Competenta materiala a instantei de tutela in solutionarea cererii privind stabilirea unui program de consiliere psihologica a minorului

              Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita - Sectia I-a Civila  la data de 09.08.2013 sub nr. 4963/120/2013, reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dambovita a solicitat in contradictoriu cu paratii M.G. si L.V.D., stabilirea unui program de consiliere psihologica, pentru o perioada ce nu va depasi 3 luni pentru copilul M.F.M., nascut la data 14.11.2007, fiul paratilor.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin adresa formulata de catre Biroul Executorului Judecatoresc « A.D. » a fost informata ca la data de 19.07.2013, executorul judecatoresc, impreuna cu creditoarea L.V.D. s-au deplasat la domiciliul debitorului M.G. din comuna Ciocanesti, jud.Dambovita in vederea executarii silite ce face obiectul dosarului nr.447/2013, iar in urma deplasarii s-a constatat ca minorul refuza in mod categoric sa-si paraseasca tatal, manifestand aversiune fata de mama sa.
Se mai sustine ca, asa cum reiese din procesul verbal intocmit la data de 19.07. 2013, minorul a refuzat sa-l paraseasca pe debitor, manifestand aversiune fata de creditoare, iar cand a fost intrebat daca doreste sa mearga la mama sa, acesta a inceput sa tremure.
S-a concluzionat ca, fata de refuzul categoric al minorului de a parasi domiciliul tatalui, s-a solicitat de catre Biroul Executor Judecatoresc « A.D.» sesizarea de catre DGASPC Dambovita a instantei de judecata in vederea stabilirii unui program de consiliere psihologica pentru minor, pe o perioada ce nu va depasi 3 luni.
 In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.912 alin.2 Cod procedura civila.
S-au anexat cererii: adresa Biroului Executorului Judecatoresc « A.D. » .
La termenul din data de 25.09.2013 instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala a tribunalului.
Analizand exceptia necompetentei materiale a tribunalului invocata din oficiu, ce se impune a fi solutionata cu prioritate, prin prisma sustinerilor partilor, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul constata ca aceasta este fondata, potrivit urmatoarelor considerente:
Prin cererea de fata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dambovita a solicitat in contradictoriu cu parintii minorului M.F.M. stabilirea unui program de consiliere psihologica pentru aceasta.
Cererea formulata are ca temei juridic prevederile art.912 alin.2 Cod procedura civila.
Potrivit art.912 alin. 1 din Codul de procedura civila daca executorul constata ca insusi minorul refuza in mod categoric sa il paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va intocmi un proces-verbal in care va consemna constatarile sale si pe care il va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar conform alin.2 al aceluiasi articol reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, in functie de varsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada ce nu poate depasi 3 luni.
Avand in vedere ca in cuprinsul art.909 si art.911 cod procedura civila referirile la instanta vizeaza  in mod explicit instanta de executare, pentru stabilirea unui program de consiliere psihologica, legiuitorul trimite la instanta competenta de la locul unde se afla minorul.
In ce priveste instanta competenta, in sensul legii, tribunalul apreciaza ca aceasta este instanta de tutela, pentru considerentele urmatoare:
Conform  art.265 din noul Cod civil, toate masurile date prin Cartea a-II- a din noul Cod civil ( Despre familie) in competenta instantei judecatoresti, toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor acestei carti, precum si masurile de ocrotire a copilului prevazute in legi speciale sunt de competenta instantei de tutela. Dispozitiile art.107 noul Cod civil sunt aplicabile in mod corespunzator. Conform art.107 noul Cod civil, procedurile prevazute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenta instantei de tutela si de familie stabilite potrivit legii. Intrucat procedura vizeaza chiar ocrotirea minorului, instanta de tutela este aceea care se va pronunta cu privire la stabilirea unui program de consiliere psihologica a acestuia.
 Fata de obiectul si cauza juridica a actiunii formulate de reclamanta, vazand si dispozitiile legale anterior mentionate, tribunalul constata ca Judecatoria Racari este instanta de tutela de la locul unde se afla minorul, fiind competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului, motiv pentru care in temeiul prevederilor art. 132 din Codul de procedura civila, se va admite exceptia necompetentei materiale a tribunalului si se va declina competenta de solutionarea a cauzei in favoarea Judecatoriei Racari, ce urmeaza a se pronunta, de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea parintilor si a reclamante