a  exceptiilor    invocate  instanta de fond   le-a   respins   pe  cele   privind    lipsa   calitatii   procesuale    pasive  a  paratei  APIA,   inadmisibilitatii   actiunii   si  a lipsei   calitatii   procesuale  active  motivat    de faptul  ca cele   doua exceptii   privind    inadmisibilitatea  actiunii ridicata  prin intampinare   , atat    de catre   Ministerul Finantelor   (fila nr.20 dosar fond), cat si de catre   Primaria  orasului Titu    (fila nr. 4 dosar fond) nu pot   fi  primite  pentru ca,   pe  de  o parte  , calificarea  juridica  a  unei cereri in raport   de  temeiul de drept     al acesteia    este   atributul judecatorului atunci cand se  pronunta  asupra fondului si pe de alta parte  nici    nu este  o   veritabila exceptie   de fond ,  dintre cele  la  care    se refera   art. 137    alin. 1  Cod  proc.  civ. , putand fi   tratata   ca  o  veritabila   aparare de fond  care  va trebui, de asemenea  ,   sa fie   analizata odata  cu fondul.
     Exceptia privind   lipsa calitatii procesuale   pasive ridicata    de  parata APIA  (fila  nr. 30 dosar fond)  este  neintemeiata   ,  dat fiind    faptul ca    reclamantele au  justificat  atat   propria  lor calitate   procesuala ,  cat si pe    cea pasiva  ,    prin chiar  indicarea  obiectului  cererii    (revendicare  imobiliara)      si a  motivelor   de fapt  si de drept   pe  care se  intemeiaza    pretentia acestora (filele 4-5 dosar fond).
     Exceptia  lipsei   calitatii  procesuale   active  a   reclamantelor    ridicata de APIA (fila  nr. 30 dosar fond) , de asemenea, a fost respinsa, motivat de faptul ca au calitatea de succesori legali ai  ascendentilor lor.
     A   fost  unita   cu  fondul  exceptia    lipsei   calitatii  procesuale   pasive  a   Primariei  Titu .
     Reclamantele   au   formulat   cerere   precizatoare    prin  care  cheama   in calitate  de parat Consiliul  Local Titu   ca  administrator  al   domeniului public  si  privat al autoritatii   administrative   teritoriale,  solicitarea   fiind   pusa   in  discutie   in sedinta   publica  si  incuviintata .
     A mai   fost  invocata   de  catre  paratul  Consiliul  Local  Titu   exceptia   netimbrarii   cererii de chemare   in  judecata  si  cea  a  inadmisibilitatii   actiunii   si dupa   punerea    lor    in  discutie instanta  a  respins-o pe  cea   de-a   doua    si a  pus    in  vedere   reclamantelor   sa  evalueze  bunul   in  litigiu   si  sa   timbreze   corespunzator.
     Dupa  administrarea probelor cu inscrisuri si expertiza, instanta de fond a admis in parte  actiunea   formulata,  precizata   si  completata, obligand    paratele  Comisia    Locala   Titu   si  Ministerul      Finantelor   Publice sa   lase  reclamantelor in proprietate   si  posesie  constructiile   identificate in   lucrarea   de  expertiza intocmita   in  cauza ,   mai   putin    obligatia   fiind   fata   de  APIA   care   nu   foloseste  aceste  imobile . A fost respinsa  solicitarea    privind revendicarea terenului.
     Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
     Initial ,  reclamantele   au  formulat  cerere   in  baza  Legii nr.  247/2005,pentru suprafata de 5000 mp teren revendicat in prezenta cauza,  fiindu-le   respinsa   de   catre  Comisia  Locala  Titu   care  le    validase   propunerea   de   reconstituire in  baza   Legii   nr.  18/1991,  dar   in  temeiul   Legii   nr . 247/2005  a   invalidat   retroactiv  respectiva   propunere .
     Inscrisurile  detinute    de  catre   reclamante    probeaza   ca  autorii  lor   au  detinut terenurile   si  constructiile ,   procedindu-se  la   identificarea   exacta a acestora, insa in privinta   terenurilor    trebuie  urmata calea   pusa    la dispozitie   de   procedura   speciala   instituita     de  legislatia    fondului  funciar.
     Pe   terenul    in    litigiu   exista     o   casa    si  un  grajd  si    revendicarea   pornita   de   catre  reclamante  este   o  actiune   reala,  urmarindu-se   readucerea   bunurilor  revendicate     in  patrimonial    celor  indreptatiti   deci  nu   poate   fi  inlaturata  aplicarea   dispozitiilor   articolelor   480   si  urmatoarele   din   codul Civil ,  care   devin   incidente    in   speta .
     Reclmantelor  nu  le   poate   fi   incalcat  dreptul  de  a   pretinde   bunurile  revendicate   in   baza  dispozitiilor   de   drept  comun ,   imobilele   constructii   fiind   trecute   in   proprietatea   statului   fara  titlu,  conform   protocolului de   predare primire   din  data  de  31.03.2006   autorii   reclamantelor   facand   parte   din  categoria   persoanelor  exceptate    de    la  nationalizare .
     Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Ministerul Finantelor Publice si Consiliul Local Titu, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
     Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Dambovita  a sustinut ca actiunea reclamantelor este inadmisibila pe calea dreptului comun, in acest sens pronuntandu-se si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 33/09.06.2008, ca acestea aveau posibilitatea sa solicite restituirea imobilelor in baza Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 112/1995 precum si in baza prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 care stabilesc ca bunurile preluate de stat fara un titlu valabil pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
Consiliul Local Titu a invocat inadmisibilitatea actiunii in revendicare in baza Deciziei nr. 33/09.06.2008, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sustinand ca in materia revendicarii in privinta concursului dintre legea speciala si legea generala,  Legea nr. 10/2001 reglementeaza masuri reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fara titlu valabil.
A mai invocat inadmisibilitatea actiunii, motivat de faptul ca bunurile - constructii ce fac obiectul revendicarii, sunt proprietate publica, fiind inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Pe fond a criticat sentinta pe motiv ca din probele administrate nu rezulta imprejurarea ca autorii reclamantilor au fost inregistrati si cu constructii.
Intimata parata Agentia de Plati si Interventie  pentru Agricultura a solicitat admiterea recursului si respingerea cererii formulata de reclamante ca fiind inadmisibila sau neintemeiata.
Au aratat ca bunurile au trecut in domeniul public al statului si in administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, ca actele incheiate cu incalcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 sunt lovite de nulitate absoluta, iar autorii reclamantilor nu figurau cu constructii.
Intimatele reclamante au solicitat respingerea recursului motivat de faptul ca nu se afla in nici una din situatiile prevazute de Decizia nr. 33/09.06.2008 a ICCJ, ca nu lezeaza prin cererea lor nici un alt drept de proprietate, ca imobilul este degradat si acolo nu se desfasoara nici o activitate.
Examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, a sustinerilor partilor, precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza,  tribunalul constata recursurile nefondate  pentru cele ce se vor arata in continuare:
In ce priveste inadmisibilitatea actiunii in revendicare invocata de ambele recurente, tribunalul apreciaza ca aceasta a fost in mod corect solutionata de catre instanta de fond prin prisma Deciziei nr. 33/2008  pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 09.06.2008.
Potrivit acestei decizii,  concursul dintre legea speciala si legea generala, se rezolva in favoarea legii speciale, insa in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv  Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate, prioritate care poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel,  nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice .
S-a stabilit prin aceasta decizie ca atunci cand exista neconcordante intre legea interna si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, trebuie sa se verifice pe fond daca si paratul in actiunea in revendicare nu  are, la randul sau, un bun in sensul conventiei - o hotarare judecatoreasca anterioara, prin care i s-a recunoscut dreptul de a pastra imobilul. In speta, prin aceasta actiune  nu se aduce atingere vreunui alt drept de proprietate al altei persoane, ori securitatii raporturilor juridice, deoarece revendicarea a fost indreptata impotriva statului si ale unor institutii ale statului si nu impotriva unei persoane fizice.
In ce priveste inadmisibilitatea actiunii pe motiv ca bunurile revendicate - constructii sunt proprietate publica, tribunalul constata ca si aceasta este neintemeiata.
Terenul revendicat de reclamante figureaza in HCL Titu  nr. 69/28.06.2007 in domeniul public al acestei localitati, iar  prin Hotararea nr. 117/ 29.10.2008 s-a abrogat HCL nr. 53/16.07.2008, prin aprobarea trecerii din domeniul public al orasului Titu si administrarea Consiliului Local  Titu in domeniul public al statului si in administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale - Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, a imobilului teren in suprafata de 3702 mp pentru amplasarea  unei constructii de tip modular cu destinatia de sediu pentru centrul local APIA Titu.
De asemenea, conform Hotararii nr. 250/2006 a Guvernului Romaniei, la pozitia nr. 48 apare un imobil in suprafata construita de 48 mp situat in satul Salcuta -  oras Titu, aflat in domeniul public al statului si in administrarea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale - Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura.
Fata de  cele de mai sus, se poate constata ca imobilul in suprafata desfasurata de 48 mp nu este unul si acelasi cu imobilele revendicate si identificate de expert, respectiv casa P + 1 in suprafata de 179 mp si grajd in suprafata de 84 mp, aceste imobile  nefiind cuprinse in Hotararea nr. 250/22.02.2006, care atesta apartenenta bunurilor la domeniul public al statului.
In ce priveste terenul despre care se afirma ca face parte din domeniul public al statului, se poate observa ca   desi a facut obiectul actiunii in revendicare, nu s-a admis actiunea cu privire la acesta , neavand relevanta  apartenenta acestuia de domeniul public al statului.
Referitor la criticile formulate de recurenta Consiliul Local Titu , pe fondul cauzei, in sensul ca intimatele reclamante nu si-au dovedit dreptul de proprietate cu privire la constructii, tribunalul retine ca acestea nu sunt intemeiate.
      Astfel, din borderoul populatiei, proprietatilor si exploatatiilor agricole din comuna Salcuta, plasa Titu, judetul Dambovita, intocmit conform recensamantului agricol si al populatiei din anul 1948, rezulta ca la numarul casei 336 figureaza numitii  D.F. SI D.M. cu suprafetele de 20 ha si 5000 mp din care curti 5000 mp.
De asemenea,  din adeverinta nr. 452 din 18 iunie 1947  rezulta ca numitul F.D. poseda pe raza comunei Salcuta o suprafata de 20,7713 ha, compusa din doua trupuri, iar  certificatul nr. 405 din 22.11.2000 emis de Directia Judeteana Dambovita  a Arhivelor Nationale, atesta ca  numitul F.D. poseda in  comuna Salcuta, suprafata de 20,50 ha, fiind inscris in tabelul cu chiaburi din aceasta localitate.
Din inscrisurile aratate mai sus, rezulta fara putinta de tagada ca autorii reclamantelor au posedat pe raza localitatii Salcuta, judetul Dambovita suprafata  de 20 ha si 5000 mp din care 5000 mp curti,  aceasta ultima suprafata fiind reconstituita in baza Legii nr. 18/1991 si apoi invalidata cu motivarea ca le-a fost acordata o suprafata mai mare decat cea totala avuta de autorii lor. Invalidarea nu a avut loc ca urmare a faptului ca aceasta suprafata nu ar fi fost proprietatea autorilor reclamantelor, ci pentru faptul ca depasea suprafata totala acordata acestora.
Constructiile aflate pe suprafata de 5000 mp au fost identificate prin expertiza efectuata in cauza, constatandu-se ca acestea au fost edificate in anii 1937 - 1938, ca au o suprafata desfasurata de 179 mp si respectiv de 84 mp aflate intr-o avansata stare de degradare. Anul constructiei stabilit de expert coincide cu datele atestate de actele de proprietate ale reclamantelor cu privire la teren si chiar daca nu exista un document care sa ateste in mod expres dreptul de proprietate al autorilor reclamantei cu privire la aceste constructii, concluzia este aceea ca acestea au fost edificate de  autorii acestora pe suprafata de teren curti  situat pe raza comunei Salcuta, oras Titu, judetul Dambovita, care le-a apartinut.
Paratele nu au produs nici o dovada contrara in sensul mentionarii persoanelor sau institutiilor care ar fi edificat aceste imobile,  mentionand doar ca acestea s-ar afla in domeniul public al statului prin H.G. nr. 250/22.02.2006 la pozitia 48, insa la aceasta pozitie apare un imobil in suprafata desfasurata de 48 mp care nu coincide cu imobilele identificate de expert pe teren.
Autorii reclamantelor au figurat in tabelul cu chiaburi din comuna Salcuta,  cu suprafata de  20 ha si 5000 mp din care 5000 curti, nr. casei fiind 336, astfel ca in mod cert imobilele situate pe acest teren, identificate de expert au fost proprietatea autorilor reclamantelor.
Pentru cele ce preced, tribunalul constatand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare  legal si temeinica, in baza art. 312 Cod procedura civila, va respinge recursurile ca nefondate.